Pericardita

Pericardita, alături de miocardita, este una dintre complicațiile cardiace ale infecției COVID-19 despre care s-a discutat mai mult în ultima perioadă. Să vedem ce este această afecțiune, care sunt cauzele și simptomele ei.

Ce este pericardita și care sunt cauzele ei

Pe scurt, pericardul este sacul inimii. În anumite condiții acesta se poate inflama cu/ sau fără acumulare de lichid, dar cel mai adesea lichidul este prezent. Această afecțiune se numește pericardită.

Pericardita poate fi cauzată de anumite boli, precum infecțiile virale în majoritatea cazurilor, dar rar și de infecții bacteriene. Infarctul miocardic acut (în 10-15% din cazuri), anumite traumatisme, tumori sau afecțiuni metabolice, cu boli de țesut conjunctiv, uremie, endocardită infecțioasă sau intervenții chirurgicale cardiace, pot fi și ele cauze ale pericarditei. Dar poate poate fi și de cauză idiopatică, adică neidentificată.

Cum se manifestă pericardita și cum se tratează

Pacienții cu pericardită resimt durere sau o senzație de strângere la nivelul toracelui, asociate cu dispnee care devin mai acute dacă aceste persoane respiră adânc.
Mai pot fi prezente tusea neproductivă, febra, frisoanele și starea de slăbiciunea. Simptomele variază în funcție de severitatea inflamației, volumul de lichid acumulat și de rata acumulării acestuia. Pacienții care acumulează lent acest lichid, chiar și în cantitate mare, pot să nu prezinte simptome.

Durerea toracică în pericardită poate fi ascuțită sau surdă, resimțită la nivelul sternului și radiază la nivelul gâtului, marginii mușchiului trapez (în partea stângă) sau la nivelul umerilor. Intensitatea poate varia, chiar la același pacient, de la ușoară la severă și este accentuată de mișcările toracice, tuse și respirație.

Aceste dureri se pot ameliora dacă pacientul își ajustează poziția, adică se ridică în picioare și se apleacă spre anterior.

În cazurile de pericardită idiopatică, simptomele se manifestă intermitent, la anumite intervale de timp de luni de zile sau chiar ani.

Diagnosticul este stabilit de medicul cardiolog în urma unor investigații specifice (ECG care arată modificări, radiografii toracice și, uneori ecografiei cardiacă sau alte investigații imagistice).

Tratamentul depinde de cauza afecțiunii, dacă poate fi identificată, dar, în general, pacientul va lua analgezice pentru reducerea durerilor, antiinflamatoare nesteroidiene pentru reducerea inflamației și, în anumite cazuri, anumiți pacienți au nevoie de intervenție chirurgicală.