Endometrioza

Endometrioza este o boală cronică, puțin cunoscută, care afectează la nivel global 10% dintre femei, potrivit Organizatiei Mondiale a Sănătății (OMS). Puține dintre acestea primesc un diagnostic exact și, implicit, nu au parte de un tratament adecvat. Ca să beneficiezi de mai multă claritate despre ce înseamnă această afecțiune, de la cauze posibile și simptome, până la diagnosticare și tratamente optime, este foarte important să te informezi corect.

CE ESTE ENDOMETRIOZA

Endometrioza este o boală cronică ce poate afecta femeile de orice vârstă (între 18 și 50 de ani) și cu impact major asupra vieții sociale, pentru că poate duce la infertilitate. Afecțiunea se caracterizează prin prezența țesutului endometrial, care căptușește uterul pe interior și sângerează la fiecare menstruație, în afara cavității uterine. De foarte multe ori, este o afecțiune dureroasă ce implică ovarele, trompele uterine, vaginul, membrana care acoperă pelvisul. Există și cazuri în care tesutul endometrial se răspândește în afara zonei pelvine, ajungând pe suprafața externă a intestinului subțire sau gros, uretere, vezica urinară și, rareori, pe pleură (membrana care acoperă plămânii), pericard (membrana care acoperă inima) ori chiar creier.

Endometrul reprezintă țesutul care tapetează cavitatea uterină având rolul de a furniza un suport implantării embrionului și care se elimină lunar (la majoritatea femeilor) prin menstruație, în cazul în care această implantare nu a avut loc.

Odată ieșit din cavitatea uterină, țesutul endometrial se comportă specific, adică se ingroașă și sângerează la fiecare ciclu menstrual. Cum nu are pe unde ieși, acest țesut devine captiv în zona în care se dezvoltă. Astfel, atunci când implică ovarele, se pot forma chisturi (endometrioame), țesutul din apropiere se irită și dezvoltă țesut cicatrizat și aderent (benzi anormale de țesut fibros, ce duc la probleme pelvine și la lipirea organelor, acestea din urmă nemaiputând funcționa normal).

Uneori, durerile provocate de endometrioză sunt severe, mai ales în perioadele menstruale. Totodată, sunt cazuri în care endometrioza duce la probleme de fertilitate, deoarece poate cauza chisturi ovariene, precum și aderența sau obturația trompelor uterine.

Endometrioza este una dintre cele mai frecvente și, în același timp, una dintre cele mai frecvent nediagnosticate afecțiuni feminine, instaurate la vârsta reproductivă. După apariția primelor simptome trec, de regulă, mai mulți ani până când se pune un diagnostic corect pentru această afecțiune și până se se inițiază o terapie adecvată, personalizată pentru fiecare caz în parte.
Endometrioza este o patologie benignă, capabilă să inducă un dezechilibriu al calității vieții cu răsunet asupra vieții profesionale și mai ales asupra planificării familiale.

CAUZELE ENDOMETRIOZEI

Deși nu se cunosc cauzele exacte ale endometriozei, există, totuși, unele explicații posibile, cum ar fi:
-menstruația retrogradă, sângele menstrual, care conține celule endometriale, nu iese din corp, ci se întoarce în trompele uterine și în cavitatea pelvină; astfel, țesutul endometrial se depune pe organele din cavitatea pelvină;
-transformarea anumitor celule în celule endometriale, există situații în care fie hormonii, fie factorii imuni duc la transformarea celulelor peritoneale în celule endometriale (celulele care căptușesc membrana internă a abdomenului devin endometriale); pe de altă parte, în perioada pubertății, estrogenul, de exemplu, poate transforma celulele embrionice în implanturi de celule endometriale;
-disfuncția sistemului imun, uneori, sistemul imun nu funcționează normal, iar organismul nu poate recunoaște țestul endometrial din afara uterului și nu îl poate distruge;
-transportul celulelor endometriale, sunt cazuri în care celulele endometriale ajung în zona plămânilor, a inimii sau a creierului; acest lucru se întâmplă pentru că vasele de sânge sau sistemul limfatic pot transporta aceste celule prin organism;
-implantarea chirurgicală, celulele endometriale se pot atașa de incizia efectuată în timpul histerectomiei sau cezarienei, de exemplu.
Bine de stiut:
-există o asociere statistic demonstrată între endometrioză și alte boli de tip autoimun, cum sunt colonul iritabil, boala celiacă, intoleranța la gluten; într-un astfel de caz, este nevoie de colaborarea multidisciplinară între medicul ginecolog, cel gastroenterolog și alți medici din alte specializări;
-endometrioza și patologia mamară sunt, de obicei, hormono-dependente, adică, în contextul unui dezechilibru hormonal, ele pot să coexiste; este important de reținut că endometrioza nu cauzează direct noduli la sâni și nici invers.

FACTORII DE RISC

Deși cauzele sunt necunoscute, întâlnim tendința de a dezvolta această boală în urmatoarele cazuri:
-o predispoziție ereditară;
-bolile autoimune;
-un ciclu menstrual mai scurt de 28 de zile și o menstră mai mare de 7 zile;
-variația cantității de estrogen din corp;
-paciente cu histerectomie;
-toxinele din mediu.

SIMPTOME ALE ENDOMETRIOZEI

Endometrioza este o boală cu evoluție lentă. Mai ales în stadiile avansate, ea provoacă dureri severe. Practic, durerea este cel mai bun prescriptor. Dacă boala este neglijată sau se depistează foarte târziu (în stadiul 3 sau 4), ea este însoțită, în 50% dintre cazuri, de infertilitate, dureri severe și afectarea vieții de cuplu. Durerea cronică are o componentă afectivă, dar și psiho-emoțională, astfel că, uneori, poate să apară chiar și depresia. Este vorba, de fapt, despre efectul cumulativ al endometriozei asupra vieții pacientei, pentru că este o afecțiune cu implicații multiple, care trebuie tratată multidisciplinar.

Cele mai întâlnite simptome ale endometriozei sunt:
-menstre dureroase (dismenoree) și însoțite de crampe – pot debuta înainte de menstruație și pot persista și câteva zile în menstruație;
-dureri lombare și abdominale în timpul menstruației;
-durere la contact sexual, menstruații foarte dureroase, durere intermenstruală;
-durere la defecație sau la urinare;
-menstruație abundentă sau sângerări între menstre;
-oboseală, diaree, constipație, flatulență, greață, sângerare rectală;
-infertilitate.

Severitatea durerii nu este un indicator pentru stadiul bolii; poți avea o formă incipientă și ușoară de endometrioză, care se manifestă prin dureri puternice (care te pot imobiliza la pat), dar pot fi și situații în care o endometrioză avansată nu prezintă dureri atât de intense.

Dacă dismenoreea (durerea la menstruație) este primară, adică a aparut cu ocazia primului ciclu și nu este evolutivă (scorul durerii este stabil de-a lungul timpului), atunci endometrioza poate să nu fie evolutivă; însă poate exista o formă de endometrioză superficială, numită endometrioză peritoneală, care nu poate fi identificată nici la examenul clinic, nici la ecografie, nici la RMN și care poate da aceste dureri.

În cazul chisturilor endometrice, ovulațiile sunt mai rare și calitatea ovocitelor este mai slabă, pentru că există un ambient inflamator în pelvis, care are un efect citotoxic (distruge ovocitele).
Fiind o boală estrogen-dependentă, toate simptomele endometriozei se diminuează mult și dispar la menopauză; există și situații în care pot să apară ocluzii pe o leziune endometrică veche; leziunile mici nu pun, în general, probleme, dar cele extinse, pe intestin sau ureter, de exemplu, pot duce la intervenții chirurgicale.

Dacă există un chist endometriozic care persistă la menopauză, este foarte importantă monitorizarea, pentru că există riscul transformării acestuia într-o formațiune malignă.
Endometrioza se poate manifesta, la început, prin dureri ciclice legate de menstruație sau ovulație care, ulterior, devin cronice, adică apar între cicluri. Este vorba despre așa-numita durere cronică pelvină.

În cazul reproducerii umane asistate, o medicație intensivă cu funcție de stimulare ovariană poate duce la agravarea endometriozei și la complicații care nu se pot trata decât chirurgical; astfel de complicații pot fi, de exemplu, leziuni colorectale ce duc la ocluzie, stenoze ureterale ce pot duce la pierderea unui rinichi; reproducerea umană asistată și chirurgia sunt complementare, într-un astfel de caz, și tratamentul trebuie personalizat în funcție de situație.

DIAGNOSTICAREA ENDOMETRIOZEI

Endometrioza poate fi confundată, uneori, cu alte afecțiuni care se manifestă tot prin durere pelvină. Acestea sunt: boala inflamatorie pelvină (BIP), chisturile ovariene, sindromul de intestin iritabil (SII), care provoacă episoade diareice, constipație și crampe abdominale. Dacă endometrioza este însoțită de SII, atunci diagnosticarea este mai dificilă.

Deși nu există un singur test pentru stabilirea unui diagnostic și sunt situații în care diagnosticul final este pus chiar si dupa 7-12 ani de la apariția primelor simptome, diagnosticul corect de endometrioză se poate pune destul de simplu, în urma unui consult amănunțit care presupune:
-o anamneză corectă, empatică;
-consult clinic țintit;
-ecografie transvaginală;
-examen RMN pelvis cu protocol de endometrioză;
-colonoscopie virtuală (hidro-colono-CT);
-examinări complementare.

Nu este nevoie de intervenții chirurgicale, cum este cea laparoscopică de diagnostic, pentru ca endometrioza să fie diagnosticată corect și, implicit, să se stabilească o schemă de tratament adecvat.
Endometrioza este o boală cronică ce presupune controale medicale periodice, pentru monitorizare și tratament.

În diagnosticarea și tratamentul endometriozei, sunt esențiale, pe lângă profilul hormonal și analizele de sânge, și formele de hormoni libere active din sânge, precum și receptorii; prin urmare, nu este suficientă măsurarea nivelului estrogenului sau al progesteronului, pentru a se vedea dacă există un dezechilibru hormonal sau nu, pentru că acesta este la nivel celular.

CUM SE TRATEAZĂ ENDOMETRIOZA

Tratamentul endometriozei se stabilește în funcție de simptome, dorința de a avea copii, cât de extinsă și de severă este boala. Scopul tratamentului este să amelioreze durerea, să reducă rata recurenței și să se obțină o sarcină. Există trei tipuri de tratament al endometriozei:
-medicamentos, nu există tratament medicamentos care să vindece endometrioza, afecțiunea având un caracter recidivant. Tratamentul medicamentos doar ameliorează simptomele. Fiind o boală estrogen- dependentă, nu se prescriu contraceptive cu doze mari de estrogen. Pot fi folosite medicamente pentru suprimarea menstruației până la șase luni (cu medicație progesteronică sau asemănătoare hormonilor hipofizari), antiinflamatorii și analgezice;
-chirurgical, este recomandată amânarea cât de mult se poate a indicației operatorii; cazurile incipiente, de exemplu, nu se operează, pentru că nu sunt stadii chirurgicale. Tratamentul chirurgical trebuie să fie radical cu boala și conservator cu funcția reproductivă. Practic, o intervenție chirurgicală corectă dă o șansă pacientei de a concepe spontan, în 40% dintre cazurile avansate de endometrioză. Nu se operează chisturile care sunt mai mici de 6 cm;
-tratament alternativ, dacă boala este în stadiu incipient, în stadiul 1 și 2, endometrioza poate fi controlată bine cu ajutorul dietei, sportului, medicației asemănătoare celei hormonale. Se poate folosi o formă specială de estrogen natural (fitoestrogen), cu efect inhibitor pentru receptorii de estrogen și cu efect benefic în endometrioză; totodată, pot fi utilizate produse naturale care substituie hormonii de sinteză sau se pot folosi hormoni de sinteză cu administrare locală, cum ar fi un dispozitiv cu levonorgestrel (dispozitiv intrauterin, cu un sterilet ce are o capsulă de hormoni pe el sau un contraceptiv bifazic cu administrare intravaginală).

Histerectomia nu este, în general, o soluție în endometrioză, este o măsură radicală, indicată doar în cazurile care sunt rezistente la orice altă formă de tratament și care au recidivat după o intervenție chirurgicală corectă. Un exemplu în care se recomandă histerectomia este adenomioza, care este o formă de endometrioză localizată în mușchiul uterin și care se poate manifesta prin dureri foarte mari.

Remedii pe bază de plante

Remediile pe bază de plante reprezintă un prim tratament naturist pentru endometrioză. Anumite plante pot avea un efect pozitiv asupra sferei ginecologice și a reglării hormonilor sexuali, a senzației de disconfort și a fertilității.

De exemplu:
– mlădițe de zmeur, coada șoricelului, crețișoară, pentru un echilibru hormonal mai bun;
– ghimbir, fenicul și mușețel, pentru ameliorarea crampelor;
– ulei de ricin aplicat local cu o compresă, împreună cu o sticlă de apă fierbinte, în caz de dureri;
– propolis, despre care se spune că mărește fertilitatea, potrivit unor studii;
– plante pentru drenaj hepatic: ridiche neagră, armurariu, anghinare, pentru un bun metabolism hormonal;

De asemenea, este important să prevenim stresul cu ajutorul suplimentelor pe bază de magneziu, vitamina B și plante relaxante (passiflora, roinită, tei);
Pentru reducerea oxidării celulare (sursa de inflamație), antioxidanții precum resveratrolul din struguri, ceaiul verde, N-acetilcisteina sau picnogenolul din scoarța de pin prezintă un interes deosebit. Acesta din urmă se dovedește de mare ajutor în sensul că extractul din scoarța de pin reduce durerea, inclusiv cea din perioada menstruală.

COMPLICAȚIILE ȘI RISCURILE ENDOMETRIOZEI

Endometrioza poate avea câteva complicații importante, dacă nu este descoperită și tratată la timp.
Principala complicație a endometriozei este faptul că afectează în mod negativ fertilitatea femeii. Aproximativ jumătate dintre femeile cu endometrioză pot întâmpina probleme atunci când vor să rămână însărcinate.

Endometrioza poate bloca trompele uterine și poate împiedica unirea spermatozoizilor cu ovulul, iar astfel nu are loc fecundarea (fertilizarea). Boala pare să afecteze fertilitatea și în moduri mai puțin directe, spun medicii, cum ar fi faptul că afectează negativ calitatea ovulului și a endometrului.

Există studii care afirmă că neoplasmul ovarian apare într-un procent mai mare la persoanele cu endometrioză, însă trebuie să reținem că, totuși, riscul de a dezvolta cancer ovarian pe durata întregii vieți este relativ scăzut. Alte studii nu au confirmat această asociere. Deși este mai rar, un alt tip de cancer, numit și adenocarcinom asociat endometriozei, se poate dezvolta mai târziu, la acele femei care au avut endometrioză.

Alte complicații

Chiar dacă fertilitatea nu este un motiv de îngrijorare, controlul durerii cronice la aceste paciente poate fi extrem de dificil. Depresia, anxietatea și alte probleme la nivelul mental nu sunt rare, așa că pot fi și ele considerate complicații ale endometriozei.

CUM SE PREVINE ENDOMETRIOZA

Pentru că este o boală ale cărei cauze sunt puțin înțelese, nu se cunosc modalități prin care poate fi prevenită dezvoltarea endometriozei. De aceea sunt recomandate controalele periodice anuale îndată ce se manifestă simptomele mai sus menționate, dar și următoarele: diaree sau constipație, urinări sau scaune cu sânge, tulburări gastrointestinale.

Este foarte important ca femeile care suferă de simptomele endometriozei să-și facă anual controale pentru a-și verifica ovarele. Dacă acestea prezintă chisturi de diferite dimensiuni, cu un aspect caracteristic pentru endometrioză, diagnosticul poate fi pus. Prin ecografia transvaginală nu se poate depista decât boala avansată, deoarece aici se vor vedea doar chisturile care apar târziu în evoluție. De aceea, diagnosticul de certitudine se realizează prin laparoscopie, o metodă minim invazivă și foarte precisă ce permite și vizualizarea implantelor de endometrioză și excizia lor.

Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles
https://www.merckmanuals.com/professional/gynecology-and-obstetrics/endometriosis/endometriosis
https://bmcwomenshealth.biomedcentral.com/articles