Preeclampsia

Preeclampsia, cunoscută și sub numele de toxemie de sarcină, este o complicație care apare după săptămâna a 20-a de sarcină. Dacă nu este diagnosticată și tratată corespunzător, preeclampsia evoluează în eclampsie, care pune în pericol atât viața fătului, cât și pe cea a mamei.

CE ESTE PREECLAMPSIA

Preeclampsia apare la femeile gravide, după săptămâna cu nr 20 de sarcină. Este definită de către specialiști ca o hipertensiune arterială și prezența unor execese de proteine în urină care o fac toxică sau prea acidă. O creștere ușoară peste valorile normale a tensiunii arteriale la o femeie care înainte avea valori standard, poate fi un semn de preeclampsie.
Mai exact, tensiunea arterială mai mare de 140/ 90 mm Hg, măsurată de 2 ori la un interval de cel puțin 4 ore, apărută pentru prima dată pe parcursul sarcinii după vârsta de 20 de săptămâni, asociată cu pierderea de proteine prin urină la valori de 300 mg/24 ore, stabilesc diagnosticul de preeclampsie.
Această boală poate duce spre complicații serioase, în unele cazuri ajungându-se la decesul mamei și a copilului. Singurul tratament pentru preeclampsie este nașterea. În unele cazuri, fătul este prea mic și va avea nevoie de mai mult timp de maturizare, însă există un risc crescut care poate duce spre complicații grave pe viitor.
Cele mai multe dintre cazuri sunt ușoare, însă se poate manifesta și o formă severă de preeclamsie, iar riscul este mult mai mare în cazul mamelor surogat, atunci când sunt poartă în pântece un copil care nu e al lor și există riscul ca organismul să-l respingă. Cele mai grave complicații care pot apărea sunt convulsiile. Cauza acestei boli provine din existența unei probleme la nivelul placentei, care reduce semnificativ fluxul sanguin către copil.

CAUZELE PREECLAMPSIEI

În trecut, preeclampsia se numea toxemie deoarece se credea că se datorează unei toxine care se găsește în sângele mamei. Această teorie nu mai este validă în prezent. Deși nu se cunoaște exact cauza, următorii factori ar putea fi răspunzători de apariția preeclampsiei:
– flux de sânge insuficient care ajunge la făt;
– afectarea vaselor de sânge;
– o problemă a sistemului imun;
– dieta deficitară.
Alte tipuri de hipertensiune arterială care pot apărea în sarcină:
– hipertensiunea cronică, dacă hipertensiunea arterială apare înainte de a fi însărcinată sau în sarcină, însă înainte de săptămâna 20 sau durează mai mult de 12 săptămâni după naștere, este cunoscută ca hipertensiune arterială cronică.
– hipertensiunea arterială gestațională (de sarcină), apare după săptămâna 20 de sarcină și dispare după naștere.

SIMPTOMELE PREECLAMPSIEI

Preeclampsia poate apărea fără simptome specifice, de aceea este esențial ca femeile însărcinate să meargă în mod constant la medic pe timpul sarcinii, pentru monitorizarea evoluției fătului, dar și pentru verificarea stării de sănătate a mamei.

Preeclampsia se poate dezvolta gradual, însă frecvent apare brusc, după săptămâna 20 de sarcină. Manifestările pot fi variate, mergând de la unele ușoare până la unele severe. Dacă valorile tensiunii arteriale au fost normale înainte de concepție, semnele și simptomele preeclampsiei vor fi:
– hipertensiune arterială, valori ale tensiunii arteriale peste 140/90 mm Hg, documentate cu ocazia a două măsurători, la cel puțin 6 ore distanța, dar nu mai mult de 7 zile;
– proteinurie – prezența de proteine în exces în urină;
– cefalee severă;
– tulburări de vedere, cum ar fi orbire temporară, vedere încețoșată sau sensibilitate la lumină, vederea unor puncte colorate, a unor “musculițe”;
– durere abdominală superioară, frecvent sub coaste, pe partea dreaptă;
– greață și vărsături;
– amețeală;
– debit urinar scăzut;
– creștere bruscă în greutate, mai mult de 0.9 kilograme pe săptămână.

Desigur, majoritatea viitoarelor mame vor lua în greutate în timpul sarcinii. Însă, creșterea bruscă și apariția edemului, în special la nivelul feței și al mâinilor, pot fi semne clare de preeclampsie. Preeclampsia poate apărea din săptămâna 20 de sarcină. În unele cazuri, chiar și dupa 48 de ore de la naștere. Bebelușii rezultați dintr-o astfel de sarcină vor fi mai predispuși să dezvolte hipertensiune arterială, boli coronariene și alte afecțiuni cronice specifice adulților.
– trombocitopenie (Trombocitopenia reprezintă o afecțiune hematologică caracterizată de scăderea numărului de trombocite la nivel sangvin sub valorile intervalului biologic de referință cuprinse în mod normal între 150.000-350.000 trombocite/microlitru);
– semne din care rezultă afectarea rinichilor sau a altor organe interne;
– creșterea nivelului de enzime hepatice;
– existența apei la plămâni ce va cauza probleme respiratorii.

Acest sindrom poate include afectări variate ale unor organe și sisteme de importanță vitală precum: rinichi, ficat, inimă, vase de sânge, sistem nervos , coagularea sângelui, etc. De aceea, consultul regulat în sarcină la medicul specialist este esențial pentru a depista din timp factorii de risc și pentru a lua toate măsurile necesare de prevenție a acestei patologii.

FACTORII DE RISC AI PREECLAMPSIEI

Printre aceștia se numără:
– vârsta peste 35 de ani sau sub 18 ani;
– excesul ponderal cu IMC > 35 kg/m2;
– diabetul zaharat tip 1 sau 2;
– hipertensiune arterială cronică preexistentă sarcinii;
– antecedente la sarcinile anterioare de HTA sau de preeclampsie;
– antecedente la sarcinile anterioare de făt cu restricție de creștere intrauterină sau moarte fetală în uter;
– sarcina obșinută prin fertilizare în vitro;
– sarcina multiplă;
– boli renale;
– boli autoimune precum lupus eritematos;
– sindromul antifosfolipidic.

Cu toate acestea, studii mai recente aduc argumente genetice pentru apariția preeclampsiei. Un studiu efectuat în Scoția a identificat o incidență de 4 ori mai mare în rândul surorilor gravidelor cu preeclampsie la prima sarcină.

Cadrele medicale trebuie să determine tensiunea arterială în mod standardizat la fiecare consultație obstetricală. Atunci când se înregistrează valori ușor crescute, se impune repetarea măsurării tensiunii și se recomandă monitorizarea la domiciliu de două ori pe zi a tensiunii arteriale (TA), eventual montarea unui holter de TA pe 24 de ore.
În cazul în care gravida are factori de risc pentru hipertensiune arterială (HTA), medicul ginecolog va iniția cât mai precoce terapia de profilaxie cu acid acetilsalicilic pe parcursul întregii sarcini până la 36 săptămâni. Această conduită scade cu 62% riscul de apariție a preeclampsiei.

Contactează imediat medicul dacă ai cefalee severă, vedere încețoșată sau durere abdominală severă.

CE RISCURI SUNT PENTRU BEBELUȘ DACĂ MAMA DEZVOLTĂ PREECLAMPSIE

Atunci când mama suferă, suferă și bebelușul! Complicații fetale posibile:
– restricție de creștere a bebelușului, creșterea tensiunii arteriale duce la un flux deficitar de sânge cu nutrienți și oxigen ce trece prin placentă de la mamă către făt;
– naștere prematură, dacă forma de preeclampsie este severă, se va indica nașterea chiar dacă bebelușul nu este complet matur. În aceste situații bebelușul poate necesita ingrijiri în departamentul de terapie intensivă neonatală, cu suport ventilator monitorizare continuă și tratament perfuzabil;
– moarte fetală în uter, din fericire o complicație rar întâlnită, mai ales în acele cazuri severe.

CE FEL DE COMPLICAȚII POATE PROVOCA PREECLAMPSIA

Unele dintre complicațiile ce apar în cazul mamelor ce suferă de preeclampsie pot fi grave. Afectarea arterelor, nașterea prematură, leziuni ale organelor interne pot fi câteva dintre ele, cedarea ficatului, stop cardio-respirator în situații extreme.

În cazul afectării arterelor ce se ocupă de transportul sângelui la placentă, copilul nu va putea primi suficient oxigen și nutrienți. Astfel, copilul riscă să se dezvolte mult mai încet decât este normal. În majoritatea cazurilor de preeclampsie se optează pentru o naștere prematură, mai exact înainte de săptămâna 37 de sarcină.
Un bebeluș născut prematur este expus unui risc mare de dezvoltare a problemelor respiratorii, alimentare, probleme legate de auz și de vedere. Desigur, există posibilitatea urmării unor tratamente înainte de nașterea prematură, însă nimeni nu oferă garanția că nu vor apărea complicații.

Eclampsia este o altă complicație ce poate să apară în cazul gravidelor ce suferă de preeclampsie. Însă, este foarte greu de prezis acest lucru, deoarece se poate instala în lipsa semnelor sau simptomelor.

Sindromul HELLP este complicația ce pune cu adevărat în pericol viața mamei și a copilului. Sindromul HELLP ce asociază pe lângă valori tensionale crescute și afectare a funcției ficatului, tulburări de coagulare și hemoliză (distrugerea celulelor roșii ale sângelui).

Mai presus decât atât, poate cauza probleme pentru tot restul vieții mamei. Sindromul HEELP este considerat ca fiind ori o complicație cauzată în urma preeclampsiei, ori o variantă a acesteia.
Cele mai comune simptome ale HELLP sunt:
– greață;
– vărsături indiferent de ce mănâncă bolnavul;
– dureri de cap cronice;
– dureri abdominale acute;
– senzații de presiune în piept.

CUM SE TRATEAZĂ PREECLAMPSIA

Această complicație ce apare în timpul sarcinii nu are tratament, singura metodă prin care poate fi tratată fiind nașterea copilului. Așadar, dacă sarcina are mai mult de 37 de săptămâni, medicul va induce travaliul ori va face o operație de cezariană pentru a aduce copilul pe lume. Dacă însă sarcina nu a atins acest termen, misiunea medicului este de a amâna nașterea și de a ține sub control simptomele acestei afecțiuni astfel încât fătul să aibă timpul necesar pentru a se dezvolta.

Până când presiunea arterială nu scade, ai un risc crescut de convulsii, placenta abruption, accident vascular cerebral și sângerare vaginală. Bineînțeles, cu cât apare mai devreme în sarcină, cu atât nașterea implică mai multe riscuri pentru copil în cazurile ușoare de preeclampsie, care nu necesită internare, medicul recomandă:
– odihna la pat până la finalul sarcinii. Medicul îți va sugera să încerci să stai mai mult pe partea stângă;
– monitorizarea frecventă a bătăilor inimii fătului, dar și ecografii frecvente;
– tratament medicamentos pentru reducerea tensiunii arteriale;
– analize frecvente de urină și de sânge.

Dacă ai o formă mai severă de preeclampsie, va fi nevoie să stai în pat în spital, unde ți se vor face regulat teste non-stres sau profilul biofizic pentru a monitoriza starea de bine a copilului și măsura cantitatea de lichid amniotic. Un volum redus de lichid amniotic (oligohidramnios) este un semn al fluxului sanguin insuficient la copil. Viitoarea mamă va fi supusă următoarelor tratamente:
– medicamente pentru reducerea tensiunii arteriale;
– injecții cu steroizi pentru accelerarea dezvoltării plămânilor copilului;
– injecții cu magneziu pentru prevenirea atacului cerebral.

După naștere, simptomele preeclampsiei dispar într-o perioadă de 1-6 săptămâni. Chiar dacă de cele mai multe ori după naștere valorile tensionale scad, perioada posibilelor complicații nu a trecut, ea persistă până la 6 săptămâni după naștere. În această perioadă va fi necesar să continui medicația antihipertensivă și să monitorizezi regulat tensiunea arterială.
După lăuzie, va fi reevaluată starea de sănătate și, împreună cu medicul cardiolog, se stabilește dacă este necesara admnistrarea medicației antihipertensive în continuare.

POATE SĂ FIE PREECLAMPSIA PREVENITĂ

Preeclampsia este o afecțiune care cauzează anul între 50.000 și 75.000 de decese în rândul gravidelor. Cu cât preeclampsia este mai severă, cu atât poate apărea mai repede în timpul sarcinii. Din această cauză, cercetatorii continuă să studieze metode prin care pot reduce riscul preeclampsiei. Din păcate, până acum nu s-au descoperit metode concrete. Unele dintre studii au arătat o relatie dintre deficiența de vitamina D și riscul crescut de apariție a preeclampsiei.

În multe cazuri medicul recomandă preventiv administrarea unei doze controlate de aspirina, mai ales dupa a 12 saptămâna de sarcină. Suplimentele de calciu pot fi administrate ca și metoda de prevenire a preeclampsiei. Se va administra doar în cazul mamelor ce au carență de calciu si vitaina D.

Cel mai important aspect, pe care mama ar trebui să-l respecte, este să nu-și administreze medicamente, vitamine sau alt fel de suplimente fără să discute înainte cu medicul de specialitate. În cazul în care apare preeclampsia, medicul poate recomanda anumite tratamente. Însă, singura modalitate de a se vindeca este nașterea. Cu cât afecțiunea apare mai repede, cu atât riscurile vor fi mai mari pentru copil și pentru mamă.

Unele dintre tratamentele ce pot fi abordate în cazul preeclampsiei sunt bazate pe tratamente medicamentoase sau repausul la pat. Tratamentul medicamentos poate fi recomandat strict de către medic. Acesta poate să prescrie corticoizi și pastile anticonvulsive.

Repausul la pat este un aspect foarte important pe care gravida ar trebui să-l respecte. Dacă femeia gravidă se află la începutul sarcinii și manifestă doar o forma ușoară de preeclampsie, medicul va recomanda ca mama să adopte repausul la pat. Această metodă poate reduce valoriile tensiunii arteriale și mai ales creșterea fluxului de sânge către placentă. Prin urmare, fătul va avea suficient timp de dezvoltare.

În cazul unei forme mai severe de preeclampsie, va fi nevoie de o internare într-un spital, unde se va monitoriza starea pacientei constant. Se vor realiza regulat teste non-stres și profile biofizice pentru a se monitoriza starea copilului și pentru a se masura lichidul amniotic.

Bibliografie:
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17952-preeclampsia