Rubeola

Ce este rubeola

Rubeola sau “pojarul german” este o boală contagioasă provocată de virusul rubeolia. Copii, de obicei suferă de o formă uşoară, cu doar câteva simptome notabile. În timpul sarcinii, dacă femeia este infectată cu acest virus, acesta poate provoca un avort sau malformaţii congenitale grave fătului. Metoda de prevenţie, este vaccinarea copiilor cu vaccinul ROR (protejează împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei).

Rubeola este o boală infecţioasă acută eruptivă, ce apare în special în sezonul de iarna-primavara. În majoritatea cazurilor boala prezintă un caracter autolimitant şi se remite spontan, dar în anumite situații pot apărea complicații ale acesteia, în special la adulţi.
Această boală contagioasă este provocată de infecţia cu virusul rubeolic, denumit Rubivirus din familia Togaviridae, fiind un virus de tip ARN.

Contagiozitatea acestui virus este înalta, de până la 80%, unde o persoană infectată putând să transmită virusul cu 5 – 7 zile înainte de apariţia erupţiei cutanate, până la 10 zile după apariţia modificărilor cutanate şi până la 1 an în cazul rubeolei congenitale.

Modul de transmitere al rubeolei

Rubeola poate fi transmisă în următoarele modalităţi:
· Cale aeriană:
– Strănut;
– Saliva;
– Tuse;
· Contact fizic:
– Contact cu suprafeţe contaminate;
– Prin contactul cu o rana deschisă;
– De la mamă la făt;

Virusul este rezistent la frig, dar sensibil la contactul cu solvenţi organici şi căldura. Rubeola are ca şi perioada de incubaţie 14 – 21 de zile, şi se poate transmite cu 5 – 7 zile înainte de apariţia primelor simptome. Punctul culminant al contagierii este în momentul eruperii acesteia, precum şi în cele 7 – 10 zile de după apariţia erupţiei cutanate.

Femeile însărcinate pot transmite rubeola în timpul sarcinii către fătul în curs de dezvoltare, ce poate dezvolta probleme grave de sănătate până la avort spontan sau chiar deces.

În 25 – 50% din cazurile de rubeola, persoanele infectate cu acest virus nu dezvolta erupţie sau alte simptome. Persoanele infectate cu acest virus ar trebui să informeze persoanele cu care au intrat în contact, în mod special femeile însărcinate. În situaţia în care copilul dumneavoastră are rubeola, informaţi personalul şcolii sau al grădiniţei pentru luarea măsurilor corespunzătoare situaţiei.

Simptomele rubeolei

În cazul infecţiei cu rubeola la copii, aceştia de obicei dezvolta o formă uşoară, cu doar câteva simptome notabile. Copii ce prezintă simptome, primul semn tipic virusului este erupţia caracteristică, care în majoritatea cazurilor apare iniţial pe faţă şi se răspândeşte apoi pe restul corpului cu o durată de aproximativ 3 zile.

Alte simptome ce se pot manifesta cu maxim 5 zile înainte de apariţia erupţiei sunt:
· Cefalee;
· Disconfort general;
· Stare subfebrilă;
· Conjunctivita;
· Tuse;
· Rinoree;
· Ganglioni limfatici inflamaţi.
Adulţii care fac rubeolă, au în majoritatea situaţiilor o formă uşoară, cu o stare subfebrilă, durere în gât şi o erupţie ce se răspândeşte pe toată suprafaţa corpului, dar care debutează pe față. Uneori adulţii pot prezenta ochi roşii, cefalee şi o stare generală de disconfort înaintea apariţiei erupţiei.

Complicațiile rubeolei

Formele de rubeolă la copii sunt în majoritatea cazurilor uşoare, dar în cazuri foarte rare pot apărea complicații precum encefalita, anemia, artrita, artralgiile (dureri articulare) sau purpura trombocitopenică.

În cazul femeilor însărcinate rubeola poate avea urmări foarte grave, această boală ducând la apariţia rubeolei congenitale ce se manifestă prin avort spontan sau multiple malformaţii ale fătului, precum: surzenie, malformaţii cardiace, retard mintal, leziuni cerebrale, probleme hepatice, defecte fizice, autism, greutate mică la naștere, diabet zaharat de tip 1, tulburări de învăţare, hepatită, probleme tiroidiene sau hormonale şi inflamație pulmonară.

Se estimează că la nivel mondial apar anual aproximativ 100.000 de cazuri de sindrom congenital rubeolic. Dacă pe perioada sarcinii, gravida neimunizata a contractat virusul după 20 de săptămâni de sarcină, riscul de complicații pentru făt este mult mai redus.

Diagnosticarea rubeolei

Diagnosticarea rubeolei se poate realiza cu ajutorul unei evaluări medicale a simptomelor prezentate, în special a erupţiei cutanate şi a adenopatiei. În anumite situații rubeola poate fi dificil de diagnosticat, astfel fiind folosite testele de laborator specifice rubeolei în detectarea anticorpilor din sânge care se dezvoltă ca răspuns la o infecţie rubeolică sau în urma imunizării.

Testarea rubeolei este recomandată pentru:
• Determinarea statusului imun matern;
• Diagnosticul unei infecţii recente sau trecute;
• Identificarea persoanelor nevaccinate sau care nu au fost expuse la virus;
• Nou-născutul care este suspectat că s-a infectat în timpul sarcinii ori că prezintă defecte congenitale.

În corpul uman, există două tipuri de anticorpi specifici rubeolei care pot fi detectaţi cu ajutorul testelor de laborator, IgG şi IgM.
Anticorpii specifici de tip IgG – sunt prezenţi după aproximativ 7 zile de la sinteza anticorpilor IgM şi oferă protecţie împotriva reinfecţiei, rămânând în circulaţia sangvină pe viaţă.

Anticorpii specifici de tip IgM – apar în sânge odată cu expunerea pacientului la virus, nivelul acestora în sânge crescând în aproximativ 7 – 10 zile de la data infecţiei iniţiale, după care scade în următoarele 2 – 3 săptămâni. În cazul unui nou-născut, aceşti anticorpi pot fi prezenţi timp de câteva luni până la un an.

Tratarea rubeolei

Rubeola nu poate fi tratată cu niciun medicament şi de asemenea nu se poate reduce durata bolii. În majoritatea cazurilor, simptomele sunt uşoare sau aproape inexistente, dar pot fi gestionate prin repaus la pat şi medicamente pentru reducerea febrei. În cazul în care simptomele copilului său ale dumneavoastră vă îngrijorează consultați medicul dumneavoastră imediat.

Prevenţie

Singura protecție împotriva rubeolei este vaccinarea. Vaccinul ROR (rujeolă, oreion și rubeolă) este un vaccin combinat care protejează împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei. Vaccinul ROR este sigur și eficace și are foarte puține efecte secundare. S-au raportat reacții ușoare, de exemplu febră, înroșire și umflare la locul injecției. Unele persoane vaccinate fac o erupție neinfecțioasă ușoară pe piele, asemănătoare cu pojarul, de regulă la 7-14 zile după vaccinare, care dispare în 1-3 zile.

Pentru protecția maximă este nevoie de două doze de vaccin. În majoritatea țărilor europene, prima doză se administrează la copii cu vârste între 10 și 18 luni. A doua doză se poate administra după cel puțin o lună de la prima doză, conform calendarului național de vaccinare.
Femeile care intenționează să rămână gravide trebuie să-și verifice situația vaccinurilor deoarece în timpul sarcinii nu se pot vaccina împotriva rubeolei.

Surse:
1. https://www.cdc.gov/rubella/pregnancy.html
2. https://www.testing.com/tests/rubella-test/
3. https://www.healthline.com/health/rubella#symptoms
4. https://www.cnscbt.ro/index.php/calendarul-national-de-vaccinare
5. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/rubella/diagnosis-treatment/drc-20377315
6. https://vaccination-info.eu/ro/fisele-de-informare-despre-boli/rubeola
7. https://www.ecdc.europa.eu/en/publications-data/infographic-protect-unborn-babies-rubella
8. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/rubella
9. https://www.webmd.com/a-to-z-guides/what-is-rubella#1
10. https://www.medicalnewstoday.com/articles/164504