Holera

Holera este o boală infecțioasă intestinală acută, contagioasă, cauzată de o bacterie: vibrionul holeric (Vibrio cholerae, varietatea el Tor). Holera este o boală bacteriană răspândită de obicei prin apa contaminată. Aceasta provoacă diaree severă și deshidratare. Lăsată netratată, holera poate fi fatală în cateva ore, chiar și la persoanele cu un sistem imunitar puternic. Canalizarea modernă și tratarea apei au eliminat practic holera în țările industrializate, însa boala este încă prezentă în Africa, Asia de Sud si Haiti.

Riscul epidemiei de holeră este cel mai ridicat atunci când sărăcia, razboiul sau dezastrele naturale îi forțează pe oameni să locuiască în condiții aglomerate, fără o igienă adecvată. Din fericire, holera este ușor de tratat. Moartea rezultă din deshidratarea severă, care poate fi prevenită printr-o soluție de rehidratare simplă și ieftină.
Holera se caracterizează prin diaree apoasă, pierdere extremă de lichide și electroliți si deshidratare severă. Această boală poate fi fatală.

CAUZELE HOLEREI

O bacterie numita Vibrio cholerae provoacă o infecție cu holeră. Cu toate acestea, efectele mortale ale bolii sunt rezultatul unei toxine puternice numite CTX pe care bacteria o produce în intestinul subțire. CTX se leagă de pereții intestinali, unde interferează cu fluxul normal de sodiu și clorură. Acest lucru determină organismul să secrete cantități enorme de apă, ceea ce duce la diaree și la o pierdere rapidă de fluide și săruri (electroliți).

Alimentele în contact cu apa contaminată sunt principala sursă de infecție cu holeră, deși crustaceele crude, fructele și legumele nefierte și alte alimente pot, de asemenea, să găzduiască bacteria.

FACTORI DE RISC PENTRU HOLERĂ

Toată lumea este predispusă la holeră, cu excepția sugarilor care au imunitate de la mamele care alăptează și care au avut anterior holeră. Totuși, anumiți factori vă pot face mai vulnerabili la boală sau mai multe șanse de a avea semne și simptome severe. Factorii de risc pentru holeră includ:
– conditii sanitare slabe. Holera are mai multe șanse să înflorească în situațiile în care un mediu sanitar – inclusiv o alimentare cu apă sigură – este dificil de intreținut. Astfel de condiții sunt comune taberelor de refugiați, țarilor sărace și zonelor devastate de foamete, de razboi sau de dezastre naturale;
– acidul gastric redus sau inexistent (hipoclorhidria sau achlorhidria). Boletele de holeră nu pot supraviețui într-un mediu acid și acidul obișnuit al stomacului servește adesea ca o prima apărare împotriva infecțiilor. Dar persoanele cu nivel scăzut de acid gastric – cum ar fi copiii, adulții în vârstă și persoanele care iau antiacide, nu dispun de această protecție, deci sunt expuși unui risc mai mare de holeră;
– expunerea la domiciliu. Aveți risc crescut semnificativ de holeră dacă traiți cu cineva care are boala;
– consumul de crustacee.
– persoane cu grupa sanguină O.
– persoanele care suferă de afecțiuni cronice.
– cadrele medicale care se află în focarele de holeră.

SIMPTOMELE HOLEREI

Manifestările holerei vor apărea după 12 ore, până la 5 zile de la expunere, iar acestea pot varia de la o simptomatologie ușoară la una severă. Bolnavul nu are febră.

Majoritatea persoanelor infectate cu V. cholerae nu dezvoltă niciun simptom, deși bacteriile sunt prezente în fecale timp de 1-10 zile după infecție și sunt vărsate înapoi în mediul înconjurător, potențial infectând alte persoane.

După una până la cinci zile de la contaminare, se declanșează brusc o diaree, cu vărsături abundente și crampe musculare. Subiectul nu are febră. Diareea devine curând lichidiană, gravitatea bolii rezidând în amploarea deshidratării. La copil și la persoana vârstnică riscul devine și mai mare, deoarece deficitul de apă este deosebit de rapid, marcat printr-o pierdere în greutate și printr-o înfundare a ochilor în orbite, însoțite de un șoc hipovolemic (insuficiență circulatorie) cu hipotensiune (scăderea tensiunii arteriale) și oligurie (scăderea cantității de urină excretată).

Manifestările holerei:
– volum mare de scaune diareice numite și „scaune de apă de orez”, deoarece seamănă cu apa care a fost folosită pentru a spăla orezul;
– vărsături;
– crampe musculare;
– pierderea rapidă a fluidelor, până la 20 de litri pe zi, și deshidratare severă.

Semnele deshidratării:
– pliu lent cutanat;
– ochi înfundați în orbită;
– gură uscată;
– scaderea secreției sudoripare;
– tahicardie;
– hipotensiune;
– vertij;
– pierdere rapidă în greutate;
– șoc, acesta poate duce la prăbușirea sistemului circulator.
Holera este o afecțiune ce pune viața pacientului în pericol și reprezintă o urgență medicală. Copiii au, de obicei, aceleași simptome ca adulții. Deshidratarea poate fi însoțită de o prăbușire a tensiunii arteriale (hipotensiune) și de o reducere a volumului de urină (oligurie).

DIAGNOSTICAREA HOLEREI

Se poate suspecta infecția cu Vibrio cholerae dacă un pacient are diaree apoasă, vărsături și deshidratare severă, mai ales daca a călătorit recent sau dacă a consumat recent crustacee. O probă de mase fecale sau vomă va fi trimisă la laborator pentru identificarea vibrionului holeric, însă, dacă este suspectată holera, pacientul trebuie să înceapă tratamentul înainte de venirea rezultatelor.

Sursa de infecție este omul. Observațiile din Australia, Bangladesh și SUA au arătat că există rezervoare ambientale, aparent, în asociere cu crustacee sau alte zooplanctoane din apele sălcii sau estuare.

MODUL DE TRANSMITERE

Holera este dobândită prin ingestia de alimente sau apă contaminate, și poate fi transmisă prin mai multe mecanisme. Apa este, de obicei, contaminată cu fecalele persoanelor infectate și, ea insăși, poate contamina, atat direct cât și prin intermediul alimentelor. De obicei, contaminarea apei potabile are loc la sursă, în timpul transportului, în timpul depozitării sau la domiciliu. Produsele alimentare pot fi, de asemenea, contaminate prin mâinile murdare, în timpul pregătirii sau în timpul mesei.

Băuturile preparate cu apă contaminată și vândute de vânzătorii de stradă, gheața și chiar apa îmbuteliată comercial au fost incriminate ca vehicule în transmiterea holerei, la fel ca și legumele și fructele “reîmprospătate” folosind apa netratată. Focare sau epidemii, precum și cazuri sporadice, sunt adesea atribuite fructelor de mare crude sau insuficient preparate termic.
Perioada de incubație – De la câteva ore până la 5 zile, de obicei 2-3 zile.

TRATAMENTUL HOLEREI

Holera este o boală ușor de tratat. Majoritatea persoanelor pot fi tratate cu succes prin administrarea promptă a soluției orale de rehidratare.

În cazurile netratate apare deshidratarea rapidă, acidoza, colapsul circulator, hipoglicemia la copii și insuficiența renală care pot conduce rapid la deces.

Holera necesită tratament imediat, deoarece boala poate cauza moartea în câteva ore. Tratamentul se bazeaza pe înlocuirea pierderilor de lichid prin administrarea de lichide, timp de câteva zile, fie prin perfuzie intravenoasă, fie pe cale orală, dacă nu mai sunt episoade de vomă. Un tratament cu antibiotic poate fi prescris pentru evitarea propagării în întregul organism a infecției.

Un adult ce cantarește 70 de kg va avea nevoie de cel puțin 7 litri de fluide intravenoase.

Antibioticele pot scurta durata bolii, dar specialiștii nu recomanda utilizarea în masă a antibioticelor pentru holeră din cauza riscului tot mai mare de rezistență bacteriană.

Medicamentele antidiareice nu sunt utilizate deoarece împiedică eliminarea bacteriei din corp. Cu o îngrijire și un tratament adecvat, rata mortalității ar trebui să fie de aproximativ 1%.

MĂSURI PREVENTIVE

Prevenția se bazează pe accesul la apă sigură și igienă adecvată.
Acestea constau din:
– consumul de apă din surse sigure
– evitarea consumului de gheață
– consumul de alimente bine preparate termic, în special fructe de mare, crustacee
– spălatul frecvent al mâinilor

Două vaccinuri orale împotriva holerei care sunt sigure și oferă protecție semnificativă pentru mai multe luni au fost autorizate în mai multe țări. Acestea nu sunt disponibile în România.
Cu toate acestea, Organizația Mondială a Sănătății nu recomandă vaccinarea, având în vedere eficacitatea scăzută (50%) și de scurtă durată.

Bibliografie:
www.cdc.gov
www.mayoclinic.org
www.webmd.com