Sedentarismul, una dintre cauzele calculilor biliari și renali

Calculii renali se formează la nivelul rinichilor, atunci când se produce perturbarea echilibrului urinar de apă, săruri, minerale. Este mai puțin cunoscut faptul că aceste „pietre”, cum sunt numite în popor, pot rămâne în rinichi sau pot călători pe căile urinare, pe ureter, spre vezica urinară și uretră.
În cazul în care au dimensiuni mici se vor elimina fără probleme, resimțindu-se însă dureri sub forma colicii renale.
Un alt simptom este urina roz sau roșiatică. Potrivit statisticilor, 90% dintre calculii renali sub 5,5 mm dintre cei între 5 și 10 mm se elimină de la sine, fără intervenție medicală. De asemenea, s-a observat că pietrele la rinichi se întâlnesc mai frecvent la bărbați și la femeile aflate în perioada de după menopauză.

Printre cauzele calculilor renali se numără factorii genetici, anomaliile anatomice, infecțiile urinare, hidratarea insuficientă, dieta bogată în sodiu, în proteine, în glucide, excesul de suplimente de calciu, vitamina D sau C, obezitatea, sedentarismul, unele afecțiuni generale sau abuzul de anumite medicamente precum antiacidele sau aspirina, dar și traiul în zone cu temperaturi ridicate.

Din păcate, studiile arată că jumătate dintre persoanele care au prezentat o astfel de problemă vor face un alt calcul în următorii cinci ani, dacă nu sunt luate măsuri preventive, iar în intervalul dintre apariția calculilor se va scurta.

Diagnosticul se pune în urma unei ecografii, a radiografiei abdominale, a tomografiei computerizate, a pielografiei intravenoase sau retrograde și a analizelor de urină.

Tratamentul variază în funcție de mărimea calculilor renali. În cazul cristalelor foarte mici este de ajuns să se bea multă apă și ceaiuri diuretice. Pentru calculii mai mari, însă, trebuie să se deblocheze calea urinară, fie prin tratament medicamentos, antialgic şi antiinflamator și printr-o dietă corespunzătoare și un stil de viață sănătos, fie prin intervenții chirurgicale (la pietre de peste 1 cm). În acest din urmă caz, există metode minim invazive sau chiar neinvazive care permit tratarea unor astfel de pacienți cu litiază urinară (terapia cu unde de șoc).

Schimbarea stilului de viață poate face minuni

Calculii biliari (litiaza biliară) pot fi de natură colesterolică – ceea ce se întâmplă la circa 80% dintre cazuri – sau pigmentări (în aproximativ 15-25% dintre cazuri). Potrivit statisticilor, ei survin mai ales la femei, după vârstă de 50 de ani.

Potrivit specialiștilor, până la 90% dintre persoanele care suferă de litiază biliară nu prezintă simptome

Cauzele acestora sunt: factorii genetici, obezitatea, regimurile de slăbire drastice, nivelurile crescute de trigliceride în sânge și cele de HDL (colesterol ,,bun”) scăzute, folosirea excesivă a contraceptivelor orale și a estrogenului în terapia de substituție hormonala după menopauză.

Din cauza faptului că acești calculi pot bloca căile biliare, apar colicile biliare, iar dacă se produce o obstrucție prelungită, timp de mai multe ore, a canalului prin care bilă trece din vezica biliară în canalul coledoc, prin care este condusă în duoden, survine inflamația vezicii biliare (colecistită).

Aproape un sfert dintre pacienții cu colică biliară netratată dezvoltă această complicație, care se manifestă prin durere severă, prelungită și prin febră.

Un calcul biliar poate determina apariția de complicații grave că: pancreatită acută (prin blocarea canalului de vărsare pancreatic, care are o poziție apropiată de cea a canalului coledoc), colecistită, colangită (inflamația cailor biliare) sau icter (prin blocarea acestora).

Diagnosticul se stabilește prin ecografie abdominală, scintigrafie radioizotopică HIDA, colangiopancreatografia endoscopica retrogradă ERCP, ecografie endoscopică sau colangiografie prin rezonanță magnetică nucleară.

Crizele de colică biliară pot fi controlate cu ajutorul medicamentelor și, în general, dispar odată cu schimbarea stilului de viață, cu eliminarea kilogramelor în plus, cu adoptarea unei diete bazate pe fructe și legume și cu un program de activitate fizică. În cazurile severe se poate ajunge la îndepărtarea veziculei biliare (colecistectomie), în general pe cale laparoscopică (minim invazivă).