Prostata

Ce este prostata?

Prostata este o glandă a sistemului reproducător masculin, situată în fața rectului și chiar sub vezica urinară. Principalul rol a acesteia este de a produce lichidul seminal necesar transportului spermei.

Prostata este de mărimea unei nuci și este formată din:
– o bază, un apex, o suprafață anterioară, una posterioară și două laterale.
– mai mulți lobi: lobul anterior, lobul median, lobii laterali (lobul stâng și lobul drept) și lobul posterior.
– diferite zone în funcție de rolul acestora: zona centrală, zona periferică și zona de tranziție.

Adenomul de prostată

Adenomul de prostată este o afecțiune cunoscută sub numele de hiperplazie benignă de prostată (HPB). Aceasta presupune o creștere benignă a țesutului prostatic la bărbați începând cu vârsta mijlocie. La un bărbat tânăr, glanda prostatică se află într-un stadiu rudimentar, aproape nedetectabil, și se răspândește pe învelișul tractului urinar sub forma unor strucuturi mici glandulare. Cu toate acestea, în timpul pubertății, forma sa începe să se schimbe din cauza producției crescute de hormonii testosteron și dihidrotestosteron.

Testosteronul determină creșterea în dimensiune a prostatei. În viața adultă, din cauza acestei creșteri și proliferări, aceste mici structuri glandulare se măresc în volum și pot da naștere simptomelor obstructive asociate cu tulburări de flux urinar, cu scăderea consecutivă a debitului urinar.

Adenomul de prostată și cancerul de prostată

Cancerul de prostată este al doilea cel mai frecvent diagnosticat cancer la bărbați. Această afecțiune este malignă și reprezintă o cauză semnificativă de deces în rândul bărbaților în vârstă. Adenomul de prostată este o afecțiune benignă care poate cauza simptome severe dar nu reprezintă o cauză de deces.

Deși adenomul de prostată nu este o afecțiune malignă, cancerul de prostată este prezent la aproximativ 38% din pacienții cu adenom. În unele cazuri, pacienților cu adenom de prostată li se efectuează un examen de biopsie pentru a exclude diagnosticul de cancer de prostată.

Cauzele apariției adenomului de prostată

Nu se cunoaște cauza exactă a apariției adenomului de prostată. Se consideră că acesta este un proces natural cauzat de schimbările hormonale resimțite pe măsură ce bărbații îmbătrânesc.
O altă teorie se referă la rolul dihidrotestosteronului (DHT). Acest hormon masculin susține dezvoltarea prostatei. Unele studii arată că bărbații mai în vârstă au niveluri mai ridicate de DHT și niveluri mai scăzute de testosteron. Această teorie explică utilizarea medicamentelor care scad nivelurile de DHT și ameliorează simptomele adenomului de prostată (inhibitori ai 5-alfa reductazei).

Complicații ale adenomului de prostată

Complicațiile adenomului de prostată includ:
Retenție urinară acută (incapacitatea bruscă de a urina). Din cauza obstrucției cauzate de mărirea în volum a prostatei, unii pacienți pot suferi de retenție urinară. Această complicație poate fi rezolvată cu ajutorul unui tub/sonde (cateter) sau prin intervenții chirurgicale.
Infecții ale tractului urinar. În timpul procesului de urinare sunt evacuate o parte din bacteriile care colonizează segmentul inferior al uretrei. Incapacitatea de a urina crează condiții de dezvoltare a bacteriilor patogene, care ulterior pot cauza infecții urinare.
Afectarea rinichilor. Infecțiile bacteriene severe pot ajunge la nivelul rinichilor și determina afectarea acestora.
Calculi la nivelul vezicii urinare. Incapacitatea de a goli complet vezica urinară, prin urmare, urina reziduală, este cauza formării pietrelor la nivelul acesteia. Pietrele la vezica urinară pot provoca infecții, iritații ale mucoasei vezicii urinare, sânge în urină și obstrucționarea fluxului de urină.
Leziuni ale vezicii urinare. O vezică urinară care este mereu incomplet golită va cauza o întindere a peretelui muscular. Prin urmare, se vor observa leziuni la nivelul mucoasei acesteia.

Factori de risc

Îmbătrânirea. Adenomul de prostată este una dintre cele mai frecvente boli la bărbați și este considerată o parte din procesul fiziologic de îmbătrânire. Incidența acestei boli este de 51% la bărbații cu vârsta cuprinsă între 60 și 69 de ani și între 75% și 90% la bărbații peste 70 de ani.
Antecedente familiale. Istoricul familial de adenom de prostată cresc riscul dezvoltării acestuia.
Afecțiuni. Studiile arată că diabetul și afecțiunile cardiovasculare ar putea crește riscul de HBP. De asemenea, utilizarea medicamentelor beta-blocante (propranolol, metoprolol, bisoprolol etc.) reprezintă un factor de risc.
Stilul de viață. Obezitatea crește riscul de adenom de prostată, în timp ce exercițiile fizice pot scădea riscul dezvoltării acestuia.

Simptome ale adenomului de prostată

Deși adenomul de prostată presupune o mărire a acesteia, simptomele asociate nu depind mereu de volumul prostatei. Există pacienți cu prostata mărită semnificativ – asimptomatici și pacienți cu prostata ușor mărită – cu simptomatologie intensă. În general simptomele tind să se agraveze în timp.

Acestea pot fi:
– Flux de urină slab și/sau intermitent
– Senzație de golire incompletă a vezicii urinare
– Dublă micțiune (urinare pentru a doua oară într-un interval de 2 ore)
– Stropire post-micțională
– Dificultate sau întârziere la inițierea urinării
– Retenție urinară
– Poliurie (creșterea frecvenței urinării)
– Nocturie (nevoia de a urina frecvent în timpul nopții)
– Nevoia bruscă de a urina
– Incontinență urinară de urgență
– Infecție a tractului urinar
– Sânge în urină

Diagnostic

Diagnosticul precoce al hiperplaziei benigne de prostată este esențial pentru a evita complicațiile, cum ar fi infecțiile tractului urinar, afectarea rinichilor sau a vezicii urinare, pietrele la vezică și incontinența. Diagnosticul va fi stabilit în urma anamnezei, examenului fizic și a investigațiilor ulterioare de confirmare:
– Ecografie transrectală – o sondă cu ultrasunete este introdusă în rect pentru a măsura și evalua prostata.
– Tușeul rectal – manevră delicată prin care medicul va palpa cu ajutorul unui deget pereții rectali și formațiunile anatomice învecinate.
– Test de sânge pentru antigenul specific prostatic (PSA) – PSA este o substanță produsă în prostată. Nivelul PSA crește atunci când prostata este mărită. Este recomandată realizarea anuală a testului PSA după vârsta de 50 de ani. Cu toate acestea, nivelurile crescute de PSA se pot întâlni și în cazul unor infecții, intervenții chirurgicale sau cancerului de prostată.

Pentru a exclude alte afecțiuni care determină semne și simptome similare se pot efectua:
– Teste de urină – rezultatele uroculturii și a sumarului de urină poate ajuta la excluderea unei infecții.
– Test de sânge – pentru a exclude probleme renale.
Pentru a urmări evoluția afecțiunii se vor efectua:
– Testul de flux urinar – aparat care măsoară intensitatea și cantitatea fluxului de urină. Rezultatele testului ajută la determinarea în timp dacă starea pacientului se îmbunătățește sau invers.
– Testul volumului rezidual urinar – acest test măsoară dacă vă puteți goli complet vezica urinară. Testul poate fi făcut cu ajutorul ultrasunetelor sau a unui cateter pentru a măsura cât de multă urină a rămas în vezică după urinare.
– Biopsie de prostată – examinarea țesutului recoltat este necesară pentru a exclude sau a confirma cancerul de prostată.

Tratamentul pentru adenomul de prostată

Există o mare varietate de tratamente disponibile pentru prostata mărită, inclusiv medicamente, terapii minim invazive și intervenții chirurgicale. Pentru unii bărbați, simptomele se pot atenua fără tratament, fiind necesară doar evaluarea periodică a acestora. Cea mai bună alegere de tratament va depinde de mai mulți factori:
– Dimensiunea prostatei
– Vârsta
– Starea generală de sănătate
– Disconfortul resimțit

Tratament medicamentos

La pacienții cu simptome ușoare sau moderate, se poate administra un tratament farmacologic. De regulă, acesta este reprezentat de alfa-blocante și de inhibitori ai alfa-reductazei. Acestea pot fi folosite ca monoterapie sau în combinație:
Alfa-blocante (alfuzosin, tamsulosin, doxazosin). Aceste medicamente relaxează mușchii vezicii urinare și a prostatei reducând obstrucția. Prin urmare, are loc creșterea debitului urinar maxim și ameliorarea simptomatologiei. Aceste efecte se produc în urma unui tratament îndelungat.

Inhibitori ai 5-alfa reductazei (dutasteridă, finasteridă). Aceste medicamente reduc semnificativ volumul prostatei. Mecanismul de acțiune constă în inhibarea unor enzime care sunt responsabile de conversia testosteronului în dihidrotestosteron. De asemenea, acestea scad incidența retențiilor urinare acute și a necesității unei intervenții chirurgicale.

Inhibitori ai fosfodiesterazei (tadalafil). De regulă, aceste medicamente se folosesc pentru a trata disfuncția erectilă. Prin blocarea enzimei fosfodiesteraza, acestea îmbunătățesc fluxul sanguin și relaxează mușchii prostatei și ai vezicii urinare, efect util în reducerea simptomelor asociate adenomului de prostată.

Tratament chirurgical

Pentru pacienții care au folosit medicamente fără succes, simptomele hiperplaziei benigne de prostată pot fi ameliorate prin intervenție chirurgicală. Terapia minim invazivă sau chirurgicală poate fi recomandată dacă:
– Simptomele sunt moderate sau severe
– Tratamentul medicamentos nu a redus simptomele
– Se identifică o obstrucție la nivelul tractului urinar, pietre la vezica urinară, sânge în urină sau probleme renale

Efecte secundare în urma intervențiilor asupra prostatei:
– Ejaculare retrogradă
– Dificultate temporară la urinare
– Infecție a tractului urinar
– Sângerare
– Disfuncție erectilă
– Foarte rar, incontinență

Există mai multe tipuri de terapii minim invazive sau chirurgicale. Unele dintre cele mai des utilizate tehnici sunt:
– Rezecția transuretrală a prostatei (TURP) – cea mai des utilizată metodă. Aceasta implică extirparea părții centrale a prostatei prin acces transuretral. Țesutul prostatic este fragmentat cu ajutorul unei energii bipolare, ceea ce reduce la minimum riscul de sângerare și asigură vizibilitate în timpul operației. În general, TURP ameliorează rapid simptomele, iar majoritatea bărbaților au un flux urinar mai puternic la scurt timp după procedură. După TURP este posibilă necesitatea utilizării temporare a unui sonde urinare.

– Fotovaporizarea cu ajutorul laserului (GreenLight 180W XPS photovaporization) este o alternativă a intervenției TURP, deoarece reduce timpul de operare și incidența efectelor secundare. Poate fi utilizată pentru tratarea pacienților în vârstă și a celor care sunt sub tratament cu anticoagulante. Această intervenție reduce timpul de spitalizare și de recuperare.

– Incizia transuretrală a prostatei (TUIP). Aceasta presupune efectuarea unor incizii mici în glanda prostatică – facilitând trecerea urinei prin uretră. Această intervenție chirurgicală ar putea fi o opțiune în cazul unei prostate puțin sau moderat mărite.

– Prostatectomie. Aceasta se realizează doar în cazul unei prostate foarte mari care nu poate fi micșorată cu ajutorul altor tehnici. Intervenția respectivă presupune realizarea unei incizii în partea inferioară a abdomenului pentru a ajunge la prostată și îndepărtarea chirurgicală completă sau parțială a acesteia.

– Enuclearea cu laser Holmium (HoLEP) a prostatei este cea mai versatilă tehnică chirurgicală pentru tratamentul hiperplaziei benigne de prostate, deoarece poate fi utilizată pentru orice tip de HBP și pentru orice dimensiune a prostatei. În prezent, este recunoscută și recomandată de marile ghiduri urologice internaționale datorită eficacității comparabile cu cea a prostatectomiei și a avantajelor suplimentare față de aceasta: sângerare limitată, reducerea timpului de spitalizare și de cateterizare a vezicii urinare, mai puține complicații postoperatorii și o rată mai mică de recidivă pe termen lung.

Prevenție

Următoarele sfaturi pot ameliora simptomele sau încetini evoluția adenomului de prostată:
– Limitarea utilizării decongestionantelor și antihistaminicelor în timpul răcelilor sau alergiilor, deoarece acestea strâng mușchii care controlează fluxul de urină și îngreunează urinarea.
– Stilul de viață sănătos este necesar pentru a ține sub control greutatea corporală. Exercițiile fizice (mușchii tonifiați) pot ajuta vezica urinară să se golească într-un ritm normal. Consumați mai multe fructe, legume și reduceți consumul de grăsimi saturate.
– Limitați cantitatea de cofeină și alcool pe care o consumați. Acestea declanșează urinări frecvente și pot irita vezica urinară.
– Reduceți cantitatea de lichide pe care o beți (în limite optime), mai ales înainte de a merge la culcare pentru a evita nocturia.
– Urinați atunci când simțiți prima dată nevoia.
– Stați la căldură. Frigul poate cauza senzații urgente de a urina.

Surse:
https://training.seer.cancer.gov/prostate/
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/prostate-cancer/
https://www.webmd.com/men/prostate-enlargement-bph/can-i-prevent-bph
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/benign-prostatic-hyperplasia
https://www.urologiaserrateribal.com/en/patologia/benign-prostatic-hyperplasia-prostate-adenoma/
https://www.urologyhealth.org/urology-a-z/b/benign-prostatic-hyperplasia-(bph)
https://nomenclator.anm.ro/medicamente