stres

Stresul din copilărie și adolescență crește incidența inflamațiilor la tineri

Dona30/12/2019

Stresul este răspunsul organismului nostru la factorii de mediu pe care îi considerăm solicitanți sau amenințători. Este bine să ne obișnuim cu doze mici de stres zilnic, de la vârste mici. De ce? Orice am face nu vom putea scăpa de stres de-a lungul vieții noastre, așadar va trebui să învățăm cum să răspundem și să controlăm factorii de stres, folosindu-ne de aceștia ca să ne motivăm și să ne atingem obiectivele. În doze mici, nu ar trebui să ne dăuneze, indiferent de vârstă.

Însă, stresul ridicat și prelungit are efecte negative asupra organismului nostru pe termen scurt, mediu și lung.

Ce sunt experiențele adverse în copilărie (EAC/ACE)

Expunerea la experiențele adverse din copilărie, la stres și violență nu numai că sunt legate de declanșarea unor afecțiuni mentale în perioada adultă, ci și a unor afecțiuni fizice, crescând semnificativ riscul apariției acestora comparativ cu evoluția copiilor care nu au fost expuși la astfel de factori. Specialiștii au determinat că aceste cauze declanșează procese inflamatorii în organism care rezultă în apariția anumitor tipuri de afecțiuni la tineri și adulți.

Specialiștii au studiat 4 forme de experiențe considerate stresante în copilărie, ca factori de risc, și anume:
  1. Experiențe adverse din copilărie și adolescență, dintre care primele 10 sunt standard/ convenționale conform ghidurilor de specialitate: abuz fizic, abuz sexual, abuz emotional, neglijență fizică, neglijență emoțională, istoric familial de boli mentale, expunerea la violență, abuz de substanțe în familie, pierderea unui părinte (ca urmare a unui deces, a separării sau a divorțului) și comportament parental antisocial. Pe lângă acestea, cu alte tipuri de experiențe sunt considerate ca experiențe adverse în copilărie: bullying, adopția sau petrecerea copilăriei în sisteme de îngrijire decât propria familie, statut scăzut în copilărie din punct de vedere socioeconomic, abuz de substanțe în anturaj, implicarea parentală redusă din perspectiva părinților și copiilor, un mediu înconjurător nesigur (perceput de copil), criminalitate crescută în mediul proxim (măsurat prin diverse metode, inclusiv statistici oficiale ale poliției și observare socială).
  2. Expunerea la 6 tipuri de experiențe de stres sau violență până la vârsta de 12 ani și anume: violența partenerului asupra unuia dintre părinți, bullying frecvent al copilului de către colegi/ alți copii, maltratatea copilului de către un adult, abuz sexual, abuz și neglijență emoționale, neglijență fizică
  3. Expunerea la 7 tipuri de stres și violență între 12 și 18 ani: violență criminală, violență față de colegi/ anturaj sau frați, cyber bullying, maltratare, violență în familie și neglijență.
  4. Expunerea la stres cumulativ și violență (prin combinarea tipurilor de violență de la punctele 2 și 3).
Cel mai recent studiu demonstrează conexiunea dintre stresul din copilărie și afecțiuni inflamatorii la tineri

Unul dintre cele mai recent publicate studii  de specialitate (Association of Adverse Experiences and Exposure to Violence in Childhood and Adolescence With Inflammatory Burden in Young People) arată că problemele inflamatorii la vârsta adultă sunt asociate cu expunerea la factorii de stres și violență menționați anterior în copilărie și adolescență.

Echipa de cercetare a determinat prezența biomarkerilor specifici proceselor inflamatorii la tinerii și adulții expuși la experiențe de stres și violență înainte de vârsta de 18 ani. Acești biomarkeri sunt: suPAR (urokinaza,o enzimă produsă de către rinichi și excretată în urină, analizată pentru determinarea funcției renale și prezența proceselor inflamatorii), CRP (proteina C reactivă) și IL-6 (interleukina-6).

Conform rezultatelor studiului, dintre cei 1391 de tineri selecționați pentru studiu, cei care au fost expuși unor experiențe stresante au avut creșteri ai acestor biomarkeri comparativ cu valorile înregistrate la tineri care nu au avut astfel de experiențe până la vârsta de 18 ani. Mai mult, echipa de cercetare a demonstrat că expunerea la fiecare subcategorie din experiențele analizate a avut ca rezultat un anumit nivel de creștere propriu al biomarkerilor.

Cu alte cuvinte, cu cât un copil este expus unuia dintre factorii de risc de mai sus, cu atât valorile biomarkerilor sunt mai ridicate, iar riscul pentru apariția bolilor inflamatorii crește în perioada adultă.


Aboneaza-te la Newsletter