Platfusul

Platfusul este cunoscut în popor și sub denumirea de picior plat. El reprezintă una dintre cele mai frecvente modificări de biomecanică a mersului, afectând până la 30% din populație, și poate fi diagnosticat și tratat corespunzator până la atingerea vârstei de adult.

Platfusul face parte din categoria bolilor ortopedice, care constă in aplatizarea boltei piciorului, ceea ce poate duce la o deteriorare a calității vietii, întrucât se reduce considerabil capacitatea pacienților de a se deplasa ori de a face anumite activități care le solicită membrele inferioare. Însă aceste probleme nu apar întotdeauna, pentru că există nenumarate cazuri de pacienți cu platfus cărora piciorul plat nu le afectează în niciun fel viața de zi cu zi.

Teoretic, toți oamenii se nasc cu platfus, dat fiind faptul că la naștere bolta plantară este inexistentă, iar talpa piciorului e perfect plată. Pe măsură ce copiii învață să meargă și devin tot mai activi, începe să se dezvolte și arcada care formează bolta plantară, iar până la vârsta de 6 ani, aceasta devine bine definită.

În unele cazuri, platfusul apare la vârsta copilariei din cauza dezvoltării insuficiente a boltei plantare, în timp ce în alte situații apare pe parcurs, ca urmare a aplatizării acesteia.

Ce este platfusul

Platfusul este o afecțiune cunoscută și sub denumirea de picior plat, din cauza caracteristicii sale principale, ce constă în lipsa ori dezvoltarea insuficientă a arcadei plantare. Este vorba de acele arcade din talpa piciorului, care formează bolta plantara și care au rolul de a susține greutatea corpului și de a amortiza șocurile produse la fiecare pas, în timpul mersului pe diferite suprafețe.

Pentru mulți, acest detaliu anatomic pare nesemnificativ, însă în cazul multor pacienți cu platfus, lipsa arcadei plantare sau dezvoltarea insuficientă a acesteia determină o serie de probleme, începând cu dificultatea de a merge sau a desfașura anumite activități fizice, până la dureri la nivelul picioarelor sau gambelor.

Platfusul are o incidentă destul de ridicată, putând apărea încă din anii copilariei, dar și mai tarziu, la maturitate, sub influenta unor anumiți factori.

Platfusul este o deformare a picioarelor, produsă prin prăbușirea arcadei longitudinală și transversală. Curbura normală a tălpii dispare, ca urmare a hiperlaxității articulare și a musculaturii insuficient dezvoltate.

La copiii mai mici de 2 ani, platfusul este considerat fiziologic. Unii medici amână diagnosticarea platfusului, până după vârsta de 4 ani. Totuți, dacă observi că al tău copil, cu vârsta mai mare de 2 ani, calcă pe partea internă a tălpii, e indicat să programezi un consult la un medic ortoped sau la un kinetoterapeut.

Tipuri de platfus

Literatura mentionează 4 tipuri de platfus, pe care medicii le consideră etape de evoluție ale acestei afecțiuni:

– platfusul flasc, apare atunci când scobitura tălpii dispare doar în momentele în care piciorul este sprijinit pe sol și susține greutatea organismului. Atunci când pacientul stă așezat, arcul longitudinal al tălpii apare normal. Se poate asocia cu disconfort sau poate fi complet asimptomatic;

– platfusul contractat, reprezintă etapa urmatoare de evoluție, în care lipsa tratamentului instituit la timp determină o contractură persistentă și dureroasă a mușchilor locali. Bolta plantară dispare atunci când pacientul stă în picioare, cât și când membrul este scos din sprijin, iar durerea locală este persistentă;

– platfusul fixat,  apare atunci când deformarea locală este atât de puternică, încât amprenta plantară nu mai apare convexă, ci concavă. În acest caz, medicii vorbesc despre o dizabilitate permanentă, durerea fiind continuă, iar deplasarea pacientului, foarte dificilă;

– platfusul flexibil cu tendonul lui Ahile scurt, este o formă rară de platfus, diagnosticata la copiii de vârstă mică. Fiind congenital, el afectează, de cele mai multe ori, ambele picioare și impune efectuarea ședințelor de kinetoterapie și fizioterapie pentru corectare și pentru combaterea durerii.

Cauzele platfusului

Un picior plat este normal la sugari și la copiii mici, deoarece arcada piciorului nu s-a dezvoltat încă. Arcul piciorului, la majoritatea oamenilor, se dezvoltă de-a lungul copilăriei. Totuși, la unii oameni nu se dezvoltă niciodată. Aceasta este o variație normală a tipului de picior, iar persoanele fără arcade pot avea sau nu probleme.

Unii copii au picior plat flexibil, în care arcada este vizibilă când copilul stă sau se ridică pe vârfuri, dar dispare când copilul stă în picioare. Majoritatea copiilor nu nu au probleme din cauza piciorului plat flexibil.

O altă cauză a prăbușirii boltei o reptezintă întinderea sau ruperea tendoanelor, deteriorarea sau inflamația tendonului tibial posterior, care se conectează de la piciorul inferior, de-a lungul gleznei, până la mijlocul arcului. Dar si oasele rupte sau dislocate, ori unele afecțiuni de sănătate, cum ar fi artrita reumatoidă.

Arcadele se pot aplatiza și din cauza vârstei. Anii de uzură, mai ales la persoanele supraponderale  pot slăbi tendonul care trece de-a lungul interiorului gleznei și vă ajută să vă susțineți arcada.

Mult timp s-a considerat că încălțămintea este responsabilă pentru modul în care călcăm, dar, în prezent, specialiștii și-au exprimat acordul conform căruia copiilor mici trebuie să li se acorde șansa de a merge cât mai mult timp desculți. Mulțumită mersului descult, musculatura din zonă se antrenează, iar ligamentele se întăresc într-o poziție fiziologică, naturală, crescând scobitura tălpii.

Pe lista cauzelor pentru apariția platfusului se numără:
– moștenirea genetică;
– anumite accidente la nivelul piciorului;
– diverse tipuri de artrită;
– ruperea tendonului tibial posterior;
– coalitia tarsală;
– obezitatea;
– sarcina;
– vârsta înaintată;
– vaxitatea ligamentara cu hipermobilitate;
– sindromul Marfan;
– scolioza;
– distrofia musculară.

Simptomele platfusului

Principala problemă a platfusului este legata de modificarea biomecanicii mersului, ceea ce conduce la suprasolicitarea structurilor de la nivelul piciorului. În funcție de modul în care pacientul compensează absența bolții plantare, pot apărea:

– durere în mijlocul tălpii, accentuată la efort;

– durere în zona șoldului, genunchilor, călcâielor și în zona lombară;

– durere în zona degetelor de la picioare;

– senzație de picioare înțepenite, mai ales în urma repausului după o activitate fizică intensă;

– mers și alergat incorecte.

Complicațiile platfusului

Persoanele cu alte probleme ale piciorului, gleznei sau piciorului inferior pot constata că picioarele plate pot contribui la ele sau le pot agrava simptomele.

Exemplele includ:

– artrita;

– durerile lombare, de șold sau de genunchi;

– apariția monturilor;

– coxartroza;

– gonartroza;

– discopatia cervico -dorso-lombară;

– scolioza, cifoza, lordoza.

Tulburări circulatorii din cauza afectării funcției de pompă a labei piciorului: insuficiență circulatorie venoasă, cu celulită localizată și stază limfatică asociate.

Picioarele plate pot afecta alinierea corpului atunci când o persoană stă în picioare, merge sau aleargă. Ca urmare, pot crește probabilitatea apariției durerii la nivelul șoldurilor, genunchilor și gleznelor. Pentru un diagnostic corect și pentru a preveni alte potențiale probleme, mergi la un medic care te poate ajuta să alegi un tratament corect.

Care sunt factorii de risc în apariția platfusului

Platfusul este o problemă care se transmite ereditar, astfel că moștenirea genetică ar fi o primă cauză ce nu poate fi influențată în vreun fel. Chiar dacă nu există antecedente în familie, pe parcursul copilariei, dar și la maturitate, pot apărea diferite cauze care să ducă la formarea platfusului la unul sau la ambele picioare.

Astfel, o postură greșită în timpul mersului poate afecta dezvoltarea arcadei plantare în cazul copiilor, sau poate determina aplatizarea acesteia la adulți, ceea ce determină mai devreme sau mai târziu apariția platfusului.

Totodată, acesta poate apărea din cauza unor leziuni la nivelul piciorului, care afectează postura în timpul mersului.

O altă cauză a platfusului o constituie suprasolicitarea picioarelor din cauza greutății pe care acestea trebuie să o suporte în timpul mersului.

Legat de aceasta ultimă cauză, un important factor de risc este obezitatea, care creează presiune puternică asupra membrelor inferioare în timpul mersului, ceea ce face ca structurile care formează bolta plantară să cedeze.

Din același motiv, și perioada sarcinii este considerată un factor de risc pentru platfus, dat fiind faptul că greutatea suplimentară pune presiune asupra boltei plantare.

Odată cu înaintarea în vârstă, apare oboseala musculară, iar țesuturile moi de la nivelul picioarelor iși pierd elasticitatea și astfel crește și riscul de a dezvolta platfus.

Accidentările sau intervențiile chirurgicale suferite la nivelul membrelor inferioare constituie alți factori de risc, intrucât pot modifica postura sau pot pune presiune mai mare pe piciorul sănătos, slăbind structura boltei plantare.

Diagnosticul de platfus

Diagnosticul platfus nu este foarte dificil de stabilit, pentru că problema la nivelul boltei plantare poate fi ușor de observat la o examinare vizuală a piciorului. Medicul examineaza poziția piciorului în stare de repaus și în postura pentru mers, iar în acelasi timp, îi poate cere pacientului să meargă câțiva pași pentru a vedea modul în care acesta iși distribuie greutatea în timpul mersului.

Cel mai adesea, platfusul este observat de către părinți sau medicul pediatru, în cazul copiilor. Medicul specialist ortoped va proceda, în primul rând, la o evaluare clinică a pacientului, cerându-i acestuia să stea în picioare și să meargă, și va observa modul de mișcare al membrelor inferioare și al intregului corp.

Verificarea încălțămintei, pentru a se observa un anumit tipar de uzură a talpii, poate oferi, de asemenea, indicii importante despre felul în care calcă pacientul.

Atunci cînd este necesar, se poate apela la investigatii radiologice suplimentare:

– radiografia este utilă pentru detectarea artritei și a eventualelor modificări de structură osoasă;

– ecografia permite vizualizarea tendoanelor și a ligamentelor și a eventualelor răniri asociate acestora;

– CT-ul permite vizualizarea piciorului din mai multe unghiuri, pentru identificarea unei eventuale patologii mai complexe;

– RMN-ul este preferat în cazul copiilor, putând furniza informații concrete atât asupra țesuturilor moi, cât și a celor dure, fără radiațiile asociate CT-ului.

Tratament pentru platfus

În ceea ce îi privește pe copii, tratamentul în formele asimptomatice nu este considerat necesar. În cazul în care copilul are dureri, medicul poate face recomandări care țin de stilul de viață și de corectarea poziției labei piciorului:

– pentru o perioadă, copilul trebuie să evite mersul pe jos și statul în picioare perioade îndelungate;

– dispozitivele ortotice pot fi recomandate unora dintre copii, pentru a susține mai bine piciorul și pentru a corecta biomecanica;

– purtarea unor talonete personalizate cu scop de hipercorectie a pozițiilor deficitare determinate de către modificările de postură și biomecanică a picioarelor;

– în cazul durerilor intense, tratamentul și recuperarea se pot asocia cu utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene;

– schimbarea încălțămintei este de ajutor pentru corectarea poziției piciorului și prevenirea tensiunilor suplimentare, inutile;

– fizioterapia este importanta pentru ameliorarea unor forme de platfus.

Există mai multe metode de tratament pentru platfus, iar alegerea variantei potrivite se face în funcție de gradul de afectare a boltei plantare și de cauzele care au dus la apariția afecțiunii.

Astfel, în formele sale mai ușoare, platfusul se tratează cu ajutorul unor talonete sau al unor încălțări ortopedice care susțin bolta plantară, ameliorând durerile și redând stabilitatea piciorului.

Totodată, masajul terapeutic îmbunătățește circulația și tonusul muscular, iar exercițiile efectuate sub îndrumarea unui kinetoterapeut corectează posturile greșite și ajută pacientul să își reia mersul corect.

În cazurile cele mai grave, când ligamentele și fasciile plantare nu se mai pot reface prin astfel de metode, este necesară o intervenție chirurgicală pentru înlocuirea acestora, urmată de o perioadă de recuperare.

Prevenție

Pentru a preveni apariția piciorului plat (platfus) încă de la vârste fragede, copiii trebuie să fie încurajați să meargă cât mai mult pe suprafete neregulate, precum pietriș, iarba, nisip și să se rostogolească sub picior diferite obiecte cu formă circulară. Pot fi mingi de cauciuc, creioane sau sticle cu apă, iar această provocare poate fi lansată sub forma unor jocuri distractive.

Coborâtul și urcatul scărilor la vârstă fragedă, precum și mersul pe vârfuri și pe călcâie pe distanțe mici sunt alte metode de prevenire a platfusului în cazul copiilor.

În cazul adulților, se recomandă purtarea de încălțăminte adecvată, evitând pantofii cu talpă plată și pe cei cu toc înalt. Și de această dată, exerciții simple cum ar fi ridicarea pe vârfuri și mersul pe călcâie ajută la prevenirea platfusului.

Dacă stați mult timp în picioare, obișnuiți-vă să faceți pauze scurte în mod regulat, în care să vă așezați pentru a vă relaxa și a vă odihni mușchii. Nu în ultimul rând, este foarte important să vă mențineți o greutate normală, iar dacă faceți acest lucru practicând în mod frecvent activități fizice, cu atât mai bine.

Bibliografie:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17005-flat-feet

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/flatfeet/symptoms-causes/syc-20372604