Șapte lucruri de știut despre boala gură-mână-picior

1. Boala gură-mână-picior este o afecțiune virală atât a adultului, cât și a copilului. Se transmite foarte ușor prin secreții (salivă, spută, secreții nazale) eliberate prin tuse și strănut, sau prin contact direct (de exemplu, mâna persoanei sănătoase cu gura bolnavului sau contactul cu leziunile de pe piele). Se mai poate transmite prin fecale – o persoană bolnavă care folosește toaleta și nu se spală pe mâini apoi, riscă să contamineze toate suprafețele pe care le atinge. Așadar, o altă cale de a lua virusul este atingerea suprafețelor contaminate.

O persoană cu boala gură-mână-picior este contagioasă cu câteva zile înainte de apariția simptomelor și continuă să transmită virusul până la vindecare.

2. Primele simptome apar, de obicei, după o perioadă de incubație de 3-5 zile de la contactul cu virusul. Poate fi cauzată de mai multe virusuri diferite, deci e posibil să intrăm în contact cu ele de mai multe ori pe parcursul vieții noastre. Însă, mulți dintre noi dezvoltăm în timp imunitate și nu facem boala, decât în perioadele când sistemul nostru imunitar are probleme. Sau intrăm în contact cu virusul, avem o formă ușoară sau nu prezentăm deloc simptome dar suntem contagioși.

Cei din grupele de risc sunt expuși și anume copiii (în principal cei mici), bolnavii cronici, femeile însărcinate li persoanele vârstnice.

3. Se manifestă prin febră, lipsa apetitului, dureri în gât (herpangină) și stare generală de rău. Cavitatea bucală se umple de pete mici roșii, care devin vezicule și ulterior leziuni dureroase (ulcerații) care creează un disconfort mare și cauzează dificultăți de masticație și înghițire, refuzul de mânca și bea apă. De aceea această afecțiune este extrem de neplăcută, mai ales pentru copii, cu risc crescut de deshidratare (din cauza simptomelor combinate – febră și dificultatea de a consuma lichide și alimente). Specific acestei boli este erupția unor pete roșii plate, cu sau fără vezicule, în principal în jurul gurii, pe palme și pe tălpi (de unde și numele bolii).
4. Boala gură-mână-picior, în mod normal, este o viroză care trece de la sine după un timp, fără complicații și tratament În aceste cazuri este tratată doar simptomatic pentru a ușura starea pacientului. În primul rând acesta trebuie ținut izolat la domiciliu, nu numai în interesul celorlalți, cât și în interes propriu. Ultimul lucru de care are nevoie este să intre în contact cu alte virusuri sau bacterii, având deja sistemul imunitar pus la încercare.

Pentru febră, sunt recomandate antitermicele (paracetamol și ibuprofen; aspirina nu se va administra sub nicio formă la bolnavii sub 16 ani). Pentru durerile în gât și leziunile din cavitatea bucală, există nenumărate opțiuni. În cazul adulților, ajută gargara cu apă de gură, sprayurile și gelurile bucale, însă nu în mod curent, în funcție de instrucțiuni. Pot face gargara cu apă călduță și sărată, sau cu ceai de plante (cicatrizante și dezinfectante – mixul de gălbenele cu pelin).

Pe lângă tratamentul simptomatic, pacientul trebuie să fie cât mai bine și mai sănătos hrănit și mai ales hidratat (apă, ceaiuri, lapte). Atenție la alimente și lichide! Fiind vorba de leziuni dureroase în cavitatea bucală, trebuie evitat orice poate irita și acutiza durerea (limonadă/ sucuri acide, condimente, acrituri, orice foarte fierbinte sau foarte rece etc.). Pe perioada bolii, pacientul ar fi bine să aibă o alimentație mai ușoară, formată din supe, iaurturi, mousse-uri, piureuri ca să nu îi fie greu să mestece și să înghită hrana. Acestea nu trebuie servite fierbinți, ci aproape de temperatura camerei sau a corpului, după preferință.

Camera în care stă pacientul trebuie aerisită de câteva ori pe zi, indiferent de anotimp, iar temperatura ambiantă nu trebuie să depășească 20 de grade ziua și 22 noaptea, pentru a nu crește disconfortul (mai ales în perioada stărilor febrile).

5. În anumite cazuri, excepționale, boala se poate Este vorba de meningita virală, de encefalită și de căderea unghiilor de la mâini și de la picioare. Însă, nefiind vorba de o simplă viroză respiratorie, ci de o afecțiune care necesită diagnostic pus de doctor, acesta este cel care stabilește tratamentul și ne va comunica și ce trebuie să urmărim și când să îl contactăm, în caz de nevoie.
6. Există câteva semnale de alarmă la care trebuie să reacționăm contactând medicul sau echipajul de urgență:

• Pacientul nu poate sau refuz să bea orice lichid. Mai ales dacă este vorba de copil sau bolnav cronic sau bătrân.
• Bolnavul prezintă semne de deshidratare adică nu mai răspunde sau răspunde mai greu la stimuli, nu mai urinează deloc sau urinează mai puțin, are extremitățile reci.
• Bolnavul prezintă stări de confuzie, are convulsii, stări de slăbiciune/ apatie sau inconștiență.
• Febră peste 38 de grade la copilul sub 3 luni sau peste 39 de grade (inclusiv) la copilul cu vârsta cuprinsă între 3 și 6 luni
• Leziunile sunt foarte dureroase, inflamate și fierbinți, sau devin purulente
• Simptomele nu trec după 7-10 zile de la apariția lor.
• Simptomele nu cedează la tratamentul recomandat (febra nu cedează la antitermice)

7. Realist vorbind, fiind vorba de o infecție virală, boala nu poate fi 100% prevenită. Dar, incidența ei poate să scadă dacă sunt respectate niște reguli generală de bază și anume:

• Izolarea bolnavului până când își revine. Unii specialiști spun că nu trebuie să așteptăm să dispară leziunile (dacă nu sunt cu vezicule – lichidul fiind cel potențial responsabil de răspândirea virusului). Alții recomandă totuși, și spre binele pacientului să stea izolat câteva zile în plus de la dispariția tuturor simptomelor.
• În perioada izolării, contactul cu bolnavul trebuie limitat și pentru membrii familiei. O protecție în plus trebuie acordată celor care fac parte din grupele de risc. Adultul care are grijă de bolnav trebuie să se spele bine pe mâini, să se dezinfecteze, ideal să poarte mănuși, ca să evite contaminarea.
• Igiena e de bază. Bolnavul trebuie să folosească batista pentru a evita împrăștierea secrețiilor prin tuse sau strănut. Poate să folosească mască chirurgicală. Batistele de unică folosință, fiind contaminate, trebuie puse imediat după utilizare într-o pungă sau direct în gunoi, nu pe pat/ masă, scaun, pe jos sau alte suprafețe de unde ceilalți membrii ai familiei pot lua virusul.
• Suprafețele, obiectele trebuie bine dezinfectate. Vesela bolnavului trebuie dezinfectată și spălată imediat, cu apă fierbinte. Dacă este posibil, bolnavul să folosească o baie proprie, deoarece aceasta va trebuie bine dezinfectată, complet, pe toate suprafețele pe care le pot atinge și alții (ușă, mâner, clanță, robineți, capac de toaletă, chiuvetă etc.). Medicii recomandă folosirea detergenților/ dezinfectanților cu clor.

Dacă puteți, folosiți un ciclu de spălare la temperatură ridicată la mașina de spălat vase.

Lenjeria și hainele bolnavului trebuie spălate separat la mașină, la temperatură înaltă, eventual adăugând și un produs dezinfectant.

• În mod ideal, adultul bolnav nu ar trebuie să se ocupe de alte sarcini în casă în urma cărora să transmită virusul (de exemplu, să facă de mâncare sau să aranjeze cumpărăturile la frigider etc.). Dacă nu se poate altfel, atunci trebuie să își spele bine mâinile, să nu își atingă apoi nasul/ gura/ leziunile și să poarte mănuși și mască chirurgicală.