Peritonita

Ce este peritonita

Peritonita reprezintă o inflamație a peritoneului, membrana seroasă care acoperă interiorul abdomenului și organele din acesta. Aceasta poate fi declanșată de o varietate de cauze, printre care infecțiile bacteriene sau fungice, perforarea unui organ în abdomen sau complicații după o operație abdominală.

Simptomele peritonitei pot include durere abdominală severă, sensibilitate la atingere, febră, greață, vărsături și umflarea abdomenului. Necesită îngrijire medicală imediată, deoarece poate duce la septicemie și moarte dacă nu este tratată rapid. Tratamentul poate implica utilizarea de antibiotice pentru a combate infecția și, adesea, o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta cauza inflamației.

Conform unui studiu din 2017, rata de incidență a peritonitei variază în funcție de cauză și locație geografică, unde in Europa, incidența peritonitei secundare este de aproximativ 10 cazuri la 100.000 de persoane pe an, iar in Statele Unite, incidența este similară, deși variază în funcție de grupul de vârstă și de sex.

Istoricul peritonitei este strâns legat de evoluția medicinei, unde in secolul al XIX-lea, peritonita era adesea fatală, cu puține opțiuni de tratament disponibile. Inovațiile în anestezie, sterilizare și tehnică chirurgicală au permis progrese semnificative în tratarea peritonitei în secolul al XX-lea. În ultimele decenii, dezvoltarea de antibiotice noi și îmbunătățirea tehnicilor chirurgicale au permis o rată de supraviețuire și recuperare mult îmbunătățită pentru pacienții cu peritonită.

Cauzele peritonitei

Dezvoltarea peritonitei este determinată de mai multe cauze și vom detalia cele două forme principale ale bolii: peritonita spontană primară și peritonita secundară. Peritonita spontană primară reprezintă o infecție care ia naștere în mod direct în peritoneu, organul care acoperă interiorul abdomenului, în timp ce peritonita secundară se produce atunci când o leziune sau o infecție existentă în abdomen permite agenților infecțioși să pătrundă în peritoneu. Ambele forme ale acestei boli sunt foarte serioase și pot reprezenta un pericol iminent pentru viața pacientului.

Sunt numeroase motive pentru care poate să apară o infecție a peritoneului. În multe cazuri, peritonita se dezvoltă ca urmare a unei perforații a peretelui abdominal. Totuși, nu este obligatoriu ca aceasta să fie cauza. Alte posibile surse de dezvoltare a peritonitei includ procedurile medicale precum dializa peritoneală, care implică utilizarea unor catetere pentru a ajuta la eliminarea deșeurilor din sânge. În cazul în care rinichii nu mai pot funcționa corespunzător, se apelează la dializă, iar infecția poate surveni dacă mediul în care are loc procedura nu este suficient de curat sau dacă echipamentul folosit este contaminat.

Peritonita bacteriană spontană poate apărea ca o complicație a bolilor hepatice, precum ciroza. Aceasta duce la acumularea de lichid în exces în abdomen, favorizând astfel apariția infecțiilor bacteriene. Alte posibile cauze includ complicațiile chirurgicale ale intervențiilor asupra tractului gastro-intestinal, leziunile abdominale, ulcerul gastric, perforarea colonului, pancreatita, boala inflamatorie pelviană, boala Crohn sau diverse alte proceduri medicale, precum folosirea unui tub de alimentare sau intervenții chirurgicale abdominale.

Fiecare dintre aceste condiții poate conduce la dezvoltarea peritonitei, o boală gravă care necesită tratament imediat pentru a preveni complicațiile.

Simptomele peritonitei

Simptomele și semnele asociate cu peritonita variază, dar există câteva manifestări comune care ar trebui să atragă atenția. Printre acestea, durerea abdominală poate fi un prim semnal, fiind de obicei intensă și persistentă. De asemenea, abdomenul poate fi sensibil la atingere și poate exista o senzație de balonare sau de plenitudine, ceea ce indică acumularea de gaze sau fluid în cavitatea abdominală.

Unul dintre semnele clasice ale peritonitei este febra, care poate fi însoțită de frisoane, semnale clare ale prezenței unei infecții. Alte simptome legate de sistemul digestiv includ greața, vărsăturile și diareea, toate putând indica o problemă la nivelul abdomenului. De asemenea, pacientul poate observa o scădere a cantității de urină eliminată, ceea ce poate fi un semn al unui răspuns de stres al corpului la infecție sau al deshidratării.

Pierderea apetitului este un alt simptom comun în peritonită. Acesta este adesea însoțit de o senzație intensă de sete, oboseală accentuată și confuzie. Oboseala și confuzia pot fi rezultatul răspunsului corpului la infecție sau pot indica că infecția s-a răspândit în sânge, ceea ce poate duce la sepsis, o complicație gravă și potențial letală a peritonitei.

Complicaţii ale peritonitei

Peritonita poate provoca o serie de complicații grave dacă nu este tratată prompt și corespunzător. O astfel de complicație este sepsisul, o infecție care se răspândește la nivelul întregului organism. Această afecțiune poate progresa rapid, ducând la șoc, insuficiență multiplă de organe și, în cele din urmă, la deces.

Pe lângă sepsis, există și alte complicații asociate cu peritonita bacteriană. Una dintre acestea este encefalopatia hepatică, o afecțiune care provoacă pierderea funcției cerebrale atunci când ficatul nu mai poate elimina toxinele din sânge. Aceasta poate duce la confuzie, somnolență sau chiar comă, și este un semnal că ficatul nu mai funcționează corespunzător.

O altă complicație gravă este sindromul hepatorenal, o formă de insuficiență renală progresivă care se manifestă la persoanele cu boli hepatice avansate. În această situație, rinichii încetează treptat să funcționeze, ceea ce poate duce la nevoie de dializă sau transplant renal.

Abcesele intra-abdominale reprezintă o altă posibilă complicație. Acestea sunt colecții de puroi în interiorul abdomenului, care pot necesita drenaj chirurgical pentru a fi eliminate.

Blocajele intestinale, cunoscute și sub numele de obstrucții intestinale, sunt o altă complicație gravă. Acestea pot duce la durere severă și pot necesita intervenție chirurgicală pentru a fi remediate. Aceste complicații ale peritonitei subliniază necesitatea tratamentului prompt și adecvat.

Diagnosticul de peritonită

Dacă există suspiciunea de peritonită generalizată, pe baza simptomelor descrise mai sus, este vital să contactați medicul de urgență, deoarece întârzierea tratamentului poate avea consecințe grave, inclusiv risc de deces. Procesul de diagnosticare începe cu discuția cu medicul despre istoricul medical și simptomele pacientului, urmată de un examen fizic. Acesta din urmă poate include atingerea sau apăsarea abdomenului, acțiune care poate cauza disconfort pacientului, dar care poate oferi indicii valoroase medicului despre ce se întâmplă în interiorul corpului.

Totuși, pentru a confirma diagnosticul de peritonită, medicul poate solicita investigații suplimentare. Printre acestea se numără testele de sânge, cum ar fi hemoleucograma completă, care măsoară numărul de celule roșii și albe din sânge și poate indica prezența unei infecții. De asemenea, testele imagistice, cum ar fi scanările CT sau radiografiile, pot fi de ajutor pentru identificarea eventualelor perforații în peritoneu.

În unele cazuri, medicul poate fi nevoit să preleveze și să analizeze fluidul acumulat în abdomen. Acest lucru se face printr-o procedură cunoscută sub numele de paracenteză, în care se folosește un ac pentru a extrage lichidul, care este apoi trimis la laborator pentru analiză.

În cazul pacienților care sunt deja pe dializă, peritonita poate fi diagnosticată dacă lichidul utilizat pentru dializă devine tulbure. Aceasta este o indicație clară a prezenței unei infecții în cavitatea abdominală.

Este esențial de înţeles faptul ca, în cazul peritonitei, timpul este esențial, unde un diagnostic prompt și un tratament corespunzător pot face diferența între viață și moarte.

Tratamentul peritonitei

Tratamentul peritonitei depinde de tipul și severitatea acesteia și include următoarele opțiuni:

1. Antibiotice:

Acestea sunt utilizate pentru a trata infecția care cauzează peritonita. Medicamentele sunt administrate de obicei prin injecție pentru a asigura o acțiune rapidă. Tipul exact de antibiotice utilizate depinde de natura infecției și poate fi ajustat în funcție de rezultatele testelor de sensibilitate la antibiotice.

1. Chirurgie:

În multe cazuri de peritonită, mai ales peritonita secundară, este necesară intervenția chirurgicală pentru a repara perforațiile sau leziunile care au dus la infecție. Acest lucru poate implica suturarea unui orificiu în stomac sau intestine sau îndepărtarea unei părți a intestinului dacă este sever afectat. Chirurgia poate fi, de asemenea, necesară pentru a drena abcesele care se formează în urma infecției.

1. Dializa Peritoneală:

În cazul peritonitei asociate cu dializa peritoneală, tratamentul poate necesita modificarea sau întreruperea temporară a dializei până când infecția este sub control. Aceasta poate include schimbarea soluțiilor de dializă sau, în unele cazuri, trecerea la hemodializă.

1. Administrarea de fluide:

Rehidratarea și restabilirea echilibrului de electroliți este o componentă esențială a tratamentului pentru peritonita. Fluidele sunt administrate intravenos și pot include soluții saline sau, în unele cazuri, soluții cu un conținut echilibrat de electroliți.

1. Terapie intensivă:

În cazurile severe de peritonita, pacienții pot necesita îngrijire într-o unitate de terapie intensivă (UTI). Aici, vor putea fi monitorizați îndeaproape și vor primi tratament pentru a menține funcționarea organelor și a susține sistemul imunitar în timp ce organismul luptă cu infecția.

1. Analgezice:

Pentru a gestiona durerea asociată cu peritonita, pacienții pot primi medicamente analgezice. Acestea pot varia de la analgezicele non-opioide, cum ar fi paracetamolul, la opioide mai puternice, în funcție de severitatea durerii.

Este important de menționat că tratamentul peritonitei este în majoritatea cazurilor o urgență medicală și necesită o intervenție promptă pentru a preveni complicațiile. Oricare dintre metodele menționate anterior pot fi utilizate în combinație, în funcție de starea specifică a pacientului și de recomandările medicului specialist.

Cum prevenim peritonita

Prevenirea peritonitei implică în primul rând evitarea condițiilor care pot duce la apariția acestei afecțiuni. Existența unor măsuri preventive adecvate este deosebit de importantă în contextul anumitor afecțiuni de sănătate preexistente, cum ar fi bolile hepatice sau renale, care pot crește riscul de a dezvolta peritonită. Următoarele sunt unele dintre cele mai importante măsuri de prevenire a peritonitei:

Prima linie de apărare în prevenirea peritonitei este igiena corespunzătoare, care începe cu spălarea mâinilor. Este esențial să te speli pe mâini în mod regulat și riguros, inclusiv sub unghiile tale. Acest lucru este deosebit de important dacă te îngrijești de un cateter pentru dializă sau de un alt dispozitiv medical intravenos. Mâinile nespălate pot aduce bacterii sau alți agenți patogeni în contact cu dispozitivele medicale, crescând astfel riscul de infecție.

Curățarea pielii din jurul punctului de inserție al cateterului cu un antiseptic este, de asemenea, vitală pentru prevenirea infecțiilor. Pielea este prima linie de apărare a organismului împotriva bacteriilor și, atunci când este întreruptă prin inserția unui cateter, poate deveni un loc de intrare pentru microorganisme. Prin urmare, păstrarea zonei cât mai curată și lipsită de bacterii posibil este esențială.

Purtarea unei măști chirurgicale în timpul manipulării cateterului pentru dializă sau în timpul oricărei alte proceduri medicale poate ajuta la reducerea riscului de infecție. Măștile pot preveni răspândirea bacteriilor din sistemul respirator în zona deschisă a cateterului.

Prevenirea peritonitei nu se limitează doar la aceste măsuri de igienă. Tratamentul corespunzător și gestionarea bolilor de bază, cum ar fi ciroza hepatică sau insuficiența renală, sunt și ele vitale. Acest lucru poate însemna luarea de medicamente pentru a gestiona aceste afecțiuni, respectarea unei diete sănătoase și menținerea unui stil de viață activ pentru a susține sănătatea generală.

De asemenea, este important să se ia în serios orice semne de infecție abdominală sau intestinală și să se caute îngrijire medicală imediată. Aceasta include simptome precum dureri abdominale severe, febră, vărsături sau diaree. Tratamentul prompt al acestor infecții poate preveni dezvoltarea peritonitei.

În plus, prevenirea peritonitei presupune și adoptarea unui comportament responsabil în ceea ce privește procedurile medicale. Aceasta înseamnă respectarea tuturor instrucțiunilor medicului, păstrarea curată a oricăror instrumente medicale sau dispozitive care sunt folosite acasă și participarea la toate examenele de rutină sau controalele programate.

Surse:

1. https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/peritonitis#:~:text=Peritonitis%20is%20a%20redness%20and%20swelling%20(inflammation)%20of%20the%20lining,seek%20medical%20care%20right%20away.
2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/peritonitis/symptoms-causes/syc-20376247
3. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17831-peritonitis
4. https://www.nhs.uk/conditions/peritonitis/
5. https://www.webmd.com/digestive-disorders/peritonitis-symptoms-causes-treatments
6. https://www.healthline.com/health/peritonitis#What-is-peritonitis?
7. https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/peritonitis
8. https://emedicine.medscape.com/article/180234-overview?form=fpf
9. https://www.medicalnewstoday.com/articles/312552
10. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7152366/
11. https://www.kidney.org/atoz/content/peritonitis