Xerostomia

Cu toții ne confruntăm deseori cu senzația neplăcută de gură uscată, din diferite cauze și în diferite momente ale zilei. Deseori, această este temporară, dar există și situații în care senzația persistă. Acest fenomen, numit xerostomie, este legat de reducerea cantității și de modificarea compoziției salivei.

Saliva este esențială pentru a menține cavitatea bucală umedă și joacă un rol important în asigurarea sănătății orale, dar și în funcția digestivă. Astfel, saliva împiedică înmulțirea germenilor din gură și ajută la neutralizarea acizilor din cavitatea bucală, prevenind astfel apariția cariilor dentare. Totodată, saliva are proprietatea de a preveni infecțiile, prin controlul pe care îl are asupra bacteriilor și fungilor de la nivelul florei microbiene orale.

Ce este xerostonomia

Gura uscată sau xerostomia este o afecțiune care se manifestă prin senzația insuficienței salivei. Este, mai degrabă, un simptom al unei afecțiuni, decât o afecțiune în sine. Cel mai adesea, este un efect secundar al anumitor tratamente medicamentoase precum sunt antihistaminicele sau decongestionantele administrate pentru alergii și răceli.

Saliva este apărarea naturală a organismului împotriva cariilor dentare. Saliva spală resturile alimentare din jurul dinților, neutralizează dăunătorii acizi produși de placa dentară, protejează țesuturile moi ale gurii și previne infecțiile fungice.

Saliva acționează de asemenea ca vehicul pentru minerale precum fluor, calciu și fosfat, care ajută la întărirea și menținerea integrității smalțul dinților.

Această afecțiune particulară este asociată cu modificări calitative și cantitative ale salivei, denumite în general hipofuncție salivară sau cu constatarea obiectivă a debitului salivar redus. Cu toate acestea, xerostomia poate apărea în ciuda activității normale a glandei salivare. Anumite medicamente prescrise constituie factori de risc major.

A fost raportată asocierea dintre xerostomia tranzitorie și aportul de diferite medicamente. Xerostomia permanentă poate apărea, de asemenea, în urma radioterapiei tumorilor maligne ale capului și gâtului. Ramificațiile modificărilor salivare rezultate sunt grave și pot contribui la dezvoltarea altor afecțiuni. Xerostomia este asociată și cu tulburări sistemice, cum ar fi artrita reumatoidă și sindromul Sjögren. Diabeticii au frecvent simptome de sete excesivă și gură uscată, precum și persoanele care suferă de depresie, stres și anxietate.

Din păcate, există o concepție stereotipă, conform căreia xerostomia apare doar la persoanele în vârstă în timp ce, în realitate, poate apărea la orice vârstă. În plus, prevalența raportată a xerostomiei variază foarte mult, în funcție de populația inclusă în studii și dacă întrebările abordează senzația de uscăciune a gurii. În ultimul deceniu, această afecțiune a primit o atenție sporită, deoarece afectează aspecte importante ale țesuturilor orale și ale funcțiilor orale de bază.

Cantitatea de salivă produsă de toate glandele salivare pe parcursul a 24 de ore variază între 1000 şi 1500 ml.

Saliva îndeplinește funcții complexe în cavitatea bucală și are rol în:

– procesul de digestie, datorită conținutului de enzime;

– formarea și alunecarea bolului alimentar;

– apărarea mucoasei oro-faringiene de agresiunile bacteriene și virale, deoarece conține imunoglobuline;

– menținerea unui pH neutru;

– metabolismul smalțului dentar, prin aportul de calciu și fosfor, pe care le fixează pe suprafața smalțului;

– scăderea inflamației, datorită unei enzime numită lizozim;

– eliminarea unor substanțe chimice introduse accidental în organism (plumb, mercur);

– autocurățarea cavității bucale.

Care sunt cauzele xerostomiei

Gura uscată poate fi determinată de o afecțiune preexistentă, poate apărea ca urmare a stilului de viață, alimentație, hidratare, consumul diferitelor substanțe, sau ca efect advers al anumitor tratamente.

Cauzele apariției sindromului de gură uscată pot fi diferite, în funcție de tipul afecțiunii.

Astfel, xerostomia temporară sau hiposialia tranzitorie este mai rară, durează de obicei 2 – 5 zile și poate să apară în:

– stări emoționale intense (trac, frică);

– zilele caniculare, ca rezultat al hidratării reduse;

– în timpul nopții, din cauza sforăitului sau a somnului cu gura deschisă;

– intoxicații cu alcool;

– consumul exagerat de alimente uscate, mai ales cele cu un conținut crescut de sare (ce depășește 5-7 g/ zi);

– ingestia în exces de cafea sau ceaiuri concentrate;

– fumatul excesiv;

– consumul de droguri;

– stările febrile cu valori peste 38°C;

– deshidratarea organismului, prin diaree, arsuri, poliurie;

– dispnee;

– diabet insipid sau zaharat;

– parotidită epidemică;

– pancreatita;

– tratamentul cu antibiotice cu spectru larg sau cu spasmolitice ce conțin beladonă.

Xerostomia permanentă este mai frecventă și poate dura luni sau chiar ani. Deseori, această formă se asociază cu candidoză orofaringiană, afecțiuni parodontale, lichen plan sau lupus eritematos. Sindromul persistent de gură uscată este provocat de dereglări sistemice grave, care au la bază una dintre următoarele cauze:

– administrarea pe termen lung a unor medicamente: neuropsihotrope din categoria fenotiazinelor și antidepresoarelor utilizate pentru tratarea afecțiunilor psihiatrice, diuretice, din clasa inhibitorilor monoaminooxidazei, antihistaminice, antiparkinsoniene, analgezice cu acțiune centrală, antiinflamatoare nesteroidiene, sulfamide, corticosteroizi, antiaritmice, antihipertensive, antispastice, citostatice;

– iradierea zonei cervico-faciale pentru tumorile localizate la nivelul capului și al gâtului duce la modificarea structurii glandelor salivare, indiferent de tipul de iradiere utilizat (röntgenterapie, cobaltoterapie sau electronoterapie). Lipsa totală a salivei (asialia) cu care se confruntă acești pacienți se asociază frecvent și cu modificări importante ale structurilor dentare (necroze sau gangrene) și ale mucoasei bucale (mucozită). Asialia se remite parțial după 6 luni de la terminarea radioterapiei;

– afecțiuni ale glandelor salivare: sindromul Gougerot-Sjögren, boala Mickulicz, boala Besnier-Boeck-Schaumann și leziunea limfoepitelială benignă, cunoscute sub denumirea de sialoadenoze. Acestea produc modificări la nivelul structurii glandulare, ceea ce duce la scăderea secreției salivare. Afectează frecvent glandele parotide, mai rar glandele submandibulare și excepțional pe cele sublinguale;

– boli autoimune: artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, boala Graves și tiroidita Hashimoto;

– îndepărtarea chirurgicală a unei glande salivare mari (parotidă sau submandibulară): pentru tumori benigne sau maligne;

– lezarea traumatică a nervilor: nervi care inervează glandele salivare;

– afecțiuni neurologice: boala Parkinson, boala Alzheimer;

– modificări hormonale: din timpul sarcinii sau menopauzei, diabetul gestațional;

– hipertensiunea arterială;

– insuficiența renală cronică.

Totodată, gura uscată poate fi un rezultat al distrugerii nervilor din zona capului și a gâtului, cauzată fie de o intervenție chirurgicală sau de un accident. Deviația de sept este o altă afecțiune care poate determina manifestarea de gură uscată noaptea, deoarece persoanele care suferă de aceasta se odihnesc adesea cu gura deschisă.

Simptomele xerostomiei

În funcție de intensitatea manifestărilor, s-au evidențiat trei forme sau grade ale xerostomiei:

– forma compensată (ușoară), senzația de uscăciune a gurii apare după o discuție sau o prelegere îndelungată; clinic, mucoasa bucală este umedă, iar saliva redusă cantitativ, are un aspect spumos;

– forma parțial decompensată (moderată), se manifestă printr-o senzație de gură permanent uscată, ceea ce afectează ingestia de alimente și vorbitul; clinic, mucoasa bucală este slab umectată, roz-pal, cu aspect lucios;

– forma decompensată (severă), uscăciunea permanentă a gurii se asociază cu dureri în timpul vorbirii și alimentării; clinic, saliva lipsește, iar mucoasa bucală este hiperemică și uscată. Această formă se asociază cu glosite, stomatite, parodontite, fisuri ale colțului gurii și carii dentare multiple.

Sindromul de gură uscată se asociază frecvent cu alte simptome și semne, precum:

– sete excesivă;

– senzație de „gură lipicioasă”;

– gust amar sau metalic;

– sensibilitate la condimente;

– respirație urât mirositoare (halitoză);

– gât uscat;

– răgușeală;

– buze uscate, crăpate, deseori cu cruste;

– limbă cu aspecte diverse, ce pot varia de la o limbă uscată, roșie, la una albicioasă, aspră sau chiar netedă, cu papile atrofiate;

– limbă umflată, cu impresiuni dentare;

– senzație de arsură sau furnicături la nivelul limbii;

– disconfort la vorbire, masticație și deglutiție;

– carii recurente, în ciuda unei igiene orale optime;

– insomnie;

– iritabilitate;

– depresie.

Complicațiile xerostomiei

Saliva este un mecanism natural de protecție, care ajută la mestecarea și înghițirea alimentelor, dar ne și protejează împotriva leziunilor și infecțiilor.

Atunci când nu este tratată, xerostomia poate degenera în numeroase complicații. Gura uscată poate determina apariția cariilor, deoarece saliva insuficientă nu va mai proteja dinții împotriva culturii de bacterii. Totodată, aciditatea crescută poate afecta smalțul dinților și contribui la această complicație.

La rândul lor, cariile netratate pot impune necesitatea unor obturații fizionomice (plombe), realizate de către medicul stomatolog, dar și a extracției și înlocuirii dintelui natural cu un implant dentar, în cazul în care dintele nu mai poate fi salvat din cauza profunzimii cariei. Tocmai de aceea, vizita la cabinetul stomatologic este necesar a fi efectuată de cel puțin două ori pe an, pentru prevenirea unor astfel de situații și tratamente costisitoare.

Pe lângă cauzarea simptomelor menționate mai sus, uscăciunea gurii crește și riscul de apariție a gingivitei și a infecțiilor orale, cum ar fi aftele bucale. De asemenea, în cazul în care o persoană este diagnosticată cu xerostomie (gura uscată), acest lucru ar poate îngreuna purtarea protezelor dentare.

Sindromul de gură uscată creează condiții favorabile pentru apariția:

– insomniei;

– depresiei, în cazul menținerii îndelungate a xerostomiei;

– gastritei sau a ulcerului gastric, prin utilizarea gumei de mestecat pe stomacul gol, mai mult de cinci-șapte minute.

Pe lângă faptul că pacientul are o gură foarte uscată, în cazurile severe, persoanele cu sindrom de gură uscată pot avea dificultăți în a vorbi, a mânca sau a înghiți. Acest lucru poate duce la alte probleme de sănătate, inclusiv la malnutriție.

Atunci când ai gura uscată, este indicat  să nu aștepți apariția unor posibile complicațiii, ci să mergi la stomatolog, pentru diagnosticare corectă, tratament, sfaturi, dar și tratarea eventualelor probleme de sănătate orală aparute  ca urmare a xerostomiei.

Diagnostitul xerostomiei

Diagnosticul de xerostomie este stabilit, de obicei, de medicul stomatolog sau de medicul specialist în chirurgie oro-maxilo-facială, pe baza anamnezei și a examenului clinic.

Sialometria reprezintă investigația prin care se poate aprecia cantitatea de salivă produsă în repaus sau prin stimulare cu o substanță dulce sau acră.

Sindromul de gură uscată apare în patologii variate ce aparțin mai multor specialități, astfel încât consulturile interdisciplinare (ORL, diabetologie, endocrinologie, cardiologie, neurologie, hematologie, oncologie) sunt esențiale pentru elaborarea schemei de tratament adaptate fiecărui pacient.

Tratamentul xerostomiei

Tratamentul pentru gura uscată poate varia în funcție de cauza apariției xerostomiei. Dacă aceasta este provocată de o afecțiune preexistentă, medicul va recomanda administrarea unor medicamente pentru creșterea fluxului de salivă. Dacă este cauzată de administrarea unui tratament medicamentos, medicul poate recomanda schimbarea tratamentului sau micșorarea dozelor administrate (de exemplu, în cazul antihistaminicelor și a decongestionantelor).

Tratamentul xerostomiei este, de cele mai multe ori, dificil, din cauza varietății de patologii care determină acest simptom.

Tratamentul simptomatic constă în:

– creșterea consumului de lichide până la 2 l/ zi;

– umectarea sau clătirea permanentă a gurii cu apă, glicerină, soluții gelatinoase;

– înlocuirea salivei cu diverse geluri, spray-uri sau soluții pentru gargară, ce conțin elemente ale salivei naturale (enzime și minerale);

– badijonajul mucoasei bucale cu uleiuri sau glicerină;

– utilizarea gumei de mestecat și a bomboanelor fără zahăr, care stimulează secreția salivară;

– consumul de legume și fructe tari (măr, gutuie, morcov, țelină);

– asanarea focarelor infecțioase ale cavității bucale (carii dentare, parodontoză);

– igiena minuțioasă a gurii, prin folosirea aței dentare, a scobitorilor și periuțelor interdentare;

– folosirea anumitor paste de dinți care au rolul de a stimula secreția salivară, de a stopa demineralizarea smalțului, a proteja gingia și de a înlătura mirosul neplăcut al gurii;

– administrarea de produse care stimulează secreția de salivă, precum agoniștii parasimpatici. Utilizarea lor este contraindicată la pacienții cu astm bronșic.

Tratament naturist

Unii specialiști susțin că rezultate bune se pot obține și folosind metode naturiste, cum ar fi:

– tinctură Jaborandi;

– echinaceea sub formă de tinctură sau rădăcina proaspătă care se mestecă (activează secreția glandelor salivare și împrospătează cavitatea bucală);

– petalele de trandafir multifloral sub formă de ceai;

– extractul de coajă de Iohimbe (stimulează secreția salivară, dar trebuie folosit cu precauție din cauza toxicității).

Metode complementare de tratament includ:

– acupunctura,utilizată în mod regulat, ameliorează xerostomia; are efect pe termen lung, dacă este utilizată concomitent cu tratamentul radioterapic;

– electrostimularea mucoasei bucale, produce stimularea de scurtă durată a nervilor, inducând salivație pentru câteva ore;

– terapia cu oxigen hiperbaric, este utilă în tratarea necrozelor osoase după radioterapie; acționează prin prevenirea ischemiei și a necrozei tisulare, reduce riscul de infecție bacteriană, inițiază vindecarea și revascularizarea țesuturilor afectate;

– transplantul de celule stem în glandele salivare, are capacitatea de a regenera țesutul și de a restabili funcția salivară.

Prevenție pentru xerostomie

Prevenția sindromului de gură uscată, dar și a complicațiilor produse de acesta, se poate realiza prin:

– evitarea fumatului și a consumului de alcool;

– consumul a minimum doi litri de apă pe zi;

– mestecarea de gumă fără zahăr, pentru a preveni apariția cariilor dentare;

– consultul stomatologic periodic.

Dropsurile și guma de mestecat fără zahăr și în special cele care conțin xylitol pot stimula producția de salivă. Evită-le însă pe cele acide, care conțin extracte citrice, deoarece acestea pot afecta smalțul dinților. Înghețata fără zahăr sau chiar gheața pot, de asemenea, să echilibreze producția de salivă. Pentru a reduce riscul apariției cariilor dentare, consumă aceste produse cu moderație; chiar dacă nu conțin zahăr, pot afecta smalțul dinților.

Hidratează-te corespunzător și bea apă, pentru a menține vâscozitatea redusă a mucoasei bucale și pentru a umezi gura.

Folosește o pastă de dinți și o apă de gură care conțin fluor și evită-le pe cele care conțin alcool sau peroxid, deoarece aceste ingrediente pot intensifica senzația de gură uscată.

Alte recomandări pentru echilibrarea fluxului salivar:

– respiră cât mai mult pe nas și cât mai puțin pe gură;

– folosește un umidificator de aer pentru cameră;

– folosește un produs substituent pentru salivă (gel sau spray);

– consumă mâncăruri moi și ușor de ingerat, cu ingrediente umede sau lubrifiante, cum ar fi supele, sosurile, smântâna sau untul. Optează pentru servirea preparatelor reci și la temperatura camerei.

– evită alimentele sărate, foarte uscate sau fade și pe cele care conțin zahăr (inclusiv băuturile).

– evită consumul de alcool și cafeină, deoarece ambele substanțe pot cauza deshidratare.

– evită băuturile acide, cum sunt sucurile de portocale, mere, struguri sau roșii.

Pentru a preveni apariția leziunilor la nivelul limbii și al colțurilor gurii, este recomandat să:

– limitezi consumul alimentelor sărate și picante;

– renunți la fumat;

– folosești un balsam de buze hidratant;

– utilizezi o periuță de dinți moale, gentilă cu dinții și cu gingiile;

– clătești gura înainte și după masă cu apă potabilă sau o soluție diluată de apă de gură.

Bibliografie:
https://www.webmd.com/oral-health/guide/dental-health-dry-mouth

https://www.medicalnewstoday.com/articles/187640

https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/-dry-mouth-xerostomia

https://www.medicinenet.com/dry_mouth/article.htm