Infecțiile genitale pot amenința atât fertilitatea cât și viața

Igiena genitală precară, dar și o viață sexuală în care nu se ține cont de normele nescrise ale curățeniei, pot duce la infecții genitale. Conform statisticilor, cele mai afectate de astfel de probleme sunt tinerele femei.

Cele mai frecvente infecții la acest nivel sunt: candidoza,  trichomoniaza, vaginoza bacteriană,  herpesul genital, infecția cu virusul Papilloma uman, gonoreea, chlamydia, mycoplasma și boală inflamatorie pelvina.

Candidoza este cea mai frecvența dintre infecțiile fungice. Ea reprezintă circa 35% dintre infecțiile vaginale. Apare în special la femeile gravide și la cele la care scade sistemul imunitar din cauza stresului și a altor probleme de sănătate asociate. De asemenea, poate surveni după un tratament cu antibiotice. Se manifestă prin durere în timpul actului sexual, prin modificarea secrețiilor vaginale, care devin mai abundente, de culoare verde-gălbuie, cu un miros neplăcut și prin mâncărime, roșeața și senzație de arsură în zona vaginului.

Trichomoniaza vaginală este produsă de un microorganism, Trichomonas vaginalis, cu transmitere sexuală. Se manifestă prin secreții vaginale anormale, abundente, de culoare verde-cenușiu sau gălbui cu miros neplăcut, mâncărime, disconfort în timpul actului sexual, urinări frecvente și roșeața. Trichomoniaza vaginală reprezintă 5-10% din infecțiile vaginale.

Vaginoza bacteriană apare atunci când este perturbată flora din vagin. Practic, din motive cum ar fi folosirea intensivă a săpunurilor, lactobacilii, cu efect pozitiv asupra sănătății vaginului, sunt distruși de speciile de bacterii nocive. Se manifestă prin secreții vaginale anormale, de culoare gălbui-cenușie, având un miros neplăcut, înroșirea și inflamarea vulvei, usturimi și mâncărimi la acest nivel. Această problema are o frecvența de peste 50% dintre infecțiile vulvovaginale. Este bine de știut că vaginoza bacteriană în timpul sarcinii poate provoca naștere prematură.

Herpesul genital este o afecțiune cu transmitere sexuală cauzată de virusul herpetic. Boală are o contagiozitate mare, iar unele tulpini pot cauza apariția cancerului de col uterin. Atenție! Transmiterea lui de către gravide la copii poate duce la boli grave la aceștia.

Virusul Papilloma (Human Papilloma Virus – HPV) este unul dintre factorii de risc implicați în apariția cancerului de col uterin. Această reprezintă cea mai cunoscută infecție virală cu transmitere exclusiv sexuală. Conform statisticilor, cel puțin 50-70% dintre adulții activi sexual au avut o infecție cu HPV, iar riscul crește direct proporțional cu numărul de parteneri sexuali. Cancerul de col uterin este o consecință a infecției cu HPV. Aproximativ 40% dintre leziunile preinvazive netratate degenerează în cancer invaziv într-o perioada medie de circa zece ani. Este bine de știut că există circa o sută de tipuri de HPV, iar aproximativ 30 dintre acestea sunt transmisibile pe cale sexuală. În urmă studiilor s-a constatat că peste jumătate dintre femeile infectate cu HPV nu prezintă simptome. Se depistează prin investigații medicale frecvente. Infecția cu HPV se elimină de la sine în aproximativ doi ani dacă sistemul imunitar este foarte bun, dar infecțiile pot recidivă oricând. Infecția este prezența atât la femei cât și la bărbați și pot provoca cancer genital ori anal. În lipsa unui test de rutină pentru diagnostic la bărbați, este necesară examinarea clinică.

Gonoreea – infecția cu Neisseria gonorrhoeae se transmite în principal prin contact sexual și de cele mai multe ori nu prezintă simptome (80% din cazuri). Anual, în lume se înregistrează circa 70 de milioane de noi cazuri de infectare raportate. Infertilitatea este cea mai gravă problemă pe care o poate cauza persoanelor infectate, precum și creșterea riscului de infectare cu HIV. Se manifestă atât la femei cât și la bărbați. La femei, apar usturimi și dureri la urinare, secreții vaginale anormale, de culoare alb-gălbui, durere în timpul actului sexual. La bărbați, apar secreții ale penisului de culoare alb-gălbuie, durere și usturime la urinare. Poate cauza complicații grave precum infertilitatea dar și artrite. Infecția poate fi transmisă de la mamă la făt.

Chlamydia (infecția chlamidiana urogenitală) este o infecție cu transmitere sexuală foarte des întâlnită. Este declanșată de bacteria Chlamydia trachomatis care îi poate afecta și pe bărbați. Conform statisticilor, anual, în lume, se înregistrează mai mult de 140 de milioane de cazuri noi de boală. Infectarea se produce, de regulă, în timpul actului sexual neprotejat vaginal, anal sau oral. Uneori, se poate transmite și prin produsele de îngrijire personală și a lenjeriei de corp. La femei, boala poate provoca inflamația cronică a uterului, a trompelor uterine și a ovarelor (endometrită, anexită), și poate crește riscul de infertilitate și de sarcină extrauterină. La femeile însărcinate poate declanșa nașterea prematură, iar bacteria se poate transmite la copil. La bărbați, chlamydia poate provoca prostatită cronică și îngustarea uretrei. Printre semnele infecției la femei se numără: scurgeri vaginale neobișnuite, sangvinolente sau purulente, mâncărimi, dureri în timpul actului sexual, durere sau arsuri în timp urinării. La bărbați, apar secreții mucoase sau purulente din uretră, în special dimineață, dureri în scrot și perineu.

Mycosplasma (infecțiile cu Mycoplasma homins și Ureaplasma urealyticum) este determinată de germeni din flora tractului genital inferior ce devin patogeni. Factorii favorizanți sunt viață sexuală dezordonată și igienă precară. Se poate manifestă că uretrite, vulvovaginite, skeenite, bartholinite, cervicite, iar dacă nu este tratată, infecția poate duce la infertilitate. La femeile gravide poate provoca avort sau naștere prematură.

Boală inflamatorie pelviana (salpingită) reprezintă infecția și inflamația organelor tractului genital feminin superior (uter, trompe uterine, ovar). Poate fi provocată de mai multe tipuri de bacterii, printre care se numără și chlamydia și gonococii. Poate să apară după contactul sexual cu un partener infestat sau că urmare a utilizării instrumentelor ginecologice nesterilizate. Cele mai predispuse sunt femeile care folosesc sterilete și cele care au parteneri multipli.  Zonele infectate devin uneori sensibile și inflamate, însă simptomele pot lipsi. Pot apărea sângerări între menstre, scurgeri vaginale anormale, dureri de spate, și chiar febra ori greață, iar contactul sexual poate fi dureros. Poate duce la infertilitate.

Spălăturile vaginale, numai la indicația medicului

Diagnosticul în infecțiile genitale se pune pe baza consultului și a analizei probelor de secreție vaginală iar, după caz, medicul poate apela și la urocultura. Este bine să se apeleze la consultație imediat ce apar simptome neobișnuite. Astfel, orice scurgere ieșita din comun și orice durere poate fi un semn de boală la acest nivel.

Metodele de prevenire a infecțiilor genitale includ: spălarea regulată a regiunii genitale folosind produse cu pH apropiat de cel al pielii și clătirea foarte bine, evitarea băilor și dușurilor fierbinți, dar și a spălăturilor vaginale (cu excepția situațiilor în care acestea au fost prescrise de medic), purtarea lenjeriei intime de bumbac, ștergerea din față spre spate după folosirea toaletei pentru a împiedică transferul de organisme intestinale în vagin, protejarea cu prezervativul în timpul actului sexual, schimbarea tamponului a trei-patru ore, evitarea statului în cadă mai mult de un sfert de ora.