Tahicardia

Ce este tahicardia

Conceptul de tahicardie se referă la prezența unui ritm cardiac mai rapid decât cel considerat normal. Modul în care se definește „pulsul mărit” depinde de vârsta, starea generală de sănătate și condiția fizică a fiecăruia. Însă, în general, pentru adulți, o frecvență cardiacă de 65–75 bpm (bătăi pe minut) este considerată normală, iar una de peste 100 de bpm este considerată prea rapidă. Dacă nu există o cauză evidentă pentru un puls mărit, precum activitatea fizică sau stresul, atunci acesta poate indica o tahicardie.

Un ritm cardiac accelerat poate să semnifice și faptul că mușchiul inimii, miocardul, este afectat de un virus sau de o altă afecțiune ce provoacă acest puls mărit, pentru a ajuta inima să pompeze o cantitate suficientă de sânge în corp.

În funcție de tipul tahicardiei, aceasta poate să provoace simptome diverse sau complicații. Desigur, dacă această afecțiune nu este tratată, pot să apară probleme de sănătate grave, cum ar fi insuficiența cardiacă, accident vascular cerebral sau moarte subită cardiacă.

Conform studiilor în domeniu, tulburările de ritm cardiac precum tahicardia, pe plan mondial și european,  afectează între 0,6 și 1,5% din totalul populației generale. De asemenea, aceste afecțiuni ale sistemului cardiovascular sunt de 3 ori mai frecvente la sexul feminin față de cel masculin și de 2 ori mai frecvente la persoanele vârstnice, față de cele tinere.

Persoanele care au avut în familie cazuri de tahicardie sau de alte boli cardiovasculare sunt mai predispuse la a dezvolta această afecțiune, pe baza istoricului genetic. De asemenea, înaintarea în vârstă este o altă condiție favorabilă tahicardiei.

Ce tipuri de tahicardie exista

Tipurile de tahicardie sunt grupate în funcție de partea din cord responsabilă pentru ritmul rapid și cauza bătăilor anormale. Tipurile comune de tahicardie includ:

– fibrilația atrială, aceasta este o frecvență cardiacă rapidă cauzată de impulsuri electrice haotice și neregulate în camerele superioare ale inimii (atrii). Fibrilația atrială poate fi uneori doar temporară, dar unele episoade nu pot fi depășite decât dacă sunt tratate. Ea reprezintă cel mai frecvent tip de tahicardie;

– flutter-ul atrial, contracțiile atriale sunt foarte rapide, dar într-un ritm regulat. Frecvența ridicată face ca aceste contracții să fie slabe, incomplete. Episoadele de flutter atrial se pot remite de la sine sau pot necesita tratament. Persoanele care au flutter atrial sunt expuse, în anumite situații, și la fibrilație atrială;

– tahicardia supraventriculară (TSV), in  TSV bătăile accelerate sunt declanșate de tulburări ale inițierii sau transmiterii impulsurilor electrice ce determină contracțiile inimii. În mod uzual, frecvența cardiacă în timpul episoadelor de tahicardie supraventriculară este situată între 150 și 200 de bătăi pe minut, ocazional chiar peste 300 pe minut. După o perioadă de timp, cordul revine la o frecvență normală (de la 60 până la 100 de bătăi pe minut), spontan sau consecutiv tratamentului. Tahicardia supraventriculară se mai numește și tahicardia supraventriculară paroxistică sau tahicardia atrială paroxistică;

– tahicardia ventriculară (TV), ea se manifestă ca o frecvență cardiacă rapidă cauzată de semnale electrice anormale în camerele inferioare ale inimii (ventriculi). Frecvența cardiacă rapidă nu permite ventriculilor să se umple cu sânge și să facă o contracție completă pentru a pompa suficient în circulație. Un episod de TV poate dura doar câteva secunde, fără a provoca vătămări sau poate dura un timp ceva mai îndelungat, devenind o urgență medicală, care pune viața în pericol.

– fibrilația ventriculară (FV), apare atunci când impulsurile electrice rapide și haotice determină ventriculii să tremure, în loc să pompeze sângele necesar către corp. Aceasta este o urgență medicală, ce necesită defibrilare prin șoc electric, cât mai rapid, în interval de puține minute, altfel este letală. FV poate apărea în timpul sau după un atac de cord. Majoritatea persoanelor care prezintă fibrilație ventriculară, au o boală cardiacă subiacentă sau au suferit traume grave, precum lovitura de fulger;

– tahicardia sinusală (TS), aceasta este o condiție medicală în care ritmul sinusal (ritmul cardiac obișnuit)  accelerează peste limita superioară a normalului (90-100 bpm pentru un adult). Nodul sinusal este o mică aglomerare de celule, situate în atriul drept, care are rolul de a genera impulsuri electrice. Aceste impulsuri sunt transmise la atrii și apoi, prin nodul atrioventricular, la ventriculi, care sunt stimulați să se contracte și să pompeze sânge în corp. Tahicardia sinusală nu trebuie confundată cu tahicardia ventriculară sau cu tahicardia supraventriculară. În cele mai multe cazuri, TS este rezultatul unor situații fiziologice obișnuite, precum exercițiile fizice intense, stresul, frica ori furia. Acestea produc descărcări de catecolamine (adrenalina și noradrenalina), care stimulează nodul sinusal să producă impulsuri electrice cu o frecvență crescută. Tahicardia sinusală este o adaptare fiziologică și în timpul sarcinii, când ritmul sinusal crește cu 10-20 bătăi/minut peste frecvența cardiacă obișnuită. Alte cauze de TS la copii și adulți sunt: febra, durerea, anemia, deshidratarea, hipovolemia, bolile valvelor inimii, miocardita (inflamația mușchiului inimii), pericardita,  insuficiența cardiacă, hipertiroidismul, feocromocitomul, infecțiile, embolia pulmonară, ischemia miocardică și infarctul miocardic, bolile pulmonare cronice, consumul de stimulente  (cofeină, nicotină, cocaină, amfetamină);

– tahicardia Paroxistică Supraventriculară (TPSV), ea presupune declanșarea cu debut și sfârșit brusc a unui ritm cardiac rapid sau o instalare bruscă şi o revenire treptată la ritmul sinusal. Tratamentul trebuie instituit imediat, apelând la manevre vagale, posibil de efectuat oriunde (tușit, respirație profundă, jet de apă rece pe față, flexarea completă a genunchilor – stat pe vine – câteva secunde) sau prin apelare la serviciul de urgență dacă simptomele persistă și se înrăutățesc.

Cauzele tahicardiei

Cauzele tahicardiei nu pot să fie întotdeauna determinate clar, însă pot să fie foarte multe motive pentru creșterea frecvenței cardiace. De exemplu, atunci când o persoană face exerciții fizice, apare tahicardia sinusală, însă aceasta nu este o boală a inimii, ci o consecință a efortului.

Tahicardia poate să aibă următoarele cauze:

– consum excesiv de alcool sau renunțarea la alcool;

– consum excesiv de cofeină;

– tensiune arterială ridicată sau scăzută;

– dezechilibrul substanțelor din sânge numite electroliți, cum ar fi potasiul, sodiul, calciul și magneziul;

– efecte secundare ale medicamentelor;

– tiroidă hiperactivă (hipertiroidism);

– volumul redus de celule roșii din sânge (anemie), adesea cauzată de sângerare;

– consum de droguri ilegale, inclusiv stimulente precum cocaina sau metamfetamina;

– malformații congenitale ale inimii;

– aprovizionare slabă cu sânge sau leziuni ale țesuturilor cardiace generate de diverse boli specifice, de boli coronariene, de boli ale valvelor cardiace, de insuficiență cardiacă, de boli ale miocardului, de tumore sau infecții;

– anumite afecțiuni pulmonare;

– oboseală;

– sângerare severă;

– stres fizic și psihic, inclusiv anxietate;

– intervenție chirurgicală anterioară pe inimă.

Există o serie de medicamente care pot afecta semnalele electrice ale inimii și pot grăbi bătăile acesteia. Printre acestea se numără:

– medicamentele împotrivă astmului;

– antidepresivele;

– antibioticele;

– medicamentele pentru tuse, răceală și alergii;

– medicamente pentru afecțiunile tiroidei;

– anumite suplimente.

În unele cazuri, însă, medicii nu descoperă motivul pentru care o persoană se confruntă cu tahicardie.

Factori de risc pentru tahicardie

Riscul de tahicardie este mai mare la persoanele cu vârstă avansată și la cei cu istoric familial de aritmii.

De asemenea, anumite tipuri de tahicardii sunt mai frecvente la persoanele care au sindroame de preexcitație (așa-numitul sindrom WPW-Wolff Parkinson White), prezentând benzi congenitale de țesut care conduc impulsuri nervoase la nivelul inimii, dar sunt situate în afara sistemului normal de conducere cardiac, căi accesorii care leagă preferențial diferite arii ale inimii și au tendința de agregare familială. Cu toate acestea, mai puțin de jumătate dintre persoanele cu sindroame de preexcitație ajung să manifeste aceste simptome.

Factorii de risc care pot să favorizeze apariția tahicardiei sunt:

– istoric familial;

– stil de viață nesănătos;

– consumul de alcool;

– consumul de droguri;

– fumatul.

Simptomele tahicardiei

Un puls mare poate să fie un simptom al tahicardiei, însă nu în orice situație, deoarece și o inimă sănătoasă poate să manifeste tahicardie sinusală, în timpul efortului.

Principalele simptome pot fi:

– stare confuzională;

– stare de slăbiciune;

– ameţeală;

– dificultăți de respirație;

– dureri în piept;

– oboseală;

– stare de leșin;

– palpitații cardiace.

În cazuri extreme, persoana poate deveni inconștientă sau poate intra în stop cardiac. Există situații când o frecvență cardiacă foarte rapidă nu provoacă niciun fel de simptome.

Dacă persoana experimentează senzație de leșin, are dificultăți de respirație sau dureri în piept care țin mai mult de câteva minute, este necesar să sune la 112 pentru a solicita îngrijiri de urgență.

Diagnosticarea tahicardiei

În cazul în care simți că inima bate prea repede, ai lipsă de aer, simți slăbiciune, ai amețeli, senzație de leșin sau durere în piept, este cazul să te adresezi medicului. În urma consultului, specialistul poate stabili:

– cauza palpitațiilor;

– ce teste sunt necesare;

– care este tratamentul cel mai potrivit;

– riscurile asociate condiției patologice;

– care este perioada optimă de control;

– influența altor condiții asociate sau medicamente asupra problemei cardiace.

Tahicardia poate fi diagnosticată folosind următoarele metode:

– electrocardiograma (ECG), ea înregistrează activitatea electrică din inimă și ajută medicul să observe dacă ceva nu funcționează normal. Este posibil ca persoana să trebuiască să poarte un monitor (Holter ECG), un aparat portabil care înregistrează semnalele ECG pe parcursul a 24 de ore;

– ecografia cardiacă, ajută la identificarea unor zone ale inimii care nu funcționează corespunzător, la depistarea unor probleme sau malformații la nivelul mușchiului cardiac;

– RMN sau tomografie, acestea contribuie la observarea detaliată a structurilor inimii și sângelui.

– testul de stres la efort, se realizează cu ajutorul unei benzi de alergare pe care persoana trebuie să se deplaseze cu viteze diferite, în timp ce medicul monitorizează activitatea inimii;

– imagistică prin rezonanță magnetică, aceasta măsoară câmpurile magnetice ale mușchiului inimii și caută punctele slab;

– coronarografia, presupune introducerea unei substanțe de contrast în artere, prin intermediul unui cateter, pentru a se depista eventuale blocaje sau anomalii ale vaselor de sânge.

Complicatii

Complicațiile care pot apărea depind de:

– tipul tahicardiei;

– frecvența tahicardiei;

– durata tahicardiei;

– condițiile cardiace asociate.

Unii pacienți cu tahicardie au un risc crescut de formare de cheaguri de sânge, care pot cauza AVC (riscul cel mai mare îl au persoanele cu fibrilație atrială) sau atac de cord. În acest caz, medicul poate prescrie medicamente de subțiere a sângelui (anticoagulante), pentru a reduce riscul de complicații.

Alte posibile complicații sunt:

– pierderea echilibrului sau a stării de conștiență;

– incapacitatea inimii de a pompa sânge suficient (insuficiență cardiacă);

– moartea subită (de obicei asociată doar cu tahicardia ventriculară sau cu fibrilația ventriculară).

Tratamentul pentru boala celiaca

Scopul tratamentului este de a reduce frecvența bătăilor cardiace și de a preveni episoade ulterioare de tahicardie. Se recomandă și tratarea eventualelor condiții medicale asociate, care pot cauza tahicardie.

Opțiunile de tratament pentru tahicardie depind de mai mulți factori: cauza tahicardiei, vârsta persoanei, sănătatea ei generală. Tratamentul presupune medicamente, dar există și situații când medicul poate lua în calcul și alte variante:

– cardioversia, este o soluție de moment, care implică aplicarea unui șoc electric la nivelul inimii, cu un defibrilator, pentru a restabili pulsul normal;

– ablația, ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge sau a accidentelor vasculare și se realizează cu ajutorul unor catetere flexibile, introduse în vasele de sânge. Cel mai adesea, se optează pentru vena jugulară internă, vena subclavie sau vena femurală, împingând cateterele către inimă, unde țesutul responsabil de producerea anormalităților este îndepărtat;

– pacemaker-ul, este un dispozitiv mic ce se inserează sub piele, deasupra inimii, și care produce mici șocuri electrice atunci când detectează un puls anormal;

– defibrilator implantabil, presupune introducerea unui dispozitiv ce monitorizează activitatea inimii și controlează ritmurile anormal de rapide prin șocuri electrice puternice;

– operație pe cord deschis, metodă chirurgicală maxim invazivă, utilizată în  situațiile cele mai grave.

Persoana poate învăța, și este chiar recomandat, să-și monitorizeze singură, acasă, pulsul, utilizând un tensiometru sau să facă manevre vagale, în cazul unui episod de tahicardie. Aceste manevre pot afecta nervul vag, ajutând la încetinirea bătăilor inimii. Astfel de tehnici includ:

– tușitul (expir forțat cu glota închisă);

– adoptarea rapidă a poziției ghemuite (pe vine);

– aplicarea unei presiuni abdominale;

– scufundarea feței în apă rece;

– aplicarea unui cub de gheață în partea de jos a cefei;

– consumarea unei băuturi reci;

– inspirație profundă pentru a creşte presiunea abdominală;

– provocarea vărsăturilor;

– presarea globilor oculari, ţinând ochii închişi;

– aplicarea unei presiuni ușoare în zona gâtului, unde se află artera carotidă.

Prevenirea tahicardiei

Cele mai bune metode pentru a preveni tahicardia sunt abordarea unui stil de viață sănătos pentru menținerea unei inimi sănătoase și prevenirea bolilor cardiovasculare. De asemenea, dacă o persoană a fost deja diagnosticată cu o boală de inimă, trebuie ca afecțiunea să fie ținută sub control pentru a nu se agrava.

Principalele moduri prin care o persoană poate preveni apariția unor tahicardii sunt:

– evitarea tutunului și drogurilor recreative;

– limitarea consumului de alcool și cofeină;

– reducerea stresului, în măsura posibilului;

– utilizarea cu precauție și rezerve a medicamentelor fără prescripție;

– odihna suficientă;

– dietă sănătoasă;

– exerciții fizice regulate;

– controale medicale periodice.

Bibliografie:

www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tachycardia/symptoms-causes/syc

www.heart.org/en/health-topics/arrhythmia/about-arrhythmia/tachycardia–fast-heart-rate

www.webmd.com/heart-disease/atrial-fibrillation/what-are-the-types-of-tachycardia