Stomatita

Dona28/05/2023

Ce este stomatita

Stomatita este o inflamație a mucoasei din cavitatea orală, care poate cauza durere și disconfort. Termenul de „stomatită” este utilizat pentru a descrie o gamă largă de afecțiuni inflamatorii ale gurii, inclusiv ulcere, leziuni, infecții sau iritații ale țesuturilor moi din interiorul gurii.

Stomatita a fost recunoscută și documentată încă din antichitate. De-a lungul timpului, cauzele și tratamentele pentru stomatită au evoluat odată cu progresul în domeniul medical. În trecut, stomatita era adesea asociată cu igiena precară și malnutriție, însă acum se știe că există o varietate de factori care pot contribui la apariția acestei afecțiuni.

Stomatita este o afecțiune comună și poate afecta o mare parte din populație. Prevalența stomatitei poate varia în funcție de factorii geografici, grupa de vârstă și condițiile de sănătate generale. Se estimează că aproximativ 20% dintre copii și aproximativ 10% dintre adulți pot dezvolta stomatită la un moment dat în viața lor.

Stomatita este frecvent întâlnită la copii, în special la sugari și copii mici. Aceasta poate fi cauzată de diferite factori, cum ar fi infecții virale (cum ar fi infecția cu virusul herpetic), afta bucală sau candidoza bucală. Stomatita la copii poate fi supărătoare și poate cauza disconfort în timpul mâncării și vorbirii.

În rândul populației de vârstă înaintată, stomatita poate fi mai frecventă din cauza unor factori precum scăderea fluxului salivar, utilizarea de proteze dentare, prezența unor boli cronice și administrarea unor medicamente cu efecte secundare asupra sănătății orale.

Pacienții care primesc tratament de chimioterapie sau radioterapie pentru cancer pot dezvolta stomatită ca efect secundar al acestor terapii. Aproximativ 40-70% dintre pacienții care primesc chimioterapie pot prezenta stomatită într-un anumit moment al tratamentului.

Una dintre formele comune de stomatită este stomatita aftoasă, care se caracterizează prin apariția de ulcerații dureroase sau aftoase în cavitatea orală. Aceasta afectează în special adolescenții și adulții tineri. Potrivit unor studii, stomatita aftoasă afectează aproximativ 5-25% dintre indivizi în cursul vieții lor.

Tipuri de stomatită

Stomatita este o afecțiune comună a cavității orale care poate fi cauzată de diferite tipuri de leziuni, inflamații sau infecții. Printre cele mai întâlnite tipuri de stomatită se numără herpesul bucal, aftele și iritațiile gurii. Iată mai multe detalii despre fiecare tip:

Herpesul bucal (stomatita herpetică):

Herpesul bucal este cauzat de infecția cu virusul herpes simplex de tip 1 (HSV-1). Aceasta este o infecție virală recurentă care provoacă apariția de vezicule dureroase, însoțite de mâncărime și senzație de arsură în zona gurii și a buzelor. Veziculele se sparg și formează ulcerații deschise, care se vindecă de obicei în aproximativ 7-10 zile. Herpesul bucal poate fi declanșat de factori precum stresul, expunerea la soare, febra sau scăderea sistemului imunitar.

Aftele (stomatita aftoasă):

Aftele, cunoscute și sub numele de ulcer bucal sau stomatită aftoasă, sunt ulcerații dureroase care apar pe mucoasa cavității orale. Acestea pot varia ca mărime și pot fi însoțite de inflamație în jurul ulcerului. Aftele pot fi clasificate în trei tipuri: afte minore (cele mai comune), afte majore (mai mari și mai dureroase) și afte herpetiforme (multiple, mici și în grupuri). Cauzele aftei nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că pot fi influențate de factori precum predispoziția genetică, stresul, traumele locale, sensibilități alimentare și deficiențe nutriționale.

Iritațiile gurii:

Iritațiile gurii sunt leziuni inflamatorii care pot apărea în cadrul cavității orale ca urmare a diferiților factori iritanți. Acestea pot fi rezultatul traumatismelor fizice, cum ar fi mușcarea obrajilor, rănirea cu alimente dure sau aspre, sau utilizarea incorectă a periuței de dinți. De asemenea, iritațiile pot fi cauzate de reacții alergice la alimente, medicamente sau substanțe chimice din produsele de îngrijire orală. Iritațiile gurii se manifestă prin apariția de zone roșii, inflamate sau cu aspect ulcerat.

Cauzele stomatitei

Stomatita poate fi cauzată de o varietate de factori, incluzând infecții virale și bacteriene, traume fizice, reacții alergice, deficiențe nutriționale, boli sistemice și efecte secundare ale anumitor medicamente. În următoarele rânduri vor fi descrise cauze ale stomatitei:

Infecții virale:

Unele infecții virale pot cauza stomatită. Un exemplu comun este infecția cu virusul herpes simplex de tip 1 (HSV-1), care provoacă herpesul bucal. Acest virus poate fi activat în perioade de stres sau slăbire a sistemului imunitar, determinând apariția veziculelor dureroase în zona gurii și a buzelor. Alte infecții virale care pot cauza stomatită includ infecțiile cu virusul varicelo-zosterian (cauzatorul varicelei și herpesului zoster) și virusul coxsackie (cauzatorul aftei herpetice și a bolii mâinilor-piciorului).

Infecții bacteriene:

Anumite bacterii pot provoca stomatită. De exemplu, infecția cu bacteriile Streptococcus mutans sau Actinomyces poate duce la apariția leziunilor și inflamației în cavitatea orală. Stomatita bacteriană poate fi cauzată și de o igienă orală precară sau de infecții secundare asociate cu leziuni sau traume.

Traume fizice:

Traumele fizice, cum ar fi mușcăturile, rănirile cu alimente dure sau aspre, utilizarea agresivă a periuței de dinți sau protezele dentare necorespunzătoare, pot cauza leziuni în cavitatea orală și pot duce la apariția stomatitei.

Reacții alergice:

Unele persoane pot dezvolta stomatită ca rezultat al unei reacții alergice la anumite alimente, medicamente, substanțe chimice din produsele de îngrijire orală sau alte substanțe. Alergenii pot provoca inflamație și iritație a mucoasei gurii, conducând la apariția stomatitei.

Deficiențe nutriționale:

Deficiențele nutriționale, în special deficitul de vitamine (cum ar fi vitamina B12, acid folic sau vitamina C) și minerale (cum ar fi fierul și zincul), pot contribui la apariția stomatitei. O alimentație necorespunzătoare sau probleme de absorbție a nutrienților pot afecta sănătatea cavității orale și pot duce la dezvoltarea stomatitei.

Boli sistemice:

Anumite boli sistemice, cum ar fi bolile autoimune (de exemplu, lupus eritematos sistemic) sau afecțiunile inflamatorii cronice intestinale (cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă), pot fi asociate cu apariția stomatitei. Aceste afecțiuni pot afecta imunitatea și pot determina inflamație cronică în cavitatea orală.

Efecte secundare ale medicamentelor:

Unele medicamente pot cauza stomatită ca efect secundar. Printre acestea se numără agenții de chimioterapie, medicamentele imunosupresoare, medicamentele antiepileptice și antibioticele. Aceste medicamente pot afecta sănătatea orală și pot provoca inflamație sau leziuni în cavitatea orală.

Simptomele stomatitei

Simptomele stomatitei pot varia în funcție de tipul și severitatea afecțiunii. În general, acestea includ următoarele:

Durere și disconfort:

Stomatita este însoțită de durere și disconfort în cavitatea orală. Poți resimți o senzație de arsură, furnicături sau mâncărime în zona afectată. Durerea poate fi mai intensă la contactul cu alimente sau lichide.

Ulcerații sau leziuni:

Un simptom caracteristic al stomatitei este apariția de ulcerații sau leziuni în cavitatea orală. Acestea pot varia ca mărime, formă și aspect, de la vezicule mici sau umflături până la ulcerații deschise, acoperite de un strat alb sau galben. Leziunile pot apărea pe limbă, buze, gingii, obraz sau cerul gurii.

Inflamație și roșeață:

Mucoasa orală din jurul leziunilor poate deveni inflamată și roșie. Aceasta poate fi însoțită de umflături sau sensibilitate la atingere.

Dificultăți la mâncare și vorbit:

Durerea și ulcerațiile din cavitatea orală pot afecta capacitatea de a mânca și de a vorbi în mod normal. Poate fi dificil să mesteci, să înghiți sau să pronunți anumite sunete din cauza disconfortului.

Sângerare ușoară:

Unele forme de stomatită pot cauza sângerare ușoară în timpul periajului dinților sau utilizării aței dentare.

Pe lângă durere, ulcerații și inflamație în cavitatea orală, stomatita poate fi însoțită de unele simptome suplimentare, în funcție de cauza și severitatea afecțiunii. Iată câteva alte simptome care pot apărea în cazul stomatitei:

Senzație de usturime sau arsură:

Unele persoane pot experimenta o senzație de usturime sau arsură intensă în zona afectată de stomatită. Acest simptom poate face consumul de alimente sau băuturi calde, condimentate sau acide dureros.

Dificultăți la alimentație:

Stomatita poate provoca dificultăți la mâncare și poate afecta apetitul. Durerea și disconfortul în cavitatea orală pot face dificilă mestecarea și înghițirea alimentelor.

Hârâială sau dificultăți la vorbire:

Ulcerațiile și leziunile din cavitatea orală pot cauza hârâială și pot interfera cu pronunția anumitor sunete. Poți simți disconfort și dificultăți la vorbire clară și fluidă.

Glande umflate:

Unele forme de stomatită pot determina umflarea glandelor salivare, cum ar fi glandele submandibulare sau parotide. Aceasta poate fi însoțită de sensibilitate sau durere la nivelul glandelor umflate.

Sialoree (salivare excesivă):

În cazurile severe de stomatită, unele persoane pot experimenta salivare excesivă (sialoree) din cauza inflamației și iritației în cavitatea orală.

Febră și stare generală afectată:

Anumite tipuri de stomatită, cum ar fi stomatita herpetică sau stomatita asociată cu infecții bacteriene, pot fi însoțite de febră și stare generală afectată, cum ar fi oboseală, slăbiciune sau dureri corporale.

Ce complicații pot să apară

Stomatita poate avea unele complicații în anumite situații, precum:

Infecții secundare:

Leziunile și ulcerațiile din cavitatea orală pot crea un mediu propice pentru dezvoltarea infecțiilor secundare. Bacteriile sau ciupercile pot coloniza și infecta zonele afectate, provocând inflamație și disconfort suplimentar. În unele cazuri, aceste infecții pot necesita tratament antibiotic sau antifungic.

Dificultăți la alimentație și deshidratare:

Durerea și disconfortul în cavitatea orală pot face dificilă alimentația adecvată. În cazurile severe, stomatita poate duce la scăderea aportului alimentar și la deshidratare. Este important să iei măsuri pentru a asigura o hidratare adecvată și pentru a consuma alimente moi și ușor de ingerat pentru a preveni subnutriția și deshidratarea.

Disconfort psihologic și afectarea calității vieții:

Stomatita poate afecta semnificativ calitatea vieții, determinând disconfort fizic constant, dificultăți la alimentație, vorbire și interacțiune socială. Aceasta poate cauza stres, anxietate și frustrare. În cazurile cronice sau recurente, poate fi necesară asistență psihologică pentru a face față impactului emoțional al stomatitei.

Complicații sistemice:

În unele cazuri, stomatita poate fi un simptom al unei afecțiuni sistemice subiacente, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, boala inflamatorie intestinală sau boli autoimune. În astfel de situații, tratamentul adecvat al afecțiunii de bază este esențial pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Diagnosticul de stomatită

Stomatita este diagnosticată de obicei de către un medic dentist sau medic specialist în stomatologie. Pentru a stabili diagnosticul, medicul va efectua o evaluare clinică a simptomelor și va lua în considerare istoricul medical al pacientului. Stomatita poate fi diagnosticata astfel:

Examinarea fizică – Medicul va examina cavitatea orală și va căuta semne caracteristice ale stomatitei, cum ar fi ulcerații, leziuni, inflamație sau roșeață. Acesta poate folosi o lanternă sau un instrument special pentru a examina în detaliu zona afectată.
Anamneza și istoricul medical – Medicul va discuta cu pacientul despre simptomele resimțite, momentul apariției acestora, durata lor și alte informații relevante. Este important să menționezi dacă ai avut episoade similare în trecut sau dacă ai afecțiuni medicale preexistente.
Teste de laborator – În anumite cazuri, medicul poate recomanda efectuarea unor teste de laborator pentru a confirma diagnosticul sau pentru a exclude alte afecțiuni. Acestea pot include prelevarea unor mostre de sânge, exudat sau biopsii ale zonei afectate pentru analize suplimentare.
Evaluarea cauzei subiacente – În unele cazuri, stomatita poate fi un simptom al unei afecțiuni subiacente, cum ar fi o infecție virală sau o boală autoimună. Medicul poate solicita teste suplimentare pentru a identifica cauza specifică a stomatitei.

Tratamentul pentru stomatită

Există mai multe opțiuni de tratament disponibile pentru stomatită, în funcție de cauza specifică și de severitatea afecțiunii. În următoarele rânduri vor fi enumerate modalități comune de tratament utilizate pentru stomatită:

Tratamentul simptomatic:

Analgezice – Medicamentele pentru ameliorarea durerii, cum ar fi ibuprofenul sau paracetamolul, pot fi recomandate pentru a reduce disconfortul asociat cu stomatita.
Clătiri și soluții de gură – Soluțiile de clătire cu apă sărată sau soluții antiseptice speciale pot fi utilizate pentru a calma inflamația și pentru a preveni infecțiile. De asemenea, pot fi recomandate soluții de gură cu proprietăți antimicrobiene sau antiinflamatorii.
Geluri și unguente topice – Există produse topice disponibile fără prescripție medicală care pot fi aplicate direct pe leziuni pentru a calma durerea și a promova vindecarea.

Tratament antiviral:

În cazul stomatitei herpetice, medicul poate prescrie medicamente antivirale, cum ar fi aciclovirul, pentru a reduce durata și severitatea episoadelor de stomatită herpetică.

Tratamentul cauzei subiacente:

În cazul stomatitei cauzate de afecțiuni subiacente, cum ar fi boala inflamatorie intestinală sau infecțiile fungice, tratamentul va fi îndreptat către acea afecțiune specifică. Acesta poate implica utilizarea de medicamente antiinflamatoare, antifungice sau imunosupresoare, în funcție de caz.

Managementul simptomelor și modificări ale stilului de viață:

Evitarea alimentelor și băuturilor care agravează simptomele, cum ar fi alimentele condimentate, acide sau fierbinți.
Menținerea unei igiene orale adecvate prin periajul și utilizarea aței dentare cu grijă pentru a preveni infecțiile secundare.
Consumul de alimente moi și reci care pot reduce disconfortul și pot facilita alimentația.

Prevenție

În prevenirea recurentelor si a riscului de apariție a stomatitei pot fi adoptate câteva masuri preventive, precum:

Menținerea unei igiene orale adecvate – Asigură-te că îți periezi dinții de cel puțin două ori pe zi și folosești ața dentară în mod regulat. Igiena orală adecvată ajută la prevenirea acumulării de bacterii și a formării plăcii dentare, care pot contribui la apariția stomatitei.
Evitarea obiceiurilor nocive – Renunță la fumat și evită consumul excesiv de alcool. Aceste obiceiuri pot afecta sănătatea cavității bucale și pot crește riscul de dezvoltare a stomatitei.
Protejarea în timpul contactului oral – Dacă partenerul tău suferă de herpes bucal, evită să ai contact oral în perioadele de activitate virală. Folosește prezervativul pentru a reduce riscul de transmitere a virusului herpes simplex.
Evitarea de alimente și băuturi iritante – Alimentele și băuturile prea fierbinți, condimentate sau acide pot irita mucoasa orală și pot agrava stomatita. Încearcă să le eviți sau să le consumi cu moderație.
Gestionarea stresului – Stresul cronic poate afecta sistemul imunitar și poate crește susceptibilitatea la infecții, inclusiv stomatită. Găsește metode eficiente de gestionare a stresului, cum ar fi exercițiile de relaxare, meditația, yoga sau alte activități care te ajută să te relaxezi și să te simți bine.
Menținerea unui stil de viață sănătos – O alimentație echilibrată, bogată în fructe, legume și alimente nutritive, precum și un somn adecvat, pot contribui la întărirea sistemului imunitar și la menținerea unei sănătăți orale și generale bune.
Evitarea traumatismelor orale – În cazul în care practici sporturi de contact, poartă protecție bucală pentru a preveni leziunile orale care pot deschide calea pentru apariția stomatitei.

Tratarea aftelor bucale, herpesului oral si a altor rani din cadrul gurii se poate realiza cu AFTIFIX GEL Oral.

Beneficii:

Protejează zonele afectate prin formarea unei pelicule pe mucoasa bucală.
Reduce durerea cauzată de terminațiile nervoase expuse.
Ajută la vindecarea mai rapidă a leziunilor bucale.
Promovează refacerea gingiilor și oprește sângerarea.
Calmează inflamația locală.
Hidratează crustele formate în timpul vindecării herpesului, prevenind formarea de cicatrici.
Previne dezvoltarea plăcii bacteriene.
Împiedică replicarea virusului Herpex simplex, care cauzează herpesul oral.

Doze și administrare:

Copii și adulți: Aplicați o cantitate mică de gel (ca un bob de mazăre) de 3 ori pe zi pe leziune, preferabil după masă și igiena orală, până când simptomele dispar. Pentru rezultate mai bune, evitați să vă periați dinți sau să consumați alimente și lichide timp de cel puțin 30 de minute după aplicare.

Surse:

https://www.osmosis.org/answers/stomatitis#:~:text=Stomatitis%20refers%20to%20inflammation%20and,as%20well%20as%20white%20lesions.
https://www.webmd.com/oral-health/guide/stomatitis-causes-treatment
https://www.healthline.com/health/stomatitis#causes
https://www.msdmanuals.com/professional/dental-disorders/symptoms-of-dental-and-oral-disorders/stomatitis
https://www.medicalnewstoday.com/articles/317839
https://myhealth.alberta.ca/Health/aftercareinformation/pages/conditions.aspx?hwid=zp4165&