Spondilita anchilozantă

Spondilita anchilozantă este o afecțiune cronică, sistemică, care se manifestă prin inflamația articulațiilor de la nivelul scheletului axial și a celor periferice mari. Debutează cel mai frecvent la adulții tineri (cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani). Are o prevalență de 3 ori mai mare în rândul bărbaților și de 10-20 de ori mai mare la persoanele care au în istoricul familial rude de gradul întâi cu această boală. Cauzele spondilitei anchilozante nu sunt cunoscute, însă specialiștii cred că există o legătură între această afecțiune și existența unei gene (HLA-B27).

Cum se manifestă spondilita anchilozantă

Printre principalele simptome ale spondilitei anchilozante se regăsesc:

• Dureri de spate (lombare), mai ales nocturne, de intensitate variabilă, care pot deveni recurente în timp
• Rigiditate matinală (redoare), care se atenuează după ce începem să ne mișcăm puțin câte puțin
• Contractură la nivelul musculaturii paravertebrale, care se ameliorează dacă stăm mai curbați, aplecați în față (de aceea, la pacienții netratați apare frecvent cifoza)
• Entezită (inflamația țesutului de legătura dintre tendoane sau ligamente și os)
• Dureri și inflamații ale articulațiilor periferice (mai ales la copii și femei), care în timp se vor deforma
• Artrită de șold severă
• Tendinita achilliană
• Oboseală extremă

Printre simptome precoce sunt și: diminuarea expansiunii cutiei toracice (care afectează în timp funcția pulmonară), febra moderată, astenia, anorexia, scăderea ponderală și anemia.

Aceste simptome pot apărea pe rând sau mai multe, treptat, și pot evolua pe parcursul mai multor luni și chiar ani, intensitatea lor modificându-se, iar noi ignorându-le sau punându-le pe seama posturii nepotrivite, a stresului sau stilului de viață. Pentru unii dintre noi simptomele se pot diminua ca intensitate, pentru alții se pot agrava. De aceea spondilita anchilozantă este și mai dificil de diagnosticat sau este diagnosticată într-o fază avansată.

Circa o treime dintre pacienții cu această boală cronică au manifestări sistemice, precum afectarea vederii, semne neurologice, manifestări cardiovasculare (de exemplu, insuficiență aortică, angină, pericardită), modificări la nivelul plămânilor (precum fibroza) care cauzează dispnee, tuse.

Diagnosticul și tratamentul spondilitei anchilozate

Dacă aveți vreunul dintre simptomele de spondilită anchilozantă, sunteți în grupele de risc, trebuie să vă adresați medicului de specialitate (neurolog, reumatolog). Acesta vă va consulta, va efectua investigațiile specifice de laborator și imagistice pentru eliminarea altor afecțiuni care pot cauza simptomele, și pentru a stabili corect diagnosticul și stadiul bolii.

Din păcate, spondilita anchilozantă este incurabilă și nu putem inversa modificările cauzate în organism. Însă, prin tratament și monitorizare, medicii pot să controleze și să amelioreze simptomele, să îi încetinească evoluția și să prevină apariția anumitor modificări mai grave și a complicațiilor. Tratamentul medicamentos constă, în principal, în antiinflamatorii și analgezice; acesta este completat cu succes de exerciții fizice (kinetoterapie), fizioterapie și alte terapii complementare (balneoterapie, terapie laser).

Obiectivul este ca să fie crescut nivelul de confort al pacientului, să îi fie diminuate durerile, să fie ajutat să își mărească mobilitatea, să își mențină flexibilitatea la nivelul musculaturii, coloanei și articulațiilor. Pe scurt, să îi fie afectată cât mai puțin calitatea vieții.

În cazuri excepționale, însă, poate fi nevoie de intervenții chirurgicale.

Din fericire, cu un tratament adecvat, terapii complementare și monitorizare, 70-90% dintre pacienții cu spondilită anchilozantă pot rămâne independenți și cu o afectare minimă a mobilității, pe termen lung.

Din păcate, există și cazuri cu manifestări severe în care anumiți pacienții au dizabilități sau dezvoltă complicații grave.

Tratamentul este esențial deoarece această afecțiune, fără a fi monitorizată și controlată, poate pune în pericol viața pacientului. Poate cauza osteoporoză, fracturi la nivelul coloanei, afecțiuni cardiovasculare, infecții pulmonare și în cazuri rare, afecțiuni renale