Flebita

Cuvântul flebită se aude des în reclamele de medicamente. Dar oare ce este exact? Este același lucru cu varice? Vă putem spune de acum că nu, nu este. Sunt două afecțiuni diferite, dar care pot avea o legătură strânsă. Este o afecțiune gravă flebita? În majoritatea cazurilor nu, dar există riscul de complicații. Și ce este și mai important, lista de metode de prevenție este lungă. Ideal ar fi să se bifeze toate punctele de pe listă. Toate aceste informații le regăsiți detaliate în acest articol.

Ce este flebita?

Flebita, pe scurt, este inflamația unei vene. Venele sunt vase de sânge din corpul uman care transportă sângele din organele și membrele superioare, inferioare, înapoi la inimă. Flebita apare adesea la nivelul picioarelor, dar poate afecta venele și în alte părți ale corpului. Aceasta afecțiune nu se consideră una gravă, deoarece cu o îngrijire adecvată se vindecă rapid. Flebita poate să apară din mai multe motive. Poate fi provocată de deteriorarea peretelui venei sau de un cheag de sânge care blochează o venă. Flebita care se provoacă de un cheag de sânge, se numește tromboflebită. Cheaguri de sânge pot apărea și în venele de la suprafață, care se văd și cu ochiul liber, dar mai rău este că pot apărea și în venele din muchi. Dacă un cheag de sânge este într-o venă profundă, se numește tromboflebită venoasă profundă. Se consideră o problemă mai gravă tromboflebita venoasă profundă deoarece este mai greu de diagnosticat. Având în vedere că nu deranjează aspectul, există cazuri neglijate.

De câte tipuri este flebita?

Medicina momentan cunoaște două tipuri mari de flebită în funcție de localizarea venei afectate. După cum s-a prezentat și în subcapitolul anterior, flebita poate să apară în venele care sunt localizate mai aproape de piele și se numește flebită superficială, sau flebita poate afecta venele localizate mai profund în muchi și se va numi flebită profundă. Sumarizat, cunoaștem:
• Flebită superficială
• Flebită profundă.

1. Flebita superficială

Flebita superioară poate rezulta dintr-un cheag de sânge sau din ceva care cauzează iritații într-o venă, cum ar fi un cateter intravenos. Poate să apară la nivelul membrelor inferioare sau cele superioare, dar și la nivelul gâtului. Acest tip de flebită de obicei nu este gravă, în majoritatea cazurilor se vindecă fară niciun tratament în 1-2 săptămâni. Nu este o problemă gravă, dar poate duce și la infecție la nivelul pielii din proximitatea flebitei, infecție sistemică, diferite răni pe piele. În cazul în care flebita este provocată de un cheag de sânge și afectează vene superficiale mai mari, se poate complica în tromboză venoasă profundă, datorită faptului că venele superficiale, în mod logic, se unesc cu venele profunde la un anumit punct.

2. Flebita profundă

Flebita profundă cel mai des se dezvoltă la nivelul membrelor inferioare, în venele mai mari. Acest tip de flebită în majoritatea cazurilor este provocată de un cheag de sânge, care netratată poate duce la complicații grave. Trebuie să se recunoască punctul în care se solicită în mod obligatoriu ajutor medical. Un cheag de sânge detașat de peretele vascular, poate duce inclusiv la embolie pulmonară sau la alte complicații care pun viața în pericol.

Dacă experimentați simptomele de mai jos, recomandat ar fi să solicitați ajutor medical de urgență:
• durere pulsantă sau crampe în picioare, brațe sau gât
• umflare bruscă a piciorului, brațelor sau gâtului
• piele caldă în jurul zonei dureroase
• piele roșie sau închisă la culoare în jurul zonei dureroase
• vene umflate care sunt dure sau dureroase la atingere.

Care sunt cauzele apariției flebitei?

Orice sursă se consultă, prima propoziție afirmă că cauzele flebitei nu sunt elucidate integral. Cele mai frecvente cauze ale flebitei sunt leziunile sau iritațiile mucoasei unui vas de sânge sau un cheag de sânge în interiorul venei. Cauzele generale cel mai fervent întâlnite sunt următoarele:

• vene varicoase- vene umflate și mărite, de obicei la nivelul membrelor inferioare
• afecțiuni care provoacă hipercoagulabilitatea sângelui (ex. trombofilia)
• afecțiuni autoimune precum boala Behçet- o afecțiune rară care provoacă inflamarea vaselor de sânge
• injecții
• un tub mic de plastic (canulă) introdus într-o venă.

• În cazul flebitei superioare cauzele cele mai frecvente ar fi:

• plasarea unui cateter intravenos
• administrarea de medicamente iritante în vene
• un cheag mic de sânge
• infecție
• leziune a țesuturilor moi.

În cazul flebitei profunde cauzele cele mai frecvente ar fi:

• iritații sau răni apărute din cauza unui traumatism fizic, cum ar fi o intervenție chirurgicală, o fractură sau în urma unui accident
• fluxul sanguin încetinit din cauza lipsei de mișcare, care poate apărea dacă o persoană se află în repaus la pat sau dacă stă într-o singură poziție pentru o perioadă lungă de timp
• stări fiziologice sau afecțiuni care predispun la coagularea sângelui (ceea ce se poate datora medicamentelor, afecțiunilor oncologice, tulburărilor țesutului conjunctiv sau afecțiunilor moștenite de coagulare a sângelui).

După ce am cunoscut cauzele mai frecvente, haideți să vedem ce categorii de persoane sunt mai predispuse în general la flebită:

• vârstă înaintată (peste 60 de ani)
• obezitatea
• sarcina
• probleme de sănătate care predispun la hipercoagulabilitate (probleme oncologice, trombofilie cu factor V Leiden)
• vene varicoase
• administrarea anumitor medicamente (ex. anticoncepționale, tratamente hormonale, medicamentele anticanceroase, etc.)
• antecedente personale de flebită
• istoric familial de flebită
• perioadă lungă de imobilitate (inclusiv în timpul călătoriilor mai lungi sau după intervenții chirurgicale)
• stil de viață nesănătos (consum excesiv de alcool, fumat).

Simptomele flebitei

Simptomele flebitei în principiu se localizează la nivelul membrelor afectate, unde se află vena inflamată. Dat fiind faptul că flebita se manifestă și prin dureri, afectează și calitatea vieții per general. Simptomele locale variază în funcție de tipul flebitei.

Simptomele flebitei superioare, ar fi următoarele:

• membre inflamate
• membre calde
• piele sensibilă și roșie
• „striații” roșii vizibile pe piele de-a lungul venei
• structură asemănătoare frânghiei sau șnurului pe care o puteți simți prin piele.

Simptome flebitei venoase profunde seamănă mult cu cele de la flebită superioară, doar că se intensifică la depunerea unui efort fizic, la fiecare pas făcut care necesită îndoirea picioarelor. Există și posibilitatea să apară și o durere la gambe sau coapsă dacă flebita este cauzată de o tromboză venoasă profundă. .

Conform studiilor, din păcate aproximativ jumătate dintre cazurile de tromboză venoasă pofundă, nu prezintă niciun simptom, astfel nu se acordă ajutor medical în timp util și situația se agravează destul de ușor. O tromboză venoasă profundă netratată poate duce și la embolie pulmonară. Și în acest caz se reconfirmă cât de important este să fim atenți la ce ne “povestește” organismul prin semne și simptome. Dacă o persoană prezintă dificultăți de respirație inexplicabile, dureri abdominale, dureri la respirație, tuse intense cu sânge, senzație de amețeală sau leșin, tahicardie, de urgență trebuie solicitat ajutorul medical. Toate acestea pot însemna prezența emboliei pulmonare. Cu cât se intervine mai repede, cu atât șansele de supraviețuire sunt mai mari.

Diagnosticul flebitei

Diagnosticul flebitei se pune în urma informațiilor oferite în cadul anamnezei, dar are la bază și rezultatul examinării fizice. În funcție de caz, un medic experimentat poate pune diagnosticul de flebită și fară alte investigații, dar dacă se justifică se pot realiza și analize de sânge și investigațiile imagistice (cel mai des ecografie venoasă).
Cu ajutorul ecografiei se pot depista cheaguri de sânge, în special în venele proximale și mai mari. Se preferă această investigație deoarece este non-invazivă și nedureroasă.
În vederea depistării cheagurilor de sânge din venele distale și mai mici, se poate recurge la venogramă. Aceasta este o procedură invazivă care necesită injectarea unui colorant cu raze X sau a unui substanțe de contrast într-o venă de pe picior. Această investigație nu se consideră una de rutină, se realizează doar în cazurile justificate.

O metodă mai interesantă de depistare a cheagurilor de sânge, ar fi analiza D-dimer. În urma acestei investigații se măsoară o substanță care este eliberată pe măsură ce un cheag de sânge se dizolvă. În cazul în care pacientul nu are cheaguri de sânge, testul va fi negativ.

În cazuri foarte rare se recomandă și realizarea unui CT, pentru a cunoaște localizarea și caracteristicile cheagurilor de sânge.

Tratamentul flebitei

În funcție de tipul flebitei se va alege tratamentul. Există remedii atât medicamentoase, cât și remedii non-farmacologice.

Începem cu descrierea tratamentului non-farmacologic deoarece flebita superioară în majoritatea cazurilor se tratează în 1-2 săptămâni doar cu acesta. Persoana care se luptă cu flebită, poate urma sfaturile de mai jos, pentru a ameliora simptomatologia:
• aplicând o compresă caldă pe zona afectată
• ținând piciorul ridicat în timp ce se odihnește
• NU se recomandă masaj la nivelul zonei afectate.

Tratamentul medicamentos poate fi curativ sau simptomatic. În cazul în care este vorba de flebită profundă, când riscul de a dezvolta embolie pulmonară este mare, se va recomanda și un tratament preventiv. Prevenția se realizează cu medicamente anticoagulante, administrate pe cale orală (tablete sau capsule de înghițit cu apă) sau pe cale injectabilă (și subcutan). Acest tip de tratament are rolul de a preveni formarea cheagurilor de sânge. Dacă pacientul are deja cheaguri de sânge formați, anticoagulantele previn creșterea cheagurilor în volum. Nu trebuie să se încurce anticoagulantele cu medicamentele trombolitice. Tromboliticele dizolvă un cheag de sânge deja format, dar se administrează în condiții bine stabilite în spital.

Aici trebuie să punctăm un aspect foarte important. Tratamentul simtomatic poate include și administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene, precum ibuprofen, ketoproxin, naproxen sodic, acid acetilsalicilic (aspirină) etc. Dacă pacientul urmează tratament cu anticoagulante la recomandare medicală, este strict contraindicată administrarea antiinflamatoarelor. Orice medicament se va administra doar cu acordul medicului specialist.

Dacă aveți flebită superficială recurentă în vene varicoase, medicul poate recomanda tratament pentru varice. Opțiunile pot include scleroterapia, tratamentul cu laser sau îndepărtarea chirurgicală a venelor varicoase.

Tratamentul varicelor nu constă doar în intervenții chirurgicale. Se pot administra suplimente alimentare pe bază de diosmina, hesperidina, rutozida, vitamina C. Local se pot aplica geluri, creme care conțin heparină, antiinflamatoare, extracte naturale. Ceea ce este important de știut, este faptul că gelurile se aplică tot timpul de jos în sus dacă vorbim de picioare, fară masaj îndelungat și fară a exergita o presiune mai mare asupra pielii. Înainte să începeți tratament cu oricare dintre aceste medicamente, solicitați sfatului unui medic sau sfatul farmacistului.

Nu în ultimul rând, tratamentul flebitei se bazează și pe prevenție. Flebita ușor devine o afecțiune recurentă, astfel trebuie să se pună accent mare pe evitarea factorilor declanșatoare. Modul în care se poate preveni flebita, se poate citi în următorul subcapitol.

Prevenția flebitei

Având în vedere că flebita poate afecta viața de zi cu zi, trebuie să se cunoască remediile prin care simtomele se ameliorează. Se cunosc mai multe metode prin care se poate preveni simtomatologia flebitei. Se recomandă următoarele:

• evitarea loviturilor, tăieturilor pe cât este posibil;
• aplicarea compreselor calde în zonele cu venele inflamate (compresele calde cresc fluxul de sânge și ajută la dizolvarea cheagului )și se ridică picioarele peste nivelul inimii (ajută circulația sângelui);
• integrarea exercițiilor fizice în viața de zi cu zi (tonifierea mușchilor asigură o circulație venoasă mai bună);
• în cazul călătoriilor lungi cu mașina, trebuie să se planifice mai multe opriri pe drum (mai ales pentru cei care au istoric de flebită); de asemenea, se recomandă și o plimbare mai scurtă în acea pauză;
• în cazul călătoriilor cu avionul, de asemenea se recomandă să se ridice pasagerul odată pe oră și să efectueze o plimbare mai mică (bineînțeles dacă condițiile permit aceste ecercitii); există și exerciții care se pot efetua chiar și stând pe scaun, pur și simplu se recomandă să încordați și flexați mușchii pentru câteva secunde, apoi eliberați-I;
• purtarea ciorapilor compresivi de calitate și cu compresia recomandată de către medicul specialist; nu există dovezi clare că ajută prevenția dezvoltării flebitei, dar în mod clar scade durerea și discomfortul;
• stil de viață sănătos, care presupune indice de masă corporală în limită normală; obezitatea, după cum am văzut mai sus, predispune la flebită; o dietă bogată în fructe, legume și fibre alimentare (aprox. 30 g pe zi), ajută mult în prevenția flebitei;
• renunțarea la fumat.

Flebita de multe ori nu este o afecțiune gravă care nu cunoaște remedii. Dar, datorită faptului că există posibilitatea de complicații, precum embolie pulmonară, nu trebuie neglijată. Solicitați ajutor medical dacă aveți un discomfort care nu mai răspunde la tratamentul non-farmacologic sau la tratament local. Lista de metode de prevenție este lungă. O puteți studia, să vedeți câți dintre acești factori puteți îngloba în viața de zi cu zi. Nu uitați, tot timpul este mai ușor să prevenim o problemă decât să o combatem.

Bibliografie:
1. https://www.nhs.uk/conditions/phlebitis/
2. scielo.br/j/rlae/a/MFVmdfq8ZdD5L4G74GJQ5Dp/?lang=en
3. nhlbi.nih.gov/health/health-topics/topics/dvt/signs
4. https://www.healthline.com/health/phlebitis#takeaway
5. https://www.prevention.com/health/a20516940/14-remedies-to-prevent-phlebitis/