Schizofrenia

Ce este schizofrenia

Schizofrenia este o tulburare cronică a creierului în care oamenii interpretează realitatea în mod anormal. Atunci când schizofrenia este activă, aceasta afectează gândurile, percepțiile și comportamentul oamenilor și interferează cu capacitatea lor de a funcționa la locul de muncă, la școală sau de a relaționa cu alte persoane. Cu toate acestea, cu ajutorul tratamentului, majoritatea simptomelor schizofreniei se vor ameliora considerabil, iar probabilitatea unei recidive poate fi diminuată.

Complexitatea schizofreniei poate ajuta la explicarea motivelor pentru care există concepții greșite despre această boală. Contrar credinței populare, persoanele cu schizofrenie nu au o “dublă personalitate”. Majoritatea persoanelor cu schizofrenie nu sunt mai periculoase sau mai violente decât persoanele din populația generală. Este o concepție greșită că persoanele cu schizofrenie ajung să fie fără adăpost sau să trăiască în spitale.

Din cauza concepțiilor greșite despre această afecțiune, persoanele cu schizofrenie se confruntă adesea cu încălcări ale drepturilor omului atât în interiorul instituțiilor de sănătate mintală, cât și în cadrul comunității. Acest lucru contribuie la discriminare, care, la rândul său, poate limita accesul la asistență medicală generală, educație, locuințe și locuri de muncă.

Schizofrenia afectează aproximativ 24 de milioane de persoane sau 1 din 300 de persoane (0,32%) la nivel mondial. Debutul este adesea în timpul adolescenței târzii. Cercetările au arătat că schizofrenia afectează bărbații și femeile în mod destul de egal, dar poate avea un debut mai precoce la bărbați. Ratele sunt similare în întreaga lume. Persoanele cu schizofrenie au o probabilitate mai mare de a muri mai devreme decât populația generală, în mare parte din cauza procentului ridicat de afecțiuni asociate, cum ar fi bolile de inimă și diabetul.

Tipuri de schizofrenie

Schizofrenie paranoică. Acesta este cel mai frecvent tip de schizofrenie. Simptomele includ halucinații și/sau iluzii, dar vorbirea și emoțiile rămân neafectate. Se poate dezvolta mai târziu în viață decât alte forme.

Schizofrenie de tip catatonic. Acest tip este caracterizat de mișcări neobișnuite, limitate și bruște. Se observă o trecere de la o stare de imobilitate la o stare motorie foarte activă. Vorbitul este redus sau lipsește; se imită discursuri sau mișcările altora. Persoana se închide din punct de vedere emoțional, mental și fizic: oamenii par a fi “paralizați”, nu au nicio expresie facială și pot sta nemișcați pentru perioade lungi de timp. Se consideră o urgență medicală tunci când simptomele durează ore întregi. Acesta este cel mai rar tip de schizofrenie diagnostificat.

Schizofrenie dezorganizată. De obicei, se manifestă la vârsta de 15-25 de ani. Simptomele includ comportamente iresponsabile și gânduri dezorganizate, mai rar iluzii și halucinații de scurtă durată. Se observă o vorbire dezorganizată, subiecte abstracte, dificil de urmărit de către ceilalți. Persoanele care trăiesc cu schizofrenie dezorganizată arată puține sau deloc emoții în expresiile faciale. Dacă acestea sunt prezente, sunt nepotrivite și inadecvate pentru contextul social.

Schizofrenia nediferențiată. Acest tip de diagnostic se stabilește atunci când există semne specifice celor trei tipuri descrise anterior, dar nu se încadrează în mod evident doar într-unul dintre acestea.

Tulburare schizoafectivă: Se observă o gândire delirantă și simptome specifice schizofreniei alături de simptomele altor tulburări de dispoziție: depresie, manie, tulburare bipolară.

Cauzele schizofreniei

Nu a fost identificată o singură cauză a schizofreniei. Factorii genetici joacă un rol foarte important. Persoanele care au un părinte/soră/frate diagnosticați cu schizofrenie, au 1 din 10 șanse să dezvolte boala.

Anumite substanțe secretate la nivelul creierului (neurotransmițătorii dopamina și glutamat) pot contribui la dezvoltarea schizofreniei. Studiile de neuroimagistică arată diferențe în structura creierului și în sistemul nervos central al persoanelor cu schizofrenie. Deși cercetătorii nu sunt siguri care sunt consecințele acestor modificări, ele indică faptul că schizofrenia este o boală a creierului.

Se consideră că unele persoane sunt mai vulnerabile la dezvoltarea schizofreniei, iar anumite situații pot declanșa această afecțiune. Dacă oamenii au o predispoziție genetică, lucruri precum stresul sau drogurile (cannabis, LSD) pot declanșa primul episod. Factorii psihosociali pot afecta, de asemenea, debutul și evoluția schizofreniei.

Malnutriția, infecțiile grave în timpul sarcinii sau complicațiile la naștere pot crește riscul ca un copil să dezvolte schizofrenie mai târziu în viață, iar persoanele care au trecut prin violență sau traume sunt, de asemenea, expuse unui risc crescut.

Factori de risc

Deși cauza exactă a schizofreniei nu este cunoscută, anumiți factori par să crească riscul de a dezvolta sau de a declanșa schizofrenia, printre care:
– existența unui istoric familial de schizofrenie
– unele complicații din timpul sarcinii și la naștere, cum ar fi malnutriția sau expunerea la toxine sau virusuri care pot avea un impact asupra dezvoltării creierului
– consumul de medicamente care alterează mintea (psihoactive sau psihotrope) în timpul adolescenței și la vârsta adultă tânără

Simptomele schizofreniei

Schizofrenia are o mare varietate de simptome și poate părea foarte diferită la o persoană la alta. Dacă nu este tratată, schizofrenia poate duce la psihoză pe termen lung. Schizofrenia implică o serie de probleme cognitive, de comportament și emoții. Simptomele pot varia ca tip și severitate în timp, cu perioade de înrăutățire și remisie a simptomelor. Unele simptome pot fi mereu prezente.

Acestea includ:

Iluzii. Acestea sunt convingeri false care nu se bazează pe realitate, despre care pacienții cu schizofrenie consideră că sunt adevărate în ciuda dovezilor contrare. Uneori, aceste convingeri pot fi înfricoșătoare. De exemplu, pacienții cred că li se face rău sau că sunt hărțuiți; anumite gesturi sau comentarii sunt îndreptate către ei; consideră că au abilități excepționale sau faimă; cred că anumite persoane sunt îndrăgostite de ei; o catastrofă majoră este pe cale să aibă loc. Iluziile apar la majoritatea persoanelor cu schizofrenie.

Halucinații. Acestea implică, să vezi, să auzi sau să simți lucruri care nu există. Cu toate acestea, pentru o persoana cu schizofrenie, ele au toată forța și impactul unei experiențe normale. Cel mai des se înâmplă să audă voci.
Gândire dezorganizată (vorbire). Gândirea dezorganizată reiese din vorbitul dezordonat și fără sens. Poate fi afectată eficiența comunicării, iar răspunsurile la întrebări pot fi parțial sau complet irelevante. Rareori, pacienții cu schizofrenie au o vorbire fără sens, imposibil de înțeles.

Comportament motor dezorganizat sau anormal. Acest lucru se poate manifesta în mai multe feluri:
– mișcări bizare, inutile și fără scop
– agitație excesivă și imprevizibilă
– lipsa totală de răspuns
– imposibilitatea efectuării unor sarcini
– postură necorespunzătoare

Simptome negative. Aceasta se referă la reducerea sau lipsa capacității de a funcționa în mod normal. De exemplu, persoana poate neglija igiena personală sau poate părea lipsită de emoții (nu face contact vizual, nu-și schimbă expresiile faciale sau vorbește pe un ton monoton).

De asemenea, persoana își poate pierde interesul pentru activitățile zilnice, se poate retrage din punct de vedere social sau îi poate lipsi capacitatea de a simți plăcere.

Simptomele apar pentru prima dată la începutul vieții adulte și trebuie să persiste timp de cel puțin șase luni pentru a stabili diagnosticul de schizofrenie. La bărbați, simptomele debutează la începutul sau la mijlocul vârstei de 20 de ani. La femei, simptomele încep la sfârșitul anilor 20. Este neobișnuit pentru copii să fie diagnosticați cu schizofrenie și rar pentru cei cu vârsta mai mare de 45 de ani. Cu toate acestea, se pot observa semne subtile la o vârstă mai mică (relații problematice, performanțe școlare slabe și motivație redusă).

Diagnostic

Evaluare psihiatrică. Medicul va face o evaluare a sănătății mintale în urma unei discuții cu pacientul. Aceasta include întrebări despre simptomele actuale (întrebări despre gânduri, stări de spirit, iluzii, halucinații), despre istoricul problemelor de sănătate mintală din trecut, istoricul medical și familial. Se va lua în calcul aspectul și comportamentul pacientului, potențialul de violență sau sinucidere. De asemenea, se recomandă să se discute cu un membru al familiei sau o altă persoană apropiată de pacient pentru mai multe informații despre simptomele acestuia.

Teste și examinări. Acestea pot include teste care ajută la excluderea unor afecțiuni cu simptome similare, precum și depistarea alcoolului și a drogurilor. Medicul poate solicita, de asemenea, studii imagistice, cum ar fi un RMN sau o tomografie computerizată. Diagnosticul va trebui să fie confirmat de un psihiatru, care poate oferi consiliere cu privire la cele mai bune opțiuni de tratament. Pentru a stabili diagnosticul de schizofrenie, simptomele trebuie să fie prezente timp de 6 luni sau mai mult și să fie suficient de severe pentru a cauza probleme la locul de muncă, la școală, acasă sau în societate.

Uneori, în locul schizofreniei, se stabilește un diagnostic de psihoză. Aceasta afecțiune este similară, dar determină simptome mai puțin severe, prezente pentru o perioadă mai scurtă de timp. Unele persoane cu psihoză ajung să dezvolte schizofrenie mai târziu în viață, dar multe dintre ele se recuperează complet.

Complicații

Dacă nu este tratată, schizofrenia poate duce la probleme grave care afectează fiecare domeniu al vieții. Complicațiile pe care schizofrenia le poate provoca sau cu care poate fi asociată includ:
– Sinucidere, tentative de sinucidere și gânduri de sinucidere
– Depresie, tulburări de anxietate și tulburare obsesiv-compulsivă (TOC)
– Abuzul de alcool sau de alte droguri, inclusiv de nicotină
– Incapacitatea de a munci sau de a merge la școală
– Izolare socială
– Probleme de sănătate
– Victimizare
– Comportament agresiv (rar)

Tratamentul schizofreniei

Persoanele cu schizofrenie au nevoie de tratament pe tot parcursul vieții. Tratamentul precoce poate ajuta la ținerea sub control a simptomelor înainte de apariția unor complicații grave și poate contribui la îmbunătățirea perspectivelor pe termen lung. Deși nu există un tratament specific pentru schizofrenie, cercetările conduc la tratamente inovatoare și mai sigure. Pentru a înțelege cauzele afecțiunii, se studiază avansat genetica, se utilizează imagistica modernă pentru a examina structura și funcția creierului și se fac cercetări comportamentale. Aceste abordări reprezintă o promisiune pentru noi terapii mai eficiente.

Medicamente pentru schizofrenie

Tratamentul medicamentos este esențial în cazul schizofreniei. Medicamentele antipsihotice sunt cele mai frecvent prescrise. Pot fi utile și medicamentele antidepresive sau anxiolitice. Scopul tratamentului cu medicamente antipsihotice este de a gestiona eficient semnele și simptomele la cea mai mică doză posibilă. Poate dura câteva săptămâni pentru a observa o îmbunătățire a simptomelor.

Antipsihotice de primă generație. Acestea au efecte secundare neurologice frecvente și uneori semnificative, inclusiv posibilitatea de a dezvolta o tulburare de mișcare uneori ireversibilă (clorpromazină, haloperidol, etc.)

Antipsihotice de generația a doua. În general, este preferată această clasă de medicamente, deoarece este mai nouă și prezintă un risc mai mic de efecte secundare grave (aripiprazol, olanzapină, quietiapină, etc.)

Antipsihoticele injectabile cu acțiune prelungită. Unele antipsihotice pot fi administrate sub formă de injecție intramusculară sau subcutanată. De obicei, acestea sunt administrate la fiecare două până la patru săptămâni, în funcție de medicament. Acestea sunt o opțiune bună pentru pacienții care nu doresc administrarea zilnică pe cale orală.

Psihoterapie

După tratamentul medicamentos care controlează simptomele, pot fi luate în calcul alte tipuri de terapii care să ajute pacienții să gestioneze boala și să își îmbunătățească calitatea vieții. Ca și în cazul altor boli cronice, unii pacienți se simt extrem de bine, în timp ce alții continuă să fie simptomatici și au nevoie de sprijin și asistență.

Psihologia, psihoterapia sau sprijinul psihosocial au un impact enorm pentru persoanele cu schizofrenie. Acestea îi ajută să învețe să facă față stresului, să identifice semnele timpurii ale recidivei și să prelungească perioadele de remisiune. De asemenea, pentru multe persoane care trăiesc cu schizofrenie, sprijinul familiei este deosebit de important pentru sănătatea și bunăstarea lor.

Surse: 
https://psychiatry.org/patients-families/schizophrenia/what-is-schizophrenia
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/schizophrenia
https://www.healthdirect.gov.au/schizophrenia
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/schizophrenia
https://mentalhealth-uk.org/help-and-information/conditions/schizophrenia/types-of-schizophrenia/