Enterocolita

CE ESTE ENTEROCOLITA

Enterocolita (enterita) este o inflamație a tubului digestiv, care afectează mucoasele intestinului subțire și gros și care are diferite cauze. Deși poate apărea la orice vârstă, este mai frecventă în rândul copiilor, când poate lua forme severe.

Enterocolita este o afecțiune de natură gastrointestinală, cu o frecvență mai ales în timpul sezonului cald, dar poate să apară oricând, indiferent de anotimp. Cel mai des apare ca urmare a unei infecții cu bacterii, virusuri sau paraziți, dar poate avea, uneori, și alte cauze. Se consideră că este consecința unor condiții de igienă precare (alimente păstrate în condiții improprii, contaminate, mâini murdare).

În fapt, boala este o inflamație a mucoaselor intestinale (în special a intestinului subțire, uneori, și a celui gros), cauzată de o serie de factori externi. În unele cazuri, boala poate afecta și mucoasa gastrică. Afecțiunea poate avea forme severe la copiii mici și la persoanele în vârstă. Există forme cronice ale bolii (ileita sau boala Crohn) sau poate apărea la sugari și la nou-născuții prematuri (enterocolita necrozantă).

Aceasta se manifestă de obicei prin diaree moderată sau severă, care poate fi însoțită de pierderea apetitului, vomă, crampe și disconfort abdominal. Ca și manifestare nu este o boala severă, mai ales la adulții sănătoși cu un sistem imunitar puternic. La aceștia creează doar un disconfort local și durează maxim o zi-două. Problema apare la pacienții foarte bolnavi, foarte tineri sau foarte bătrâni unde boala poate duce la deshidratare severă și dezechilibre electrolitice, iar netratată poate fi chiar fatală pentru că organismul rămâne fără lichidele necesare pentru a-și îndeplini funcțiile vitale.

CAUZELE ENTEROCOLITEI

Cauzele care duc la apariția enterocolitei pot varia. Cele mai frecvente sunt infecțiile virale sau bacteriene, radiațiile terapeutice, medicamentele, alcoolul și consumul de droguri. La acestea se adaugă anumite cauze patologice, legate de funcționarea tubului digestiv sau de unele afecțiuni preexistente. Enterocolita poate să fie un simptom al unor probleme de vascularizare intestinale, respectiv enterite legate de fluxul sanguin slab, la nivelul intestinului sau ca urmare a unor afecțiuni de natură inflamatorie, cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă.

Enterocolita, așa cum am spus, apare din cauza unor virusuri, bacterii, ciuperci sau alți paraziți din cauza unor alimente neprocesate corect, a unor preparate care nu sunt gătite suficient sau din cauza unui ambient ereditar. Printre agenții etiologici ai enterocolitei amintim:
-bacterii – Salmonella, Shigella, Escherichia coli, Campylobacter;
-virusuri – enterovirusuri, rotavirusuri, virusul Norwalk, adenovirusuri;
-ciuperci – candida, în special la pacienții imunodeprimați sau care au primit anterior tratamente prelungite cu antibiotice;
-paraziți – Giardia lamblia (cu frecvență mare a infestării în rândul populației, dar nu întotdeauna cu manifestări clinice), Balantidium coli, Blastocystis homnis, Cryptosporidium (diaree apărută la persoanele cu imunodepresie), Entamoeba histolytica (produce dizenteria amibiană, întalnită în zonele tropicale);

Cauzele apariției, odată stabilit agentul patogen sau declanșator are legătură cu pătrunderea în organism a agenților infecțioși. Această contaminare se face fie pe cale orală, prin intermediul apei, alimentelor sau mâinilor murdare, contaminate sau prin contactul cu o persoana care poartă boala. Alți vectori de transmitere mai sunt muștele, gândacii, rozătoarele care pot împrăștia microorganismele patogene pe o distanță mare.

Un caz aparte îl reprezintă enterocolita acută apărută la persoanele care călătoresc în zone nu obligatoriu endemice pentru infecții digestive (asa numita “diaree a călătorului”). Acestea se infectează de obicei prin ingestia de alimente (legume, fructe) sau apă contaminate. Diareea în acest caz poate fi datorată și schimbărilor de regim alimentar, consumului de preparate specifice zonei, condimente. Microorganismele cel mai des implicate în enterocolitele turiștilor sunt: E. coli, Shigella, Salmonella, rotavirusurile, stafilococii enterotoxici, Giardia lamblia, Entamoeba histolytica. În 20 – 30 % dintre cazuri, agentul infecțios declanșator rămâne neidentificat. Datorită multitudinii de microorganisme cauzatoare și a posibilităților de răspândire, enterocolitele acute reprezintă o problemă medicală mereu actuală.

SIMPTOMELE ENTEROCOLITEI

Deși cauzele și formele de manifestare ale enterocolitei sunt diverse, simptomele sunt comune. Acestea pot să apară la câteva ore sau la câteva zile, în funcție de cauza ce provoacă boala. Simptomele sunt:
-diaree;
-greață și vărsături;
-pierderea poftei de mâncare;
-crampe abdominale și durere;
-durere abdominală intensă;
-scaune lichide sau semilichide (mai ales la copiii mici);
-scaune cu sânge;
-eliminare de mucozități în scaun;
-febra.

Tabloul clinic al enterocolitelor bacteriene și virale este destul de dramatic, dar, cu excepția situațiilor în care boala afectează copiii, persoanele în vârstă și cele tratate imunologic, suferința este pasageră și se vindecă aproape de la sine, cu repaus alimentar și dietă.

În cazul enterocolitei de natură bacteriană sau mecanică ori dacă este vorba de sugari, lucrurile sunt mai complicate și prezentarea la medic este obligatorie. Ca regulă generală, dacă simptomele nu trec în două-trei zile, prezentarea la medic este necesară, pentru identificarea precisă a cauzei și tratament specific. Manifestările provocate de enterocolită pot duce la complicații grave și chiar moarte, provocate de deshidratarea severă, de leziunile mucoasei intestinale și de dezechilibrul electrolitic.

TIPURI DE ENTEROCOLITĂ

În funcție de anumiți factori patogeni exogeni, enterocolita se manifestă în mai multe moduri.

Enterocolita bacteriană poate fi cauzată de o bacterie vie care distruge mucoasa (shigelloze, salmonelloze, yersinioze cu Campylobacter jejuni) sau de o bacterie care produce o toxină responsabilă de o hipersecreție hidroelectrolitică (holera, intoxicații alimentare). Tratamentul constă, în principal, în rehidratare și în administrarea de antibiotice în caz de afectare severă sau prelungită.

Enterocolita infecțioasă, este cea mai frecventă formă și este cauzată de ingestia unor bacterii cu potențial toxic. Această formă de enterită poate apărea prin consumul de apă sau alimente contaminate. Bacteriile pot pătrunde în alimente în mai multe moduri, de la manipularea necorespunzătoare a acestora, igiena slabă în timpul procesării vegetalelor, fructelor și cărnii, până la păstrarea în condiții improprii. Principalele alimente care pot purta bacterii periculoase sunt: carnea de pasăre și cea de pește, laptele nepasteurizat, alimentele proaspete preparate cu ouă, unt.

Bacterii comune ce produc enterita infecțioasă sunt:
-Salmonella;
-Escherichia coli (E. coli);
-Staphylococcus aureus;
-Campylobacter jejuni;
-Shigella;
-Yersinia enterocolitica;
-Diferite specii de bacili.

Enterocolita cauzată de o tuberculoză intestinală, sau tuberculoză digestivă, este încă și azi o cauză relativ frecventă a enterocolitei infecțioase; ea privește mai frecvent pacienții imunodeprimați (SIDA). Tratamentul este cel al diareei (rehidratare, antibiotice) și al tuberculozei.

Enterocolita virală, cauzată, în particular, de rotavirusuri, afectează, în principal copiii și evoluează de la sine catre vindecare. Citomegalovirusul, care afectează subiecții imunodeprimați și bolnavii de SIDA, poate provoca o atingere uneori gravă a colonului și a rectului, cu leziuni de tip ischemic întreruperea circulației sangvine) și necoză.

Enterocolita parazitară poate fi de origine variată. Parazitozele cele mai frecvente sunt amibiaza (afectarea duodenojejunaIa) si Giardia; evoluția este favorabilă sub tratament antiparazitar. Bolnavii de SIDA sau persoanele imunodeprimate pot fi subiecții unor infestări intestinale grave (criptosporidioza sau anguililoza).

Enterocolita inflamatorie, este o inflamație de origine neinfecțioasă a mucoaselor intestinului subțire și a colonului. Boala lui Crohn reprezintă forma principală a acestui tip de enterocolită. În această boală cronică a cărei origine este încă necunoscută, orice segment al tubului digestiv poate fi afectat și, îndeosebi, ileonul și colonul.

Enterocolita ca efect secundar al terapiei cu radiații, radioterapia folosită în tratarea afecțiunilor de natură canceroasă afectează, în egală măsură, și celulele sănătoase. Enterita de radiație apare atunci când celulele intestinale normale și sănătoase sunt deteriorate de radiații și se inflamează. Această afecțiune dispare, de obicei, la câteva săptămâni după terminarea tratamentului. Cu toate acestea, enterocolita de acest tip poate lua o formă cronică și se poate manifesta luni de zile după terminarea tratamentului.

Enterocolita toxică, unele medicamente(analgezice, antiinflamatoare, antibiotice) pot provoca, la randul sau, manifestări specifice enterocolitei. Această suferință poate apărea și la consumatorii de droguri, dar și de la alcool, sau în cazul persoanelor cu boli autoimune, cel mai frecvent, cu boala Crohn.

Enterocolita la copii

Copiii pot fi afectați de toate formele de enterocolită, la fel ca adulții. În cazul copiilor mici, enterocolita virală, cea provocată de paraziți, dar și cele bacteriene, pot lua forme severe. Complicațiile apar ca urmare a deshidratării asociate cu tulburări grave ale echilibrului hidroelectrolitic, situație extrem de periculoasă pentru copiii mici, sugari și nou-născuți la termen sau prematur. Tratamentul de specialitate și un aport bun de lichide sunt un suport esențial, astfel că enterocolita copilului mic are nevoie de supraveghere medicală și, deseori, de spitalizare.

Simptomele sunt cele specifice: vomă, diaree, dureri de burtă, febră, incapacitatea de a mânca sau de a tolera lichide (copilul vomită imediat), slăbiciune, somnolență, letargie, anurie (lipsa urinei).

Cea mai gravă formă este enterocolită necrozantă, o boală foarte gravă, care poate afecta nou-născutul în primele săptămâni de viață. În enterocolita necrozantă, bacteriile invadează peretele intestinului și duc la necroza lumenului intestinal. Netratată, se poate ajunge la infecții grave și moarte. Deși este o boală rară, prematurii, copiii care au venit pe lume în urma unor nașteri dificile, cei care prezintă o saturație redusă a oxigenului sau cei care se nasc cu probleme hematologice, digestive și intestinale prezintă un risc crescut.

Simptomele enterocolitei necrozante diferă de la copil la copil. Cel mai des, semnele bolii sunt abdomenul umflat, lipsa peristaltismului intestinal, scaune cu sânge, dificultăți de respirație, ritm cardiac redus. Tratamentul este complex, iar în unele situații, se poate ajunge chiar la intervenții chirurgicale pentru eliminarea segmentelor intestinale necrozate.

DIAGNOSTIC

Diagnosticul este ușor de stabilit pe baza simptomelor, însă determinarea cauzei bolii se poate dovedi dificilă. Uneori și alți membri ai familiei sau colegi de serviciu au prezentat recent simptome similare. Alteori enterocolita pare a fi produsă de ingestia unor alimente contaminate sau insuficient preparate termic. Calatoriile efectuate recent, în special în anumite țări, pot de asemenea să ofere indicii referitoare la cauza bolii.

Dacă simptomele sunt severe sau persistă peste 48 de ore, se pot examina în laborator mostre de materii fecale pentru a se stabili prezența de globule albe și bacterii, virusuri sau paraziți. Rareori, în încercarea de a descoperi cauza se pot analiza în laborator mostre prelevate din lichidul de vomă, alimente sau sânge.

Dacă simptomele persită mai mult de cateva zile, poate fi necesară examinarea intestinului gros prin colonoscopie pentru a se stabili dacă persoana suferă de un alt tip de boală, cum ar fi colita ulcerativă.

În unele cazuri, medicii completează investigațiile cu teste imagistice (mai ales în cazul sugarilor), care pun în evidență semnele de inflamație intestinală și pot ajuta la diagnosticare și la evoluția bolii. Cel mai des sunt folosite ecografiile abdominale, care permit medicilor să vadă starea în care se află pereții intestinali.

În cazul suferințelor cronice, unde etiologia nu este clară, se pot face și alte investigații care ajută la identificarea unor posibile complicații sau a altor forme de boli inflamatorii intestinale, cum ar fi boala Crohn. Examenul care poate ajuta la o diagnosticare corectă este colonoscopia, ce permite vizualizarea întregului colon și recoltarea de probe de țesut pentru analize suplimentare.

TRATAMENT

Tratamentul este diferențiat în funcție de tipul de enterocolită și de cauzele care au provocat boala. Astfel, rehidratarea este esențială și, de cele mai multe ori, se poate face pe cale orală, iar în cazurile severe, se efectuează intravenos. Nu sunt folosite medicamente antidiareice, deoarece acestea pot agrava boala și nu ameliorează semnificativ simptomele. Antibioticele pot fi utilizate atunci când este identificată o bacterie specifică, dar sunt contraindicate în alte cazuri de enterocolită. La toate acestea se adaugă o dietă specifică, pentru a pune în repaus intestinul și pentru a ajuta la vindecarea inflamațiilor. Dieta cu lichide (apă, ceai neîndulcit, supă de zarzavat limpede, zeama de orez) este ideală, pentru că oferă electroliți care pot fi absorbiți la nivelul stomacului, rehidratează și nu solicită intestinal precum și plicuri cu săruri de rehidratare precum Rehydrol sau tablete eferevescente precu Litorsal.

Vărsaturile pot fi combătute cu medicamente de tipul Emetiral, Metoclopramid, dar numai la indicația medicului și în dozaj corespunzător și suplimente pe bază de ghimbir. De cele mai multe ori, cu un regim alimentar adecvat, enterocolitele se vindecă în câteva zile. Regimul alimentar este bazat pe orez fiert, brânză proaspătă, mere rase, supă de zarzavat strecurată, carne fiartă. Este important să nu incluzi în dietă legumele și fructele crude, lactatele și prăjelile. În plus, regimul alimentar trebuie menținut cel puțin 3 zile după dispariția simptomelor.
Pe măsură ce simptomele se ameliorează, pacientul poate începe să mănânce alimente cu acțiune blândă asupra sistemului digestiv, cum ar fi cereale, banane, orez, marmeladă și pâine prăjită.

Antibioticele sunt utilizate în unele cazuri de enterocolite bacteriene precum: dizenteria bacteriană, gastroenterite cu Salmonella, cu risc de bacteriemie și localizări extraintestinale, forme care nu răspund la dietă și la medicația simptomatică, forme recidivante, enterocolite ale sugarului, cu coproculturi pozitive. Evident că antibioticele trebuie administrate doar la recomandarea unui medic curant în niciun caz nu trebuie folosite după ureche pentru ca ele pot periclita flora intestinală și pot pune în pericol ficatul dar și alte organe.

PREVENȚIA ENTEROCOLITEI

Deoarece majoritatea infecțiilor care produc enterocolita se transmit de la o persoană la alta, în special prin contact direct sau indirect cu materii fecale infectate, spălarea corectă pe mâini după fiecare scaun – folosind apă și săpun – este cel mai eficace mod de prevenire.
Pentru prevenirea infecțiilor transmise pe cale alimentară, carnea și ouăle ar trebui preparate termic corespunzător, iar ceea ce rămâne după masă ar trebui refrigerat cat mai repede. La sugari, o modalitate simplă și eficace de prevenire o reprezintă alăptarea la sân, însă mama trebuie să aibă grijă la alimentație.

Prevenirea enterocolitei este posibilă prin respectarea regulilor de igienă individuală: spălatul mâinilor cu apă și sâpun înaintea oricărei mese, spălarea eficientă a alimentelor care se consumă neprelucrate termic, spălarea și dezinfectarea tacâmurilor, veselei, prin utilizarea numai a apei provenite din surse sigure, necontaminate, iar când acest lucru nu este posibil, a apei fierte și răcite ori a apei minerale imbuteliata corespunzător.

Pe scurt, iata ce trebuie să ințelegi pentru a evita cât mai mult posibilitatea de a contacta o formă de enterocolită:
-ai grijă sa respecti normele de igienă corespunzătoare, să te speli foarte bine pe mâini în special atunci când iei masa și când mergi la toaletă;
-consumă doar alimente care au fost pregătite termic la o temperatura ridicată, astfel încât toate bacteriile să fie distruse. De exemplu, dacă alegi o friptură la grătar la restaurant sau un burger e mai sigur să comanzi carnea sa fie bine făcută;
-ai grijă și la locurile de depozitare a alimentelor deoarece, dacă nu sunt păstrate la o temperatură optimă, pot începe să se degradeze și să atragă paraziți și bacterii, ceea ce înseamnă că nu vor mai fi sigure de consumat;
-păstreaza de fiecare dată curățenia în spațiile în care stai cel puțin cateva ore în fiecare zi;
-evită să iei masa în locurile în care condițiile de igienă îți ridică semne de întrebare pentru că sunt șanse mari ca nici mâncarea să nu fie preparată așa cum trebuie.

Vaccinarea copiilor este una dintre cele mai bune și mai eficiente soluții preventive. Deoarece există mai multe tipuri de rotavirus, copiii, chiar și cei vaccinați, se pot infecta și se pot îmbolnăvi, deoarece nici infectarea și nici vaccinarea nu oferă imunitate completă, dar formele de boală făcute de cei vaccinați sunt mult mai puțin severe. Este dovedit că, în cazul copiilor vaccinați, riscul de îmbolnăvire scade considerabil. Trebuie spus că infecția cu rotavirus este una dintre principalele cauze de deces la copiii sub doi ani.

În ceea ce privește cea mai gravă formă de enterocolită, respectiv cea necrozantă, care afectează sugarul mic, prevenția este esențială. S-a constatat că alăptarea reduce riscul, iar monitorizarea copiilor din categoriile cu risc și hrănirea lor prudentă (igienă maximă, cantități mici de lapte și formule de lapte adecvate) previn apariția bolii.

În cele mai multe dintre cazuri, enterocolita este o suferință banală, cu prognostic foarte bun. Există, însă, situații când boala se poate complica rapid și poate pune viața în pericol, mai ales în cazul copiilor, vârstnicilor și al celor care au comorbidități.

Bibliografie:
www.medicalnewstoday.com
www.topics/immulogy-and-microbiology/enterocolitis