Hepatita B

CE ESTE HEPATITA B

Hepatita înseamnă inflamația ficatului. Când ficatul este inflamat sau distrus, funcția acestuia poate fi afectată. Consumul excesiv de alcool, toxinele, unele medicamente sau anumite afecțiuni pot să provoace hepatita. Totuși, hepatita este frecvent provocată de un virus – virusul hepatitei A, virusul hepatitei B sau virusul hepatitei C.

Hepatita B reprezintă o afecțiune a ficatului, fiind una dintre cele mai întâlnite probleme de sănătate la nivel mondial. Deși în prezent nu există tratament care să vindece persoanele care suferă de hepatita B, această boală poate fi ținută sub control cu ajutorul medicamentelor și prin menținerea unui stil de viață sănătos. Deși, în unele cazuri, sistemul imunitar are capacitatea de a lupta cu virusul hepatitei B, există situații când aceasta devine cronică, ceea ce înseamnă că durează mai mult de șase luni. În aceste situații, hepatita B poate favoriza apariția altor complicații, mai ales dacă nu este ținută sub control.

TIPURI DE HEPATITA B

Hepatita B poate avea o formă ușoară, ce se vindecă într-o perioadă de timp scurtă, și una severă, afectând o persoană pe toată durata vieții. Astfel, hepatita B poate fi clasificată în două tipuri, după cum urmează:

Hepatita B acută – acest tip durează mai puțin de șase luni, iar sistemul imunitar are capacitatea de a lupta împotriva virusului. Astfel, acesta este eliminat în totalitate și organismul se poate reface. De cele mai multe ori, persoanele adulte suferă de o infecție acută, însă există situații când aceasta poate deveni cronică.

Hepatita B cronică – acest tip durează mai mult de șase luni, uneori pe toată durata de viață a persoanei infectate. Motivul este legat de faptul că sistemul imunitar nu poate lupta cu infecția și, uneori, pot apărea complicații care pun viața în pericol, precum ciroză sau cancer hepatic.
Probabilitatea de cronicizare depinde de vârsta persoanei infectate. Cu cât persoana este mai tânără, cu atât crește riscul să dezvolte o infecție cronică. Aproximativ 90% dintre sugarii infectati vor dezvolta o infecție cronică. Riscurile scad cu înaintarea în vârstă a copilului.

Aproximativ 25%-50% dintre copiii de 1-5 ani infectați cu virusul hepatitei B vor face hepatita B cronică. În schimb, în jur de 95% dintre adulți se vindecă complet și nu dezvoltă forma cronică. La nivel mondial, aproximativ 257 milioane de oameni au hepatita B cronică (2016).
Este important de menționat faptul că cele mai multe persoane nu sunt conștiente de faptul că au hepatită și descoperă acest lucru în urma unor analize de rutină. Simptomele hepatitei B pot trece neobservate până în momentul în care apar complicații, cum este cazul celei de tip cronic.

CUM SE TRANSMITE HEPATITA B

Principala cauză care duce la apariția hepatitei B este virusul hepatic B (HBV), această boală fiind contagioasă. Virusul este transmis de la o persoană la alta prin sânge, spermă sau alte lichide corporale. Este important de reținut că hepatita B nu se transmite prin tuse sau strănut, chiar dacă virusul se regăsește și în salivă.Perioada de incubare a virusului hepatitei B este, în medie, de 70 de zile. Sunt cazuri în care aceasta poate varia între 40 și 180 de zile. În afara organismului, virusul poate supraviețui până la șapte zile, timp în care o persoană poate fi infectată, dacă virusul pătrunde în corp. Virusul hepatitei B nu se raspandeste prin intermediul alimentelor, apei, prin folosirea in comun a tacamurilor, prin alaptat, imbratisare, sarut, strangere de mana.

Majoritatea persoanelor infectate cu virusul hepatitei B nu stiu ca sunt infectate, fiindca nu se simt si nici nu arata bolnave. Dar pot raspandi virusul catre alte persoane.

Odată ce o persoană a fost infectată, virusul poate fi detectat după 30 sau 60 de zile de la apariția infecției.

Cele mai frecvente modalități de transmitere a virusului hepatitei B (HBV) sunt următoarele:
-contact sexual neprotejat cu o persoană infectată, prin lichid seminal, vaginal sau menstrual;
-prin refolosirea seringilor și acelor contaminate, care nu au fost sterilizate;
-in timpul intervențiilor stomatologice, medicale sau chirurgicale, în cazul în care ustensilele sunt contaminate și nu au fost sterilizate corespunzător;
-prin transmitere perinatala, de la mamă la făt; totuși, nou-născutul poate fi vaccinat pentru a preveni apariția infecției cu virusul HBV.

SIMPTOMELE HEPATITEI B

Simptomele hepatitei B pot fi moderate până la severe. Este important de menționat faptul că ele nu apar în perioada de incubație, când virusul se multiplică în organism. De regulă, simptomele apar la o lună, până la cel mult patru luni, din momentul în care o persoană a fost infectată. Există și cazuri când simptomele pot apărea devreme, după numai două săptămâni de la infecție. De cele mai multe ori, copiii nu prezintă niciun simptom.

Simptomele hepatitei B pot fi următoarele:
-durere abdominală;
-febră;
-dureri articulare;
-urină închisă la culoare;
-scaune deschise la culoare;
-lipsa poftei de mâncare;
-oboseală;
-greață sau vărsături;
-icter (îngălbenirea albului ochilor și al pielii).

Majoritatea persoanelor cu hepatită cronica B nu au simptome, nu se simt bolnave și pot rămâne asimptomatice zeci de ani. Când și dacă simptomele apar, acestea sunt similare unei infecții acute, și pot fi un indicator al bolii hepatice avansate. In jur de 1 din 4 persoane care se infectează cronic în copilărie și aproximativ 15% dintre cei care se infecteaza cronic după copilărie vor deceda in urma unei afectiuni hepatice severe, precum ciroza (fibroza hepatică) sau cancer hepatic. Chiar în condițiile îmbolnăvirii ficatului, unele persoane continuă să nu aibă simptome, deși unele analize de sânge pentru funcția hepatică pot să arate valori anormale.

Deoarece simptomele întârzie să apară în cazul hepatitei B, iar cea de tip cronic are o dezvoltare lentă, cele mai multe persoane nu știu că sunt infectate. Din acest motiv, analizele de rutină joacă un rol important în depistarea bolii încă din stadii incipiente.

PERSOANE CU RISC CRESCUT DE CONTRACTARE A VIRUSULUI

Riscul de a contracta virusul hepatitei B este crescut în următoarele cazuri:
-cei care locuiesc împreună cu o persoană care are hepatita B, în special dacă nu sunt vaccinate împotriva hepatitei B;
-contact sexual neprotejat cu parteneri multipli sau cu o persoană infectată;
-persoanele care folosesc droguri injectabile și aceleași seringi și ace;
-personalul medical care intră frecvent în contact cu sângele pacienților;

Totuși, în cazul în care aceasta nu este ținută sub control, există riscul de apariție a complicațiilor. Principalele complicații pot fi ciroza, insuficiență hepatică sau cancer hepatic. Persoanele care suferă de hepatită B cronică pot dezvolta diferite afecțiuni ale rinichilor sau se pot confrunta cu inflamații ale vaselor de sânge
Persoanele care călătoresc în țări unde rata de infecție cu virusul hepatitei B este ridicată (Africa, Asia, Europa de Est).

DIAGNOSTIC

Principala metodă de diagnosticare este efectuarea unor analize de sânge pentru hepatita B, pentru a detecta prezența virusului HBV. De asemenea, analizele de sânge pot determina dacă este vorba de infecție acută sau cronică.

Principalii markeri care indică prezența hepatitei B sunt antigenele HBsAg și HBeAg. În cazul în care antigenul HBeAg este prezent în sânge pentru o perioadă mai mare de șase luni, atunci este vorba de infecție cronică. Antigenul de suprafata al virusului hepatitei B (AgHBs) este o proteină care se află la suprafața virusului hepatitei B. Poate fi detectată în sânge în timpul infectării acute sau cronice cu virusul hepatitei B.

Organismul în mod normal produce anticorpi anti AgHBs, ca parte a răspunsului imun normal la infecție.

Rezultatul -pozitiv înseamnă: persoana are infecție acută sau cronică cu virusul hepatitei B și poate transmite virusul către alte persoane.
-rezultatul negativ inseamna: persoana nu are in sange virusul hepatitei B.

Trebuie menționat că analizele de sânge pot determina și dacă există anticorpi care luptă cu infecția. Markerul specific pentru anticorpi este Ac anti-HBs. Anticorpul de suprafata al hepatitei B (Ac anti-HBs) este un anticorp produs de organism ca raspuns la antigenul de suprafata al virusului hepatitei B (AgHBs)

Rezultatul pozitiv înseamnă: persoana este protejată sau imună în a dobândi virusul hepatitei B. Motivul este unul din urmatoarele:
-persoana a fost vaccinată împotriva hepatitei B
SAU
-persoana a eliminat virusul și s-a vindecat în urma infecției acute (și nu mai poate face din nou hepatita B).
AND viral hepatita B se refera la o analiză prin care se detectează prezența AND-ului virusului hepatitei B in sânge.

Analiza este folosită și pentru monitorizarea eficienței terapiei medicamentoase în infecția cronică cu hepatita B.

Rezultatul pozitiv inseamnă:
-virusul se multiplică în organismul persoanei iar aceasta este înalt contagioasă și poate transmite virusul altor persoane.
-daca o persoana are infecție cronică cu virusul hepatitei B, prezența AND-ului viral înseamnă că persoana are risc crescut de deteriorare a ficatului.

Alte investigații suplimentare includ o ecografie a ficatului, care va determina cât de afectat este acesta. În cazul în care este necesar, medicul poate cere biopsia unei mici porțiuni din țesutul ficatului, care va fi testată în laborator.

TRATAMENTUL HEPATITEI B

Așa cum am menționat mai sus, nu există, în prezent, niciun tratament care să vindece complet hepatita B, ci doar metode prin care infecția poate fi ținută sub control, pentru a preveni apariția complicațiilor.

Totuși, dacă este vorba de hepatita B acută, infecția poate trece de la sine, fără să fie nevoie de un tratament specific. Medicul poate recomanda cât mai multă odihnă, o alimentație echilibrată și consumul unei cantități ridicate de fluide pentru a ajuta organismul să lupte cu infecția.

În schimb, dacă este vorba de hepatita B cronică, persoanele afectate vor avea nevoie de tratament pe toată durata vieții. Principalele metode de tratament pot include administrarea de medicamente antivirale sau injecții cu interferon. Toate acestea reduc riscul de apariție a cancerului hepatic și încetinesc dezvoltarea cirozei.

În cazurile grave, când ficatul este deteriorat în mare măsură, iar boala se află într-un stadiu avansat, medicul poate recomanda transplantul de ficat pentru a înlocui țesutul afectat cu unul sănătos.

Stil de viață recomandat și remedii naturiste

Persoanele care au fost diagnosticate cu hepatită B cronică trebuie să își adapteze stilul de viață, astfel încât să ajute ficatul să funcționeze într-un mod optim, dar și pentru a ține infecția sub control. Un stil de viață sănătos și o alimentație echilibrată pot oferi suportul necesar pentru a evita apariția complicațiilor.

În ceea ce privește alimentația persoanelor cu hepatita B, aceasta trebuie să includă:
-cât mai multe fructe și legume;
-pește;
-cereale integrale (orez brun, ovăz, quinoa);
-grăsimi sănătoase (avocado, ulei de măsline, fructe oleaginoase);
-carbohidrați (paste, orez, pâine).
-este recomandat să fie eliminate din alimentație grăsimile nesănătoase (prăjeli, alimente procesate, produse de patiserie) și să fie limitat consumul de proteine. De asemenea, trebuie evitat consumul de alcool, alimente picante sau condimentate, carne roșie, zahăr, sare și alte produse care conțin multe grăsimi.

De asemenea, este recomandată și administrarea de suplimente alimentare care ajută sistemul imunitar să lupte cu virusul hepatitei B, precum cele pe bază de silimarină: Sanvero Heptomax, Walmark Silimarina forte, Lagosa. Acestea ajută la regenerarea celulelor hepatice și protejează ficatul de factorii nocivi. Este important de menționat că suplimentele alimentare trebuie administrate doar la recomandarea medicului.

Persoanele care au fost diagnosticate cu hepatita B nu trebuie să utilizeze la comun produse de igienă personală și trebuie să folosească protecție în cazul contactului sexual.

CUM PREVII APARIȚIA HEPATITEI B

Vaccinarea împotriva hepatitei B este cea mai eficientă metodă de prevenire. Aceasta se face în trei doze, administrate pe parcursul câtorva luni. Bebelușii sunt vaccinați la naștere cu prima doză, iar celelalte vor fi administrate ulterior, odată cu alte vaccinuri obligatorii.

Vaccinul conține o doză de anticorpi care vor ajuta organismul să lupte cu virusul HBV pe o perioadă de până la 20 de ani. În unele cazuri, această doză poate fi suficientă pentru toată viața. Vaccinul este recomandat cu precădere copiilor, care au un risc mai mare de a contracta virusul în comparație cu adulții. Totuși, vaccinul poate fi făcut la orice vârstă.

Alte metode prin care poate fi prevenită infecția cu virusul hepatitei B sunt respectarea măsurilor de igienă și evitarea contactului sexual neprotejat.

Hepatita B este o afecțiune a ficatului, care, deși nu poate fi tratată, există posibilitatea de a fi ținută sub control. În unele cazuri, organismul luptă cu infecția, însă hepatita B cronică poate afecta o persoană pe tot parcursul vieții. Vaccinarea rămâne una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a hepatitei B.

SARCINA ȘI HEPATITA B

Femeile însărcinate sunt testate pentru hepatita B? Da. Când femeia însărcinată se prezintă la medicul ginecolog pentru consultul prenatal i se recomandă efectuarea unor analize de sânge de rutină, inclusiv cea care depistează prezența infecției cu virusul hepatitei B.

Dacă femeia însărcinată are hepatita B exista o modalitate prin care se poate preveni infectarea fatului? Da, aproape toate cazurile de hepatita B pot fi prevenite dacă nou-nascutul din mamă infectată primește vaccinurile necesare la intervalele recomandate. Nou-nascutul ar trebui să primească imunoglobulina hepatitei B (HBIG) și prima doză din vaccinul hepatitic B în primele 12 ore de la naștere. Doua sau trei doze adiționale de vaccin sunt necesare în urmatoarele 1-6 luni pentru a preveni hepatita B. Intervalul de timp și numarul total de doze vor fi influențate de câțiva factori între care tipul vaccinului administrat, vârsta și greutatea la naștere.

În plus, specialiștii recomandă ca nou-nascutului să i se efectueze analiza care depistează anticorpii la 1-2 luni de la completarea seriei de vaccinuri de la vârsta de 9-12 luni pentru a fi sigur că este protejat de boală. Pentru ați proteja cat mai bine copilul, urmeaza sfaturile medicului pediatru.

Ce se intamplă daca nou-nascutul are hepatita B? Nou-nascuții care se infectează cu virusul hepatitei B au 90% șanse să dezvolte hepatita B cronică. Aceasta poate determina probleme severe de sănătate, precum deteriorarea ficatului, cancer hepatic, chiar deces.

De ce este vaccinul impotriva hepatitei B recomandat pentru toti sugarii?
Vaccinarea împotriva hepatitei B este recomandată în cazul tuturur sugarilor pentru a-i proteja de această boală severă, dar care poate fi prevenită. Sugarii și copiii mici au risc mai crescut de a dezvolta infecție cronică dacă sunt infectați cu virusul hepatitei B, însă vaccinul are eficiența crescută în prevenirea infecției.

Bibliografie:
www.cdc.gov
www.mayoclinic.org
www.nhs.uk