Toxoplasmoza

Toxoplasmoza în mod sigur este afecțiunea legat de care în mod automat ne gândim la pisici. Mulți, cel mai des părinții cu copil mic, evită să trăiască cu pisică în casă din cauza riscului crescut de toxoplasmoză. Dar chiar așa de mare ar fi riscul de contaminare? Infecția vine cu simptome grave în cazul tuturor persoanelor? Este o afecțiune incurabilă, așa cum auzim, din surse, să fim onești, nu foarte sigure? Vom detalia în acest articol toate aceste aspecte, vom încerca să vă oferim răspunsurile la întrebările cele mai frecvente.

Ce este toxoplasmoza?

Toxoplasmoza este o infecție provocată de parazitul Toxoplasma gondii (T. gondii). Infecția poate să apară prin consumul de carne contaminată crudă sau insuficient preparată termic, transmitere de la mamă la copil în timpul sarcinii, dar de cele mai multe ori pisicii se consideră sursă majoră de infectare, mai exact expunerea la fecale de pisici infectate.

Ce cauze are toxoplasmoza?

Toxoplasmoza, contra celor știute din auzite, nu este o afecțiune ușor transmisibilă, riscul de a dezvolta boala este foarte scăzut. Riscul de a se contamina este scăzut în general, dar crește atunci când vine vorba de o femeie însărcinată. Fătul, se poate contamina chiar la naștere și fiind vulnerabil, poate prezenta simptome mai grave. Vom trata și acest subiect într-un alt subcapitol.

Astfel, cunoaștem două categorii mari de toxoplasmoză, congenitală sau dobândită. Vorbim de toxomplasmoza congenitală atunci când un copil este infectat în timpul sarcinii sau la naștere, de către mama infectată și vorbim de toxoplasmoză dobândită atunci când se ingerează alimente, apă infectată cu T. gondii.

Cauzele principale sunt următoarele:

o Fecale de pisici infectate
o Carne crudă
o Alte alimente și apă contaminată.

T. gondii poate fi prezent în toate animalele cu sânge cald, dar numai în pisici se poate reproduce parazitul, astfel sursa cea mai cunoscută rămân pisicile sălbatice. Este foarte important cuvântul “sălbatic”. O pisică care se ține în casă, nu este lăsată liberă prin toată curtea, se cunoaște ce zone parcurge, rar prezintă risc de toxoplasmoză. Dar, dacă contra tuturor măsurilor de prevenție, pisica se infectează cu T. gondii, oamenii se contaminează cel mai ușor în momentul în care se curăță litiera pisicii, mai ales dacă această procedură nu este urmată de igienizarea mâinilor.

Ce factori de risc are toxoplasmoza?

Fiind un parazit prezent peste tot în lumea largă, în principiu oricine se poate infecta, dar există câteva categorii de oameni, care sunt mai predispuse, precum:
• Persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA
• Persoanele care urmează tratament cu chimioterapice
• Administrarea medicamentelor imunosupresoare (ex. metotrexat, steroizi, etc)
• Femeile gravide.

Ce au în comun cei care fac parte din categoriile menționate? Toți au imunitatea sub nivelul optim, au imunitatea scăzută. Un om sănătos, fară probleme cronice, fară tratament cu imunomodulatoare, cel mai probabil nu va prezenta niciun simptom și dacă s-a contaminat. Dar, cei din categoriile menționate mai sus, au risc crescut de a dezvolta complicații ale infecției.

Ce complicații are toxoplasmoza?

O persoană sănătoasă, cu sistemul imunitar sănătos, nu vă prezenta simptome datorită infecției cu T. gondii. Însă, cum am mai menționat, există câteva categorii de oameni care sunt mai susceptibili, mai predispuși la complicații.

Complicația cea mai cunoscută, cea mai comună, în rândul oamenilor sănătoși, ar fi afectarea, infecția oculară. Într-o primă fază se manifestă prin neclaritate, roșeață, dureri oculare, lăcrimare excesivă, pete (scotoame) și sensibilitate extremă la lumină, dar netratata, poate duce inclusiv la orbire.

În cazul persoanelor cu sistemul imunitar afectat, situația devine mai complexă. Acești pacienți pot ajunge datorită infecției cu T. gondii, la encefalită sau chiar și convulsii. Acest parazit are afinitate pentru creier. În acest organ, odată ajuns aici, T. gondii poate persista până trăiește organismal gazdă și poate provoca encefalită toxoplasmatică. Sună dramatic, dar nu este cazul să vă speriați. Nu duce în toate cazurile infecția la asemenea afecțiuni grave. Cum se recunoaște momentul când se justifică consultul medical? Haideți să vedem cum se manifestă encefalita toxoplasmatică: durere de cap, febră, slăbiciune musculară, confuzie, dificultăți de vorbire și memorie, convulsii, modificări de comportament.

Având în vedere că creierul nu este singurul organ care poate fi afectat de infecția cu T. gondii, și persoanele cu sistemul imunitar compromis, pot prezenta și/sau infecții oculare cu tablou clinic menționat mai sus.

Ce riscuri aduce toxoplasmoza în sarcină?

O altă complicație, de altă natură, ar fi cazul unei femei însărcinate. Riscul de a transmite infecția la făt în timpul sarcinii sau chiar la naștere, nu este de neglijat. Dacă se cunoaște faptul că mama s-a infectat cu T. gondii sau se presupune că a intrat în contact în timpul sarcinii cu acest parazit, se recomandă consult medical. Se pot realiza analize de laborator, prin care se afirmă, sau nu, prezența infecției. În cazul în care se confirmă infecția, trebuie luate măsurile necesare la recomandarea unui medic specialist.

Un alt motiv pentru care femeile însărcinate trebuie să ia măsuri speciale de precauție, este că intrarea în contact cu T. gondii în timpul sarcinii, poate duce inclusiv la avort spontan.

Conform studiilor, aproximativ 75% dintre copii se nasc cu toxoplasmoză, dar majoritatea nu prezintă niciun simptom. Se presupune prezența infecției cu T. gondii la nou-născut, adică toxoplasmoză congenitală, în momentul în care apar afecțiuni oculare sau simptome de encefalită.

Alte simptome care ar pune viața copilului în pericol și care pot indica toxoplasmoză, ar fi următoarele:
o noduli limfatici umflați
o icter
o erupții cutanate
o ficatul sau splină mărită
o probleme oculare (privirea încrucișată)
o hidrocefalie- când lichidul se acumulează în craniu
o macrocefalie- capul este mai mare decât în mod normal
o microcefalie- capul este mai mic decât în mod normal
o anemie, trombocitopenie
o greutate mică la naștere
o peteșii-puncte vișinii pe piele
o nistagmus, o mișcare involuntară, repetitivă a ochilor.

Toate cele menționate mai sus necesită intervenție rapidă și diagnosticare eficientă.

După cum s-a menționat mai sus, toxoplasmoza congenitală poate fi și asimptomatică. Din păcate și dacă la naștere rămâne neobservată, poate fi cauza unor probleme în viitor. Se poate manifesta infecția cu T. gondii la copii mai mari prin:

o pierderea auzului
o probleme de vedere
o tulburări de învățare.

Dacă citiți acest articol ca viitori părinți, să știți că scopul acestui subcapitol nu a fost să vă speriem. Nu, deloc. Scopul a fost să punctăm cât este de importantă prevenția, dar dacă cumva totuși are loc infectarea, să știți la ce simptome să fiți mai atenți, să puteți lua măsurile necesare în timp util.

Ce simptome are toxoplasmoza?

Multe simptome s-au menționat deja în subcapitolul anterior, dar haideți să reluăm anumite informații ca o însumare. Majoritatea persoanelor infectați cu T. gondii, nu prezintă niciun simptom, adică sunt asimptomatici. În cazul unui adult și dacă apar anumite simptome care durează o lună sau chiar mai mult, acestea dispar de la sine, fară niciun tratament specific.
Simptomele toxoplasmozei la adulți nu sunt specifice, se suprapun în mare parte cu simtomatologia raceliilor. Pot apărea:

o febră
o dureri musculare
o durere de gât
o durere de cap
o stări de oboseală
o ganglioni limfatici umflați, în special la nivelul gâtului.

Datorită acestor simptome non-specifice, riscul de a pune un diagnostic greșit este crescut, dar există analize serologice care pot confirma (sau nu) prezența infecției cu T. gondii.
După cum s-a mai menționat, pentru un adult sănătos nu înseamnă un risc pentru viață toxoplasmoza. Problemele și complicațiile apar cel mai des în cazul persoanelor imunocompromiși.

Cum se diagnostichează toxoplasmoza în mod corect?

După ce am văzut ce simptome pot să apară, mai ales la copii, este important să vedem cum se pune un diagnostic corect. În mod logic, prima dată se realizează examenul fizic și atunci când vârstă pacientului permite, și anamneza. După ce există o suspiciune că ar fi vorba de toxoplasmoză, se realizează și teste serologice, histologie sau PCR. Aceste teste confirmă de fapt infecția cu T. gondii.

Dacă examenul clinic ridică prezența infecției cu T. gondii, medicul cel mai probabil vă indica realizarea anumitor analize de sânge pentru a vedea prezența sau absența anticorpilor T. gondii. Acest test nu va arăta doar infecția acută. Dacă testul de anticopri este pozitiv, înseamnă că la un moment dat, de-a lungul vieții, pacientul a fost infectat cu T. gondii. Astfel, un rezultat pozitiv, nu înseamnă în mod obligatoriu o infecție activă. Pentru a vedea dacă este vorba de o infecție activă, se realizează alte analize suplimentare. Se realizează analize de anumite tipuri specifice de anticorpi numite IgM și IgG. Acești anticorpi ating un nivel ridicat în sânge în săptămânile și lunile după infecție.

În cazul toxoplasmozei, într-o primă fază nivelul de IgM va fi crescut, ceea ce indică o infecție activă. IgM-urile pot fi observate de obicei la aproximativ o săptămână după infecție și vor continua să crească și apoi să scadă. Repetarea analizei se face de obicei la 2 săptămâni după primul rezultat pentru a confirma prezența anticorpilor IgM. Anticorpii specifici IgM apar în primele 2 săptămâni de boala acută, ating valorile maxime între săptămânile 4 și 8, în final devin nedetectabili, dar pot fi prezenți și la 18 luni de la infecția acută.

Anticorpii IgG apar la câteva săptămâni după o infecție cu T. gondii, atingând valorile maxime la 1-2 luni. Rămân detectabili luni sau chiar ani întregi. În anumite cazuri acești anticorpi vor fi prezenți pe viață.

În cazuri mai rare se poate realiza inclusiv biopsie. Deși o biopsie poate permite unui medic să vadă parazitul într-o probă de țesut, aceasta nu se realizează doar și numai în cazuri justificate.

În cazul femeilor gravide care au o infecție activă, medicul va testa lichidul amniotic și sângele fătului pentru a vedea dacă toxoplasmoza a fost transmisă la făt. O ecografie poate ajuta, de asemenea, la determinarea dacă fătul are semne de toxoplasmoză.

Ce tratament există pentru toxoplasmoză?

În cazul unui adult sănătos, cu sistemul imunitar sănătos, toxoplasmoza fie rămâne asimptomatică, fie se manifestă prin simtome ușoare, astfel nu se justifică tratament medicamentos. Toxoplasmoza în majoritatea cazurilor este autolimitantă, astfel se vindecă fară tratament. Dacă se justifică administrarea medicamentelor, această categorie de pacienți, prezintă o îmbunatățire remarcabilă după 1-2 săptămâni de tratament.

În cazul persoanelor cu sistemul imunitar slăbit, toxoplasmoza se manifestă prin simtome mai severe, astfel această categorie de pecienti va urma tratament medicamentos, la recomandare medicală. Dacă simtomele pun în pericol viața pacientului se poate recomanda inclusiv spitalizarea.

Având în vedere că microorganismul patogen este un parazit, în schema de tratament se va include și un antiparazitar, dar și un antibiotic, împreună cu acid folic (pentru a contracara efectele negative ale medicamentelor antiparazitare, care scad nivelul de acid folic). Pacienții cu sistemul imunitar sănătos, vor urma tratament 2-4 săptămâni, în funcție de evoluția bolii, dar cei cu sistemul imunitar scăzut vor avea o schemă de tratament de pe 6-10 săptămâni. În cazuri mai severe, tratamentul poate dura și 6 luni.

La persoanele cu HIV, tratamentul continuă până când nivelurile de celule CD4, celulele imunitare afectate de HIV se îmbunătățesc și încărcarea virală este suprimată prin terapia antiretrovială. Toxoplasmoza se poate reactiva atunci când numărul de CD4 este scăzut.

Nou-născuții cu simptome, vor urma tratament medicamentos timp de 12 luni. Având în vedere că aceste medicamente vin cu reacții adverse, precum hepatotoxicitatea și suprimarea măduvei osoase, necesită monitorizare regulată.

Nou-născuții fară simptome la naștere, pe măsură ce cresc, vor avea nevoie de evaluări regulate pentru semne de probleme oftalmologice, auriculare sau de dezvoltare.

Tratamentul în timpul sarcinii depinde de mai mulți factori. Dacă fătul nu este infectat, tratamentul va avea scopul de a preveni transmiterea infecției la acesta. Substanțele administrate se vor alege în funcție de caracteristicile fiecărei paciente în parte.

Cum prevenim eficient toxoplasmoza?

Prevenția eficientă nu se încheie cu lipsa unei pisici din locuință, nu, nici pe departe. În mod foarte logic, după cele stabilitate mai sus, putem intra în contact cu T. gondii prin alimente, apă, prin atingere de pe o altă persoană. Baza prevenției, așadar, rămâne igiena adecvată. Sfaturile cele mai bazale ar fi următoarele:

o Spălați-vă des pe mâini:
o în special după ce ați scos așternutul pentru pisici sau după ce ați curățat litiera;
o înainte, în timpul și după manipularea sau pregătirea alimentelor
o înainte de a mânca
o după lucru sau grădinărit în sol potențial contaminat;

o Asigurați-vă că toată carnea este gătită corespunzător la temperaturi adecvate înainte de a le mânca;

o Evitați consumul de apă netratată;

o Spălați toate produsele proaspete înainte de a le mânca.

o Curățați toate ustensilele și suprafețele de gătit care sunt folosite pentru carne crudă sau produse nespălate.

o Țineți pisicile în casă pentru a preveni infectarea lor cu T. gondii.

• Persoanele însărcinate ar trebui să planifice ca altcineva să curețe litiera pentru pisici în timpul sarcinii. Dacă este o activitatea inevitabilă, se recomandă efectuarea zilnică, purtarea mănușilor și igienizarea mâinilor.

Bibliografie:
1. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23829904/
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK563286/
3. https://www.verywellhealth.com/toxoplasmosis-signs-symptoms-and-complications-4160761#toc-frequent-symptoms
4. https://www.healthline.com/health/toxoplasmosis#outlook
5. https://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736(04)16412-X/fulltext