Rahitismul – ce este, factori de risc, tratament

Ce este rahitismul carențial

Rahitismul carențial este o afecțiune metabolică cauzată de deficitul de vitamina D, care este esențială pentru absorbția și utilizarea calciului și a fosforului în organism. Lipsa unei cantitati suficiente de vitamina D duce la incapacitatea organismului de a absorbi suficient calciu din alimentație, ceea ce duce la o scădere a nivelului acestuia în sânge și la o acumulare de fosfat ce poate duce la o serie de probleme de sănătate, inclusiv slăbirea oaselor, o deformare a acestora și o fragilitate crescută.

Statisticile privind rahitismul carențial variază în funcție de regiune și de grupul de vârstă. În general, rahitismul carențial este mai frecvent întâlnit la copii și la persoanele în vârstă.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), rahitismul carențial reprezintă o problemă de sănătate publică în multe țări în curs de dezvoltare, unde poate afecta până la 50% dintre copii. În țările dezvoltate, rahitismul carențial este mai puțin frecvent, dar totuși poate afecta anumite grupuri de risc, cum ar fi copiii din familii cu venituri reduse, copiii cu probleme de absorbție intestinală sau copiii cu pielea închisă la culoare.

În Statele Unite, statisticile arată că rahitismul carențial este relativ rar, dar poate afecta anumite grupuri de risc, cum ar fi copiii cu vârsta sub 5 ani care nu primesc suficientă vitamina D, copiii cu boli cronice sau copii cu o dietă neechilibrată.

Cauzele apariţiei rahitismului

Rahitismul carențial este cauzat de un deficit de vitamina D, fiind o vitamină esențială în absorbția și utilizarea calciului și a fosforului în organism. Există mai multe cauze ce pot duce la apariția acestei afecțiuni:

• Deficitul de vitamina D – poate fi cauzat de un consum insuficient de alimente bogate în vitamina D sau de o absorbție insuficientă a acesteia din organism.
• Exces de paraziți – Infestarea cu paraziți, cum ar fi viermii rotunzi, poate duce la malabsorția vitaminei D și la apariția rahitismului carențial.
• Insuficienta expunere la soare – Vitamina D se poate sintetiza în organism prin expunerea la soare. Dacă o persoană nu este expusă suficient la soare, poate să nu producă suficientă vitamina D.
• Probleme cu absorbția – anumite afecțiuni, cum ar fi bolile inflamatorii intestinale sau chisturile pancreasului, pot duce la o absorbție insuficientă a vitaminei D din alimente sau suplimente.
• Medicamente – anumite medicamente, cum ar fi anticonvulsivantele sau medicamentele pentru hipertiroidism, pot duce la o absorbție insuficientă a vitaminei D sau la o eliminare crescută din organism.
• Genetice – unii oameni au o varietate genetică care îi face mai predispuși la rahitism carențial.

Este important de menționat că rahitismul carențial poate fi, de asemenea, cauzat de un consum insuficient de calciu sau de o absorbție insuficientă a acestuia din organism, dar aceasta este mai puțin frecventă decât cauza vitaminei D.

Factori de risc

Factorii de risc care pot contribui la apariția rahitismului carențial, includ:

• Copiii – copiii sunt cei mai vulnerabili la rahitism carențial, deoarece au nevoie de mai multă vitamina D pentru a susține creșterea și dezvoltarea oaselor.
• Persoanele în vârstă – odată cu înaintarea în vârstă, organismul poate avea dificultăți în sintetizarea vitaminei D din expunerea la soare și absorbția acesteia din alimente.
• Persoanele cu pielea închisă la culoare – persoanele cu pielea închisă la culoare au nevoie de mai mult timp de expunere la soare pentru a produce aceeași cantitate de vitamina D, ceea ce poate duce la un risc crescut de rahitism carențial.
• Persoanele cu o dietă neechilibrată – un consum insuficient de alimente bogate în vitamina D și calciu poate duce la un risc crescut de rahitism carențial.
• Persoanele cu boli cronice – unele boli cronice, cum ar fi boli inflamatorii intestinale sau chisturile pancreasului, pot duce la o absorbție insuficientă a vitaminei D și la un risc crescut de rahitism carențial.
• Persoanele care iau medicamente – unele medicamente, cum ar fi anticonvulsivantele sau medicamentele pentru hipertiroidism, pot duce la o absorbție insuficientă a vitaminei D sau la o eliminare crescută din organism, ceea ce poate duce la un risc crescut de rahitism carențial.
• Persoanele care au o varietate genetică care le face mai predispuși la rahitism carențial.

Alţi factori de risc ce pot contribui la apariţia rahitismului carenţial, sunt:

o Lipsa suficientă de expunere la lumina naturală – Persoanele care petrec mult timp în interior sau care locuiesc în zone cu multe zile înnorate, pot avea un risc crescut de rahitism carențial.
o Fumatul – Fumatul poate reduce absorbția de vitamina D din alimente și poate duce la un risc crescut de rahitism carențial.
o Obiceiurile alimentare neadecvate – Consumul excesiv de alimente bogate în fosfat, cum ar fi băuturile carbogazoase, poate duce la o acumulare de fosfat în organism și la un risc crescut de rahitism carențial.
o Stilul de viață sedentar – Persoanele care au un stil de viață sedentar pot avea un risc crescut de rahitism carențial, deoarece au nevoie de mai multă expunere la soare pentru a produce vitamina D.
o Supraponderalitatea – Persoanele cu greutate crescută pot avea un risc crescut de rahitism carențial, deoarece grăsimea din organism poate absorbi și reține vitamina D, reducând cantitatea disponibilă pentru oase.

Simptomele rahitismului

Simptomele rahitismului carenţial pot varia în funcţie de severitatea deficitului de vitamina D şi de vârstă persoanei afectate, unde cele mai comune simptome sunt:

1. Dureri la nivelul oaselor – durerea osoasă este unul dintre cele mai frecvente simptome ale rahitismului carențial, deoarece oasele slăbite și fragile sunt mai vulnerabile la fracturi și leziuni.
2. Deformarea oaselor – rahitismul carențial poate duce la o deformare a oaselor, inclusiv o încovoiere a coloanei vertebrale, numită scolioză, un cap mare, numit craniu lărgit sau îngustarea spațiilor intervertebrale.
3. Fragilitate osoasă – oasele slăbite și fragile sunt mai vulnerabile la fracturi și leziuni, ceea ce poate duce la o creștere încetinită sau la o incapacitate de a susține greutatea corpului.
4. Dureri articulare – rahitismul carențial poate duce la dureri articulare, inflamații și rigiditate.
5. Slăbiciune musculară – oasele slăbite și fragile pot duce la o slăbiciune musculară și la o dificultate de a susține greutatea corpului.
6. Creștere lentă sau încetinită – rahitismul carențial poate duce la o creștere lentă sau încetinită, deoarece oasele slăbite și fragile nu sunt capabile să susțină creșterea normală.

De reţinut faptul că simptomele la adulţi pot fi diferite şi pot include o fragilitate osoasă crescută şi poate provocă dureri articulare. De asemenea, este important de menționat că unii oameni pot prezenta simptome ușoare sau nici un simptom, dar rahitismul carențial poate fi totuși prezent și poate fi detectat prin analize de sânge.

Cum diagnosticam corect rahitismul

Rahitismul carențial este diagnosticat prin analize de sânge care măsoară nivelul de vitamina D, calciu și fosfor din sânge.

1. Analiza de sânge pentru vitamina D – nivelul sanguin de vitamina D este un indicator important al rahitismului carențial. Valorile normale sunt diferite în funcție de vârstă și sex, dar în general, un nivel de vitamina D sub 20 mg/ml poate indica un deficit.
2. Analiza de sânge pentru calciu – nivelul sanguin de calciu poate fi, de asemenea, măsurat pentru a evalua starea oaselor și a detecta orice alte probleme care pot contribui la rahitismul carențial.
3. Analiza de sânge pentru fosfor – nivelul sanguin de fosfor poate fi, de asemenea, măsurat pentru a evalua starea oaselor și a detecta orice alte probleme care pot contribui la rahitismul carențial.
4. Analize de urină – se poate analiza cantitatea de calciu şi fosfor din urină, pentru a evalua cum se metabolizează aceşti minerali în organism.

În plus, medicul poate efectua o examinare fizică pentru a evalua starea oaselor și a detecta orice deformări sau alte semne de rahitism carențial. Este important de menționat că rahitismul carențial poate fi, uneori, dificil de diagnosticat, deoarece simptomele pot fi ușoare sau absente, și că pot fi necesare mai multe analize de sânge pentru a confirma diagnosticul.

Tratamentul pentru rahitism

Tratamentul rahitismului carențial se concentrează pe suplimentarea cu vitamina D și calciu pentru a îmbunătăți absorbția acestor substanțe și pentru a susține dezvoltarea și creșterea oaselor.

1. Suplimente de vitamina D – acestea sunt cele mai frecvent recomandate pentru a trata rahitismul carențial, și pot fi administrate oral sau prin injecție. Dozele recomandate variază în funcție de vârstă și de severitatea deficitului de vitamina D.
2. Suplimente de calciu – acestea sunt recomandate pentru a susține dezvoltarea și creșterea oaselor. Dozele recomandate variază în funcție de vârstă și de severitatea deficitului de calciu.
3. Exerciţii fizice – o activitate fizică regulată poate ajuta la întărirea oaselor și la prevenirea pierderii de masa osoasă. Exerciţiile de întărire musculară şi cele care implica impactul oaselor sunt cele mai indicate.
4. Expunere la soare – expunerea la soare este importantă pentru sintetizarea vitaminei D în organism. Persoanele cu rahitism carențial ar trebui să încerce să petreacă mai mult timp în aer liber, în special în timpul orei de vârf, între 11:00 și 15:00.
5. Schimbarea dietei – alimentele bogate în vitamina D și calciu, cum ar fi peștele, ouăle, produsele lactate, fructele de mare, și cerealele fortificate, ar trebui să fie incluse în dieta persoanelor cu rahitism carențial.

Tratamentul rahitismului carențial poate dura câteva luni sau chiar ani pentru a restabili nivelul normal de vitamina D și calciu din organism și pentru a îmbunătăți starea oaselor. Persoanele care au fost diagnosticate cu rahitism carențial trebuie să urmeze tratamentul recomandat de medicul lor și să se prezinte la un control periodic pentru a se asigura că tratamentul este eficient și că nu şi-au făcut apariţia şi alte posibile complicaţii.

Prevenție rahitism

Cele mai bune modalități de prevenire a rahitismului carențial constau în:

1. Consumul de alimente bogate în vitamina D și calciu – acestea includ pește, ouă, produse lactate, fructe de mare, și cereale fortificate.
2. Expunerea la soare – expunerea la soare este importantă pentru sintetizarea vitaminei D în organism. Persoanele ar trebui să petreacă mai mult timp în aer liber, în special în timpul orei de vârf, între 11:00 și 15:00.
3. Exerciţii fizice – o activitate fizică regulată poate ajuta la întărirea oaselor și la prevenirea pierderii de masa osoasă.
4. Suplimentarea cu vitamina D – Persoanele care sunt la risc de rahitism carențial, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă sau cele cu pielea închisă la culoare, ar trebui să ia suplimente de vitamina D pentru a preveni deficitul.
5. Schimbarea obiceiurilor alimentare – Persoanele care au un consum excesiv de alimente bogate în fosfat, cum ar fi băuturile carbogazoase, ar trebui să reducă sau să evite aceste alimente pentru a preveni acumularea de fosfat în organism și pentru a preveni rahitismul carențial.

De reţinut faptul că prevenirea rahitismului carențial poate fi dificilă, deoarece factorii de risc pot varia de la o persoană la alta și pot include condiții medicale sau medicamente care pot afecta absorbția sau eliminarea vitaminei D din organism.

Surse:

1. https://www.nhs.uk/conditions/rickets-and-osteomalacia/# – ~ – text=What%20causes%20rickets%3F, and%20healthy%20bones%20in%20children.
2. https://www.nhs.uk/conditions/rickets-and-osteomalacia/causes/
3. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22459-rickets
4. https://rarediseases.org/rare-diseases/rickets-vitamin-d-deficiency/
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3313732/
6. https://www.medicinenet.com/rickets/article.htm
7. https://www.medicinenet.com/nutritional_health_vitamin_d_pictures_slideshow/article.htm