Ingrijirea copilului cu ADHD

Creşterea unui copil cu ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder), adică deficit de atenţie sau tulburare hiperkinetică – un sindrom ce vizează surprinzător de mulţi copii dar şi adulţi (1 din 10 copii cu vârste între 5 şi 17 ani, respectiv 1-5% dintre adulţi) – presupune numeroase provocări pentru părinţi.

În acest sens nu există o ”reţetă” care să funcţioneze în toate cazurile şi să contribuie la ameliorarea simptomelor şi la o mai bună relaţionare cu cel mic, însă cunoaşterea acestei probleme şi ajutorul specializat primit pot face minuni.

Simptomul principal al acestei tulburări neurologice, ce ar trebui să dea de bănuit oricărui părinte, este imposibilitatea copilului de a se concentra mai mult de câteva minute. De asemenea, cel mic manifestă hiperactivitate, adică agitaţie exagerată, în special când trebuie să stea jos mai mult timp, imposibilitatea de a rămâne calm, este „distrat”, este predispus la accidente, pare că nu ascultă când i se vorbeşte, acţionează înainte de a gândi, vorbeşte excesiv, uită repede, are probleme de conduită la orele de curs, este foarte nerăbdător şi impulsiv şi se plictiseşte repede.

La prima vedere, un copil care se comportă astfel poate părea că acţionează normal pentru vârsta lui, însă dacă aceste simptome îi afectează viaţa şi mai ales activitatea şcolară, este indicat ca părinţii să se adreseze unui specialist pentru diagnosticare şi, eventual, pentru începerea unui tratament adecvat. În caz contrar, copilul şi mai târziu adultul (60% din copiii diagnosticaţi cu ADHD continuă să prezinte aceste simptome la vârsta adultă) se va confrunta cu mari probleme atât în familie cât şi în societate deoarece mare parte dintre aceste simptome persistă. Potrivit studiilor, până la 40% dintre copiii cu ADHD nu termină şcoala, iar la adulţi s-a observat că au un nivel socio-economic mai redus faţă de populaţia generală, au tendinţa de încălca legea mai uşor, sunt predispuşi la vicii, mint mai des şi nu pot menţine relaţii de cuplu stabile.

Este important ca părinţii să accepte faptul că ADHD reprezintă pur și simplu o diferență funcțională în creier, nu că respectivul copil nu poate diferenţia binele de rău şi, în acest sens, să găsească modalități pentru susținerea celui mic în dezvoltarea unui comportament pozitiv. Părinții și persoanele care îl au în grijă trebuie să-și construiască şi să-şi adapteze propriile căi (discurs, gesturi, limbaj emoţional, mediu) pentru a interacționa cu el.

De asemenea, pentru un minor cu ADHD consistența este vitală. Printr-o abordare de susţinere, bine structurată, comportamentele provocatoare pot fi limitate, iar copilul poate înflori.

– Cereţi ajutor. În primul rând, părinţii care bănuiesc faptul că micuţii lor ar putea avea ADHD trebuie să se adreseze medicului de familie care va recomanda un medic specialist.

Tot cu ajutor specializat părinţii trebuie să deprindă tehnici de comunicare speciale, exerciţii de relaxare şi să înveţe să îşi gestioneze propriile sentimente şi trăiri astfel încat să nu contribuie la agitaţia celor mici.

– Alimentaţia este importantă. Aceasta trebuie să fie bogată în acizi graşi omega 3, ce poate fi găsit din belşug în peşte gras, şi omega 6, prezent în cantităţi suficiente în miez crud de seminţe de cânepă şi ulei de luminiţa nopţii. Foarte importante sunt şi complexul de vitamine B şi magneziul.

– Mediul înconjurător joacă un rol esenţial. În acest sens, părinţii trebuie să observe dacă şi cum îl influenţează acesta pe cel mic şi să încerce să găseasca soluţiile cele mai bune evitând însă să-l izoleze.

– Menţineţi interesul treaz. Oferiţi-i copilului şansa de a trăi experienţe noi, în special prin sarcini complexe, care îi acaparează atenţia cât mai mult timp.

– Lăudaţi-l şi încurajaţi-l constant. Comportamentul pozitiv trebuie susţinut mereu prin laude şi încurajări, în special în cazul în care copilul se dedică unei singure activităţi şi nu se lasă distras de mediul înconjurător.

– Alcătuiţi un program zilnic. Limitaţi tendinţa de distragere a atenţiei prin alcătuirea unui orar zilnic, divers şi interesant, stabilit de comun acord împreună cu cel mic. Faptul că ştie la ce să se aştepte îl va face să se simtă în siguranţă şi să fie mai responsabil.

– Încurajaţi mişcarea. Hiperactivitatea poate fi controlată eficient şi printr-un program zilnic de exerciţii fizice şi activităţi sportive ce vor avea şi alte efecte pozitive, precum reducerea anxietăţii şi depresiei, stimularea concentrării şi gândirii şi îmbunătăţirea somnului.

– Igiena somnului nu trebuie neglijată. Potrivit studiilor, calitatea scăzută a somnului poate avea un impact negativ asupra simptomelor ADHD, aşadar este important ca părinţii copiilor afectaţi să impună un program de odihnă, ajutat de eliminarea stresului, de un stil de viaţă sănătos şi de activitate fizică zilnică.

– Intercalaţi activităţi plăcute. Sarcinile care necesită timp îndelungat de concentrare, precum efectuarea temelor sau curăţenia, este bine să fie întrerupte de mici pauze de recreere prin care copilul cu ADHD se va deconecta şi îşi va regla emoţiile.

– Încurajaţi comportamentul extravertit. Susţineţi copilul cu ADHD să spună ceea ce gândeşte sau simte pentru a afla mai multe despre tiparul gândirii sale şi despre intenţiile pe care le are, dar şi despre ceea ce îşi doreşte să facă.

– Adaptaţi mediul înconjurător. În cazul unui copil a cărui atenţie este distrasă foarte uşor este important să nu fie înconjurat de elemente care îl pot deconcentra, precum telefonul mobil, televizorul, tableta, computerul sau jucăriile.

– Explicaţi, nu impuneţi. Prin explicarea motivului pentru care este bine să îndeplinească anumite sarcini, folosind un ton calm şi un limbaj uşor accesibil, copilul se poate simţi mai motivat şi respectat.

– Alungaţi stările negative. Când un părinte este stresat, obosit sau supărat, chiar dacă de multe ori nu o arată, copilul va resimţi aceste schimbări, iar în acest caz simptomele ADHD pot escalada.