Premenopauza

Menopauza nu înseamnă doar valuri de căldură care te iau prin surprindere și nu doar absența menstruației. Înainte de a putea spune că organismul unei femei se află într-adevăr la menopauză, este bine să te familiarizezi cu simptomele perimenopauzei, deci cu primele semne ale premenopauzei.

Vârsta la care femeile ajung la menopauză poate fi crucială în ceea ce privește sănătatea generală, menopauza precoce fiind legată de un risc crescut de boli de inimă, însă și menopauza întârziată, pe de altă parte, este  asociată cu un risc mai mare de cancer ovarian.

CE ESTE PREMENOPAUZA

„Premenopauză” și „perimenopauză” sunt termeni similari, folosiți uneori interschimbabil. Prefixul „pre„ înseamnă „înainte de” un lucru, iar termenul „peri” are sensul de „în preajma” ori „în apropierea”. Tehnic vorbind, o femeie se află în anii de premenopauză înainte de debutul menopauzei.

Unii medici se referă la premenopauză atunci când descriu perioada dintre prima și ultima menstruație a unei femei. Din acest motiv, termenul perimenopauză poate să descrie cu mai multă acuratețe perioada în care o femeie este mai aproape de menopauză, pentru că implică o scădere a nivelurilor hormonilor.

Totodată, medicii pot folosi și termenul „tranziția spre menopauză” pentru a descrie o femeie care se află în perimenopauză. În acest articol vom folosi interschimbabil termenul „premenopauză” și termenul „perimenopauză”, utilizându-i cu același sens: pentru a descrie anii care preced menopauza propriu-zisă, anii în care ovarele încep să reducă producția de estrogen.

Premenopauza debuteaza, de regulă, cu 3 sau 4 ani înainte ca organismul femeii să intre la menopauză, însă în unele cazuri, acest lucru se poate întâmpla și cu 10 ani înainte. Ovarele funcționează în această perioadă și eliberează câte un ovul, așa că o femeie care se află în perioada de tranziție spre menopauză încă poate să rămână însărcinată. În cazul în care nu îți dorești să se întâmple acest lucru, discută cu medicul ginecolog despre opțiunile pe care ti le recomandă în privința metodelor contraceptive.

Vârsta de intrare la perimenopauză poate varia semnificativ de la o femeie la alta. Semnele, menstrele neregulate, se pot instala în jurul vârstei de 40 de ani, dar sunt femei care observă că aceste schimbări se produc după 35 de ani.

Nivelul estrogenului – principalul hormon feminin – crește și scade neregulat în timpul perimenopauzei. Ciclurile menstruale pot fi mai lungi sau mai scurte, dar poti avea cicluri menstruale în care ovarele nu eliberează ovulul (nu ovulează). Totodată, poți experimenta simptome similare menopauzei, precum bufeurile, tulburările de somn și uscăciunea vaginală, însă trebuie să știi că există tratamente disponibile pentru a ameliora aceste simptome. După ce au trecut 12 luni consecutive fără să ai perioade menstruale, ai intrat oficial la menopauză, iar perioada perimenopauzei s-a încheiat.

CAUZELE PREMENOPAUZEI

Cauzele premenopauzei nu sunt numeroase. Pe măsură ce organismul femeii se află în perioada de tranziție spre menopauză, producția de estrogen și de progesteron începe să aibă fluctuații. Multe dintre schimbările prin care corpul femeii trece în timpul premenopauzei sunt un rezultat al nivelului scăzut de estrogeni. Nivelul de estrogen, principalul hormon feminin din organism crește și scade în mod inegal în timpul premenopauzei. Ciclurile menstruale ale femeii pot avea o durată mai lungă sau mai scurtă din această cauză, iar uneori pot avea loc cicluri menstruale în care ovarele nu eliberează un ovul (nu are loc ovulația).

FACTORI DE RISC PREMENOPAUZĂ

Așa cum se știe, menopauza este o etapă normală a vieții, însă poate să apară mai devreme la unele femei. Deși nu este întotdeauna foarte clar de ce menopauza debutează mai devreme, unele dovezi științifice sugerează că anumiți factori pot crește riscul ca femeia să intre la premenopauză la o vârstă mai mică decât ar fi normal.

Acești factori de risc pot fi:

– fumatul, menopauza debutează cu 1 sau 2 ani mai devreme la femeile care fumează, în comparație cu femeile nefumătoare;

– istoricul familial, femeile cu antecedente în familie, cu rude care au avut menopauză precoce, pot să observe că și în cazul lor, menopauza se instalează mai devreme;

– tratamentul oncologic, tratamentul pentru unele forme de cancer, chimioterapia sau radioterapia în zona pelvisului, a fost asociat cu menopauza precoce;

– histerectomia, dacă este vorba de histerectomia prin care se extirpează uterul, însă nu și ovarele, de regulă această operație nu cauzează menopauza. Deși pacienta nu va mai avea           menstruații, ovarele ei vor produce în continuare estrogen. Însă o astfel de intervenție chirurgicală   poate face că menopauza să se instaleze mai devreme decât ar fi normal.

SIMPTOME PREMENOPAUZĂ

În anii de tranziție spre menopauză, pot avea loc anumite schimbări subtile sau deloc subtile în organismul unei femei. Femeile aflate în premenopauză pot avea cel puțin unele dintre aceste simptome:

– bufeuri;

– sâni sensibili;

– sindromul premenstrual accentuat;

– dorință sexuală redusă;

– oboseală;

– menstruații neregulate, pentru că ovulația este tot mai imprevizibilă, durata dintre două menstruații poate fi mai lungă sau mai scurtă, menstruația poate fi mai abundentă ori, din contră,        fluxul este mai redus, iar uneori este posibil că femeia să nu aibă menstruații pe o perioadă de câteva luni. Dacă observi o schimbare constantă în ceea ce privește ciclul menstrual, care este          din ce în ce mai lung (depășind cu peste 7 zile durata normală dintre două menstruații), atunci este posibil să te afli la începutul premenopauzei. Dacă ai o durată de peste 60 de zile între două   menstruații, atunci cel mai probabil te afli în etapele târzii ale perimenopauzei;

– uscăciune vaginală și, implicit, disconfort în timpul sexului, când nivelul de estrogen se reduce, țesuturile din zona vaginală își pot pierde anumite proprietăți, nu mai sunt atât de bine lubrifiate, își pierd elasticitatea, iar actul sexual este dureros din această cauză;

– pierderi de urină involuntare, atunci când tușesc sau strănută;

– incontinență de urgență, o nevoie urgentă de a urina tot mai des;

– schimbări de dispoziție, in acești ani de premenopauză apar schimbări de dispoziție, femeia este irascibilă ori îi poate crește riscul de depresie. Cauza acestor simptome poate fi somnul perturbat, mai ales dacă femeia se trezește în timpul nopții din cauză că are bufeuri. Schimbările de dispoziție pot fi cauzate și de alți factori, care nu sunt asociați cu dezechilibrele hormonale ale      perimenopauzei;

– probleme în ceea ce privește somnul.

Producția tot mai scăzută a estrogenului poate duce și la alte simptome de premenopauză. Menstruațiile neregulate sunt, de cele mai multe ori, primul simptom pe care îl observă o femeie în anii de perimenopauză.

Alte simptome ale perimenopauzei sunt:

– pielea uscată, care se subțiază;

– căderea părului sau subțierea firelor de păr;

– transpirații nocturne, sunt de fapt bufeurile (valurile de căldură) care apar în timpul nopții și care perturbă somnul femeii. Există, însă tratamente care combat transpirațiile abundente din timpul nopții, printre acestea numărându-se schimbările pe care femeia le face în stilul de viață, unele remedii care nu sunt pe bază de prescripție medicală, terapia hormonală (cu estrogen plus    progesteron ori doar cu pilule pe bază de estrogen) și medicamente prescrise de medic;

– schimbări inexplicabile și subite de dispoziție;

– dificultate la concentrare, multe femei se plâng că au probleme în ceea ce privește memoria pe termen scurt și că au dificultăți la concentrare în anii de tranziție spre menopauză. Deși          estrogenul și progesteronul sunt factori importanți, cu rol în menținerea funcției creierului, există  prea puține dovezi care să diferențieze efectele îmbătrânirii de cele legate de tulburările hormonale;

– senzația de a urina mai des, însă femeia elimină doar o cantitate mică de urină. Nivelul scăzut    de estrogen din anii de tranziție spre menopauză poate crea și alte probleme: femeia este mai            vulnerabilă acum în fața infecțiilor urinare ori în fața unor infecții în zona vaginală. Pierderea tonusului țesuturilor din sistemul genito-urinar poate contribui la incontinența urinară a femeii;

– uscăciune vaginală, către stadiul târziu al premenopauzei, nivelul scăzut al estrogenilor poate face ca țesutul vaginal să devină mai subțire și mai uscat. Din acest motiv, uscăciunea vaginală        (simptom care se agravează după menopauză) poate cauza mâncărimi și iritații și poate fi o sursă a durerii în timpul raportului sexual, contribuind la scăderea libidoului la femeile de vârsta a           doua;

– creștere în greutate.

Simptomele premenstruale mai severe:

– sângerările pot fi mai abundente, cu din ce în ce mai puțin progesteron care să regleze dezvoltarea endometrului, mucoasa uterină poate să devină tot mai groasă înainte de a fi        eliminată, rezultatul fiind menstruații foarte abundente. Totodată, fibroamele (tumorile benigne ale uterului) și endometrioza sunt alimentate de estrogen, așa că aceste probleme se pot accentua la      perimenopauză;

– scăderea fertilității, pentru că ovulația devine tot mai neregulată la premenopauză, scade   capacitatea organismului de a concepe un copil. Cu toate acestea, trebuie să reții că atât timp cât      încă ai menstruații, este posibil să rămâi însărcinată. Dacă vrei să eviți o sarcină, folosește metode contraceptive până când observi că au trecut 12 luni de când ai avut ultima menstruație;

– pierderea densității mineral-osoase, odată cu scăderea nivelului de estrogeni, organismul femeii începe să piardă din densitatea mineral osoasă, crescând astfel riscul de osteoporoză – o boală care duce la fragilitatea oaselor;

– nivelul colesterolului se modifică, pentru că producția de estrogen intră în declin, acest lucru poate duce la alte schimbări neplăcute în organism, cum ar fi faptul că nivelul colesterolului seric         se schimbă, că se observă o creștere a valorii colesterolului LDL (numit și colesterol rău), care contribuie la creșterea riscului de boli cardiovasculare. În același timp, nivelul de colesterol HDL    (colesterolul bun) scade la multe femei pe măsură ce înaintează în vârstă. Valoarea tot mai mică a HDL-colesterolului crește riscul de boală cardiovasculară.

CÂND TREBUIE SĂ MERGI LA MEDIC

Premenopauza nu este o boală și nu necesită tratament, dar poate să crească riscul de a dezvolta anumite afecțiuni. De aceea, dacă observi anumite modificări în tiparul ciclului menstrual, ar trebui să mergi la medicul ginecolog pentru un diagnostic corect. Femeile care se află în perioada de tranziție spre menopauză ar trebui să meargă la medicul ginecolog dacă:

– observă efecte adverse asociate cu tratamentele hormonale;

– au sângerări după 1 an întreg în care nu au avut menstruație;

– au sângerări menstruale foarte abundente, menstruații foarte dureroase ori dacă observă că schimbă mai mult de un absorbant ori un tampon în decurs de o oră (acesta se îmbibă foarte            repede);

– terapia hormonală nu mai ajută în calmarea simptomelor premenopauzei;

– au dureri sau sângerări în timpul raportului sexual ori după actul sexual.

DIAGNOSTICARE PREMENOPAUZĂ

Nu există un test precis ori un anumit semn care să fie suficient pentru a determina faptul că o femeie a intrat la premenopauză. Medicul ginecolog poate lua mulți factori în considerare, cum ar fi vârsta, istoricul menstruațiilor și simptomele sau schimbările prin care trece corpul. Unii medici pot recomanda teste de sânge, pentru a afla care sunt valorile anumitor hormoni, însă dincolo de faptul că unele analize îl ajută pe medic să verifice funcția glandei tiroide (care poate afecta nivelul unor hormoni), testele de sânge rareori sunt necesare sau utile pentru a evalua premenopauza.

TRATAMENTE PREMENOPAUZĂ

Există mai multe tipuri de tratamente care pot să ajute la ușurarea simptomelor premenopauzei. Este important, însă, să discuți cu medicul ginecolog ori cu medicul urolog ori cu un endocrinolog, pentru că, în funcție de problema cu care te confrunți ori în funcție de simptomele care sunt mai supărătoare, medicul îți poate prescrie un anumit tip de tratament.

Terapia hormonală este utilă în cazul anumitor femei. De exemplu, terapia sistemică pe bază de estrogeni (sub formă de pilule ori tablete, plasturi pe care îi lipești pe piele, geluri sau creme) rămâne cea mai eficientă opțiune de tratament pentru a calma bufeurile și transpirațiile nocturne, simptome frecvente în premenopauză și la menopauză.

În funcție de istoricul medical al femeii, medicul poate recomanda doze foarte mici de estrogen, pentru a ameliora simptomele. Dacă este necesar, va prescrie și progesteron pe lângă terapia cu estrogeni.

Alt tratament hormonal pe care medicul l-ar putea recomanda este o cremă cu progesteron. Este o modalitate simplă prin care se pot calma simptomele menopauzei, cum ar fi uscăciunea vaginală. Crema are multe beneficii chiar și pentru femeile mai tinere, cum ar fi cele aflate la premenopauză, oferind protecție împotriva sindromului premenstrual.

Un alt tratament hormonal care ar putea ajuta în premenopauză sunt contraceptivele orale. Acestea pot fi luate – în cazul în care nu există contraindicații – până la menopauză. Dacă ai sângerări menstruale neregulate și nu vrei să rămâi însărcinată, o opțiune bună sunt pilulele contraceptive cu o doză mică de hormoni. Prin faptul că suprimă ovulația, contraceptivele orale reglează fluxul menstrual, reglează menstruațiile, pot ține la distanță bufeurile, reduc uscăciunea vaginală.

Anumite antidepresive (cum ar fi cele din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei sau ISRS) pot reduce unele simptome ale menopauzei, cum ar fi bufeurile. Un antidepresiv util în controlul bufeurilor poate fi folositor în cazul femeilor care nu pot lua, din anumite motive, estrogeni ori în cazul femeilor care au nevoie de un antidepresiv pentru o tulburare afectivă, precum depresia. Înainte de a decide asupra oricărei forme de tratament, discută cu medicul despre opțiunile tale, cât și despre riscurile și beneficiile fiecărei variante.

În unele cazuri, pentru a susține sănătatea sistemului osos, este bine ca femeile să își asigure un aport optim de calciu și de vitamina D, chiar înainte de debutul premenopauzei.

Densitatea mineral-osoasă întră în declin după decada a treia de viață (după 30 de ani), așa că suplimentele cu calciu și vitamina D3 pot fi un aliat de preț. Când libidoul scăzut este o problemă singulară la femeile în premenopauză, medicul poate prescrie un supliment cu testosteron. Acesta poate fi administrat sub formă de pilule, injecții, pe cale orală sau subcutanată.

Alte suplimente pe care le poți încerca în perimenopauză sunt: acizii grași Omega 3, precum BHADA, un produs de calitate, conceput special pentru a combate efectele negative ale instalării menopauzei (precum bufeurile, creșterea nivelului lipidelor în sânge), care conține extracte din uleiul de cătină, uleiul de in, vitamina B6, vitamina E.

Tratamente alternative pentru premenopauză:

– cohoșul negru, aceste suplimente obținute din anumite părți ale plantei Actaea racemosa pot ajuta la prevenirea simptomelor menopauzei, inclusiv la prevenirea bufeurilor și transpirațiilor din     timpul nopții. Unele cercetări arată că ar putea îmbunătăți și calitatea somnului;

– ginseng american, unele cercetări sugerează că suplimentele cu ginseng pot ușura bufeurile, oboseala, depresia și problemele cognitive, fiind utile și pentru a combate uscăciunea vaginală;

– trifoi roșu, această plantă poate ajuta la prevenirea pierderii densității mineral-osoase și la scăderea riscului de complicații la inimă. Suplimentele cu trifoi roșu conțin izoflavone care au         efecte pozitive în calmarea simptomelor asociate cu scăderea nivelului de estrogeni, cum ar fi: bufeurile, tulburările de somn, creșterea în greutate, scăderea densității osoase, fracturile ori osteoporoza, problemele cardiovasculare;

– sunătoare, această plantă este folosită pentru a calma anxietatea, depresia și pentru a ușura   problemele asociate cu slaba calitate a somnului. Suplimentele cu sunătoare pot stabiliza      dispoziția, reduc inflamația, îmbunătățesc calitatea somnului și pot face tranziția emoțională spre menopauză mai ușoară;

– rădăcina de Maca, fiind o plantă adaptogenă, această reduce efectele stresului și ale îmbătrânirii asupra corpului, reducând nivelul cortizolului (hormonul stresului). Dacă optezi pentru     suplimente pe baza de Maca, acestea ajută la calmarea bufeurilor, la combaterea oboselii, a lipsei de energie și a stărilor de neliniște și, în același timp, îmbunătățesc libidoul.

DIFERENȚE ÎNTRE PREMENOPAUZĂ SI MENOPAUZĂ

Fiecare dintre aceste stadii reprezintă o schimbare graduală care de regulă are loc pe parcursul a mai mulți ani.

Premenopauza sau perimenopauza

Cel mai adesea, premenopauza are loc în decada a patra de viață a femeii, însă în unele cazuri, poate să apară și după 30 de ani. Simptomele premenopauzei pot să devină mai pronunțate pe măsură ce femeia se apropie de menopauză. Femeia intră la premenopauză, de regulă, cu 3-4 ani înainte de menopauză. Perimenopauza începe cu unele modificări în ce privește perioada dintre două menstruații și se încheie la 1 an după ultima menstruație a femeii.

Menopauza

Ovarele nu mai eliberează ovule, iar producția de estrogen în ovare s-a redus considerabil. Simptomele pe care femeia le-a avut în premenopauză pot continua și după menopauză. Mai precis, menopauza se instalează atunci când femeia nu a mai avut menstruație 12 luni consecutive. Cele mai multe femei intră la menopauză între 40 și 58 de ani. Vârsta medie în cazul menopauzei este de 51 de ani.

Bibliografie:

www.health.harvard.edu

www.mayoclinic.org

https://www.webmd.com/menopause/guide/guide-perimenopause

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21608-perimenopause