Scolioza

Ce este scolioza

Scolioza este definită ca o deformare a coloanei vertebrale, aceasta prezentând curburi în partea stângă, dreaptă sau în ambele părţi, în special în zona toracică şi în cea lombară, căpătând o formă asemănătoare literei S (cu două curburi) sau C (cu o singură curbura), precum şi o rotație a vertebrelor.

Adolescenții cu vârsta cuprinsă între 10 şi 15 ani, se confruntă cu această problemă medicală, fiind afectați în proporție de 3% din totalul adolescenților. Persoanele de sex feminin sunt mai predispuse la scolioza decât bărbații.

Din cauza curburii laterale anormale dezvoltată la nivelul zonei toracice sau lombare, este aplicată o presiune pe plămâni, ce împiedică exercitarea funcției de bază a acestora. Câteva consecințe ale scoliozei sunt durerile de spate, capacitatea redusă de efort şi tulburările de respirație.

Tratamentul scoliozei este stabilit în concordanță cu severitatea afecțiunii, vârsta pacientului şi posibilele probleme de sănătate. În general, principalele metode de corectare a curburii spatelui sunt fizioterapia şi purtarea unui corset special.

Cauzele scoliozei

Scolioza este o afecţiune ce duce la curbarea coloanei vertebrale, putând afecta orice parte a coloanei, în preponderent zona inferioară a spatelui (zona lombară) şi zona toracică. Cauzele schimbării formei coloanei nu sunt cunoscute de cele mai multe ori, dar în anumite situații distrofia musculară, spina bifidă şi paralizia cerebrală sunt factori în dezvoltarea scoliozelor.

Alte cauze ale scoliozei:
· Scolioza congenitală – din cauza dezvoltării anormale a oaselor coloanei vertebrale în timpul sarcinii. Aceasta afecţiune este una rară;
· Condiţii neuromusculare – afectarea muşchilor şi nervilor din cauza următoarelor condiţii: paralizia cerebrală, distrofia musculară şi poliomielita;
· Genetic – din cauza prezenţei unei gene specifice în ADN, persoana în cauza poate dezvolta scolioză;
· Lungimea picioarelor – apariţia şi dezvoltarea scoliozei este favorizată de lungimi diferite ale picioarelor (unul mai lung ca celălalt);
· Osteoporoza – odată cu apariţia degenerării osoase în cadrul corpului, se instalează şi scolioza ca un efect secundar;
· Postura deficitară – din cauza unei posturi incorecte la birou, pe scaun sau purtarea inadecvată a rucsacului, scolioza îşi poate face simţită prezenţa.

Factori de risc pentru scolioză

Scolioza afectează în principal copii de vârstă şcolară, unde 80% dintre pacienţii cu scolioză primesc diagnostice idiopatice, unde nu există o cauză definitivă sau de vindecare pentru starea lor de sănătate.
Printre factorii de risc ce duc la apariţia scoliozei sunt:
· Vârstă – scolioza apare în perioada de creştere (la pubertate);
· Sexul – scolioza este mai frecvenţa în cadrul persoanelor de sex feminin, deşi afectează ambele sexe;
· Defecte congenitale;
· Efectuarea de îndoiri şi răsuciri anormale ale coloanei vertebrale.

Simptomele scoliozei

În majoritatea cazurilor simptomele sunt observate de cei din jur, datorită poziției persoanei afectate. Odată ce coloana vertebrală creşte, împinge umerii şi şoldurile din aliniere, creând o asimetrie a acestora. De obicei, scolioza nu afectează mișcarea şi nici nu provoacă dureri de spate consistente, până în momentul în care curbura devine severă.

Cu toate acestea, durerile inexplicabile de spate pot fi un simptom al scoliozelor, în special dacă acestea persistă, odată ce curbura coloanei vertebrale începe să pună presiune asupra nervilor şi în anumite situații asupra întregii măduvi a spinării. În acest caz, poate provoca dureri de spate uşoare, precum şi amorțeală, slăbiciune sau durere la nivelul extremităților inferioare.

Scolioza mai poate fi depistată şi prin prezența senzaţiei de oboseală după perioade lungi de stat în picioare sau ședere. Corpul este nevoit să utilizeze mușchii din jurul coloanei pentru a menține corpul aliniat şi echilibrat atunci când curbele coloanei vertebrale devin din ce în ce mai pronunțate. Acest fapt determina o uzură rapidă a mușchilor. De asemenea, o scolioză severă poate exercita presiune asupra cavității toracice şi într-un final poate reduce capacitatea persoanei afectate de a respira, ceea ce poate provoca şi oboseala cronică.

Tipuri de scolioză

Din perspectiva cauzei, scolioza poate fi de două tipuri, structurată și nestructurată, unde ambele tipuri prezintă caracteristici în funcție de care pot fi recunoscute și clasificate.

Scolioza nestructurată – acest tip de scolioză se manifestă prin curburi ale coloanei fără rotație, fiind o afecţiune reversibilă. Factorii declanşatori ai acesteia sunt spasmul muscular, membre inferioare de lungimi diferite, cauze inflamatorii precum apendicită sau pneumonia.
Scolioza structurată – acest tip de scolioză implică curburi ale coloane vertebrale, fiind totodată o formă ireversibilă. Scolioza structurată este, de obicei cauzată de un factor idiopatic (necunoscut) sau de o boală ori afecţiune.

Scolioza structurată poate fi de mai multe feluri, precum:

a. Scolioza idiopatică – reprezintă 80% din cazurile de scolioza, fiind de obicei întâlnită în cazul adolescenților, dar poate fi prezentă şi la prunci şi copii. Acest tip de scolioza se numeşte idiopatica pentru că apare în absenţa oricărui alt proces patologic;
b. Scolioza congenitală – este definită ca fiind o malformație prezenta la naștere, cauzată de un defect de formare şi segmentare a coloanei vertebrale.
c. Scolioza neuromusculară – acest tip de scolioză presupune o curbură a coloanei vertebrale neregulată, provocat de anumite anomalii ale sistemului neuromuscular ale organismului. Acest tip de scolioză este asociat cu următoarele boli: atrofia musculară spinală, paralizia cerebrală, malformația Arnold-Chiari, sindromul Angelman şi traumatism la nivelul măduvei spinării;
d. Scolioza sindromică – acest tip de scolioză apare atunci când curbura coloanei vertebrale este afectată de o anumită condiţie medicală. Este o formă mai rară de scolioză, având la bază o legătură genetică. Scolioză sindromică este în strânsă legătură cu tulburările miopatice, precum distrofia musculară, poliomielita, spina bifidă, artrogripoza, cu boli ale țesutului conjunctiv, ca şi sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-Danlos, şi cu anumite boli genetice, precum sindromul Noonan, nanismul şi malformaţiile congenitale;
e. Scolioza degenerativă – apariţia acestui tip de scolioză este prezentă la persoane de peste 50 de ani, cu preponderență la femei. Cauza principală a apariţiei este reprezentată de insuficiența discului intervertebral asociată cu pierderea mușchilor, slăbirea ligamentului şi osteoporoza.

Scolioza mai este clasificată şi în funcţie de modul de deformare al coloanei, fiind caracterizată prin devierea coloanei în plan frontal.

În concordanţă cu acest tip de clasificare, scolioza poate fi de două tipuri:
a. Scolioza toracală sinistroconvexă în C – remarcându-se prin curbura în forma literei C, fiind vorba de o singură curbură, ce începe de la toracele inferior şi ajunge până la vertebrele lombare superioare. Acest tip de scolioză mai poartă denumirea şi de dextroscolioză toraco-lombară;
b. Scolioza dextroconvexa-lombar sinistroconvexa în S – acest tip de scolioză mai are şi denumirea de dextroscolioză toracică-levoscolioză lombară. În cazul acestui tip de scolioză există două curburi, prima fiind la nivelul superior al coloanei vertebrale toracice cu înclinaţie spre dreapta iar cea de a doua la nivelul inferior la nivelul coloanei vertebrale lombare cu înclinaţie spre stânga.

Diagnostic scolioză

Diagnosticul de scolioză este stabilit pe baza unui examen clinic şi neurologic, al istoricului medical familial cât şi al pacientului, împreună cu ajutorul unor test imagistice, precum radiografie, CT sau IRM.

Tratamentul pentru scolioză

Tratamentul pentru scolioză este stabilit în funcţie de tipul scoliozei şi de stadiul acesteia. Kinetoterapia este recomandată pentru curburi mai mici de 30 de grade, pentru curburi cuprinse între 30 şi 50 de grade sunt indicate tratamentul ortotic şi kinetoterapia, iar pentru curburi mai mari de 50 de grade este recomandată inclusiv intervenţia chirurgicală.

Tratamentul kinetoterapeutic este cea mai eficientă formă de tratare a unei scolioze uşoare spre moderate. Practicând kinetoterapia în mod regulat creşte flexibilitatea coloanei, este ameliorata poziţia coloane, forţa musculară, abdominală şi paravertebrală este sporită iar respiraţia se ameliorează.

În cadrul kinetoterapiei sunt folosite următoarele tipuri de exerciţii:
· Exerciţii pentru corectarea posturii;
· Exerciţii pentru tonifierea musculaturii abdominale şi fesiere, precum şi a mușchilor din zona spatelui;
· Exerciţii pentru îmbunătăţirea respiraţiei şi creșterea forţei musculare respiratorie;

În funcţie de caz, kinetoterapia poate cuprinde:
· Educaţie pentru o postură corectă;
· Exerciții statice pentru mărirea tonusului muscular;
· Exerciții de respiraţie dirijată;
· Masaj şi întindere tegumentară;

Complementar tratamentului kinetoterapeutic, este indicat şi tratamentul ortotic, ce presupune în majoritatea cazurilor purtarea unui corset. Scopul corsetului este de a preveni agravarea curburii scoliotice, însă nu o poate corecta. Medicul specialist poate recomanda purtarea corsetului pentru perioade scurte (8 – 12 ore/zi) sau îndelungate de timp (20 – 22 ore/zi).

Corsetul este de obicei recomandat copiilor în creștere, cele mai comune corsete fiind din plastic, adaptate formei corporale. Corsetul este îndepărtat odată ce oasele încetează creșterea, la fete la doi ani după începerea menstruației şi la băieți în momentul în care nu mai apar schimbări de înălțime.

Tratamentul chirurgical poate fi recomandat de către medic, atunci când curbura coloanei este de 45 – 50 de grade. Operația pentru corectarea scoliozei impune un grad mare de dificultate, iar recuperarea postoperatorie este realizată cu ajutorul kinetoterapiei timp de 6 săptămâni.

Prevenție

Scolioza poate fi dificil de prevenit, dar în cazul copiilor se pot lua anumite măsuri, pentru reducerea riscului apariţiei acestei afecţiuni, precum:
· Practicarea unei activități fizice, cum este dansul sportiv sau înotul;
· Corectarea posturii în bancă, la şcoală, în timpul mersului;
· Purtarea corectă a ghiozdanului;
· Dormitul pe toate părţile, nu doar într-o singură poziţie;

Aceste metode de prevenţie nu opresc instalarea acestei condiţii, ci doar agravarea acesteia. De asemenea, tehnica medicală avansează anual, astfel intervenţiile pentru corectarea scoliozei severe sunt minim invazive, cu durere redusă şi cu o perioadă de recuperare scurtă facilitata de kinetoterapie.

Scolioza la copii

Scolioza din punct de vedere al statisticilor afectează sexul feminin în proporție de 80%, unde formele severe ale acestei condiţii medicale apar cu preponderenta la acesta. În general, este vorba de scolioza idiopatică, unde majoritatea cazurilor de scolioza apar la copii cu vârstă între 10 şi 18 ani.

La copii regăsim trei tipuri de scolioza, acestea fiind:
· Scolioza infantilă idiopatică – de la naștere până la vârstă de 3 ani, unde curbele uşoare sunt mai frecvente. În acest caz curba de scolioza poate avansa rapid în timpul creşterii;
· Scolioza juvenilă idiopatică – de la 3 ani la pubertate, şi apare cu preponderență la fete, unde curbele scoliozei sunt mai mari şi necesită tratament de durată;
· Scolioza adolescentului – îşi face apariţia după pubertate şi afectează în special fetele.

Deseori scolioza trece neobservată în cazul copiilor cât şi al adolescenților, din fericire există o serie de semne ce pot indica părinţilor prezenta scoliozei:
· Proeminența unor vertebre pe o parte a corpului;
· Diferenţe între înălţimea umerilor, soldurilor sau a omoplaţilor;
· Lungimea diferită a braţelor, atunci când stă drept;
· Apariţia inexplicabilă a durerilor de spate şi/sau a problemelor de respiraţie.

În cazul apariţiei unor semne, din cele enumerate mai sus, este indicată evaluarea unui medic cât şi consultul unui kinetoterapeut, pentru un tratament potrivit nevoilor copilului.

Un analgezic eficient în ameliorarea durerilor musculare, este Dolorgiet, cu ingredientele sale active: Extract de arnica – recunoscut pentru acțiunea de ameliorare a traumatismelor si durerilor musculare sau articulare. Are efect antiinflamator, analgezic, reparator si calmant al sistemului muscular.
o Ulei de jneapăn – ajuta la ameliorarea durerilor reumatice, musculare si articulare.
o Ulei de rozmarin – are efect analgezic, ameliorează durerile musculare si stimulează circulația periferică.
o Ulei de salvie – are proprietăți calmante asupra durerilor musculare si articulare.

Mod de utilizare – în funcţie de necesitați, se aplica 1-2 cm de gel, de maximum 3 ori pe zi, pe regiunea corporala afectata de dureri si se masează pentru a asigura pătrunderea in piele.

Surse:
1. https://www.spine-health.com/conditions/scoliosis/types-scoliosis#: ~: text=Structural%20scoliosis%20is%20by%20far, See%20Scoliosis%20Treatment
2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/scoliosis/symptoms-causes/syc-20350716
3. https://www.nhs.uk/conditions/scoliosis/
4. https://clear-institute.org/blog/structural-scoliosis-vs-nonstructural-scoliosis/
5. https://www.scoliosisreductioncenter.com/blog/how-does-scoliosis-affect-your-posture
6. https://www.aans.org/Patients/Neurosurgical-Conditions-and-Treatments/Scoliosis
7. https://www.webmd.com/back-pain/causes-scoliosis
8. https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/scoliosis
9. https://kidshealth.org/en/teens/scoliosis.html