Encefalita

Encefalita este o afecțiune medicală inflamatorie a creierului care poate fi cauzată de o varietate de agenți patogeni, inclusiv virusuri, bacterii, fungi sau paraziți. Acest proces inflamator poate afecta diferite părți ale creierului, inclusiv substanța albă și gri, meninge, trunchi cerebral, cerebel și măduva spinării. Encefalita poate duce la disfuncție neurologică semnificativă, precum și la probleme de comportament și cogniție.

Istoricul encefalitei poate fi urmărit încă din secolul al XVII-lea, când a fost descris pentru prima dată de către medicul german Thomas Willis. În secolele următoare, au fost identificate mai multe cauze ale encefalitei, inclusiv virusurile și bacteriile. În timpul Primului Război Mondial, encefalita epidemică (numită și gripă spaniolă) a cauzat moartea a milioane de oameni la nivel global.

Statisticile la nivel global arată că encefalita este o problemă de sănătate publică semnificativă. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în fiecare an sunt raportate aproximativ 500.000 de cazuri de encefalită la nivel global. Cu toate acestea, acest număr ar putea fi mult mai mare, deoarece mulți oameni cu encefalită nu sunt diagnosticați sau raportați oficial.

În Europa, encefalita este o problemă importantă de sănătate publică, iar numărul de cazuri este în creștere. Potrivit Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC), în Europa sunt raportate anual aproximativ 10.000 de cazuri de encefalită, cu o rată de incidență de aproximativ 2,5 cazuri la 100.000 de persoane. Cele mai frecvente cauze ale encefalitei în Europa sunt virusurile transmitere prin țânțari, cum ar fi virusul West Nile, și virusurile transmise de căpușe, cum ar fi virusul TBE (encefalita transmitere de căpușe).

În România, encefalita este o problemă de sănătate publică semnificativă. Potrivit datelor raportate de către Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, în anul 2020 au fost raportate un total de 329 de cazuri de encefalită, cu o rată de incidență de 1,7 cazuri la 100.000 de persoane. Cele mai frecvente cauze ale encefalitei în România sunt virusurile transmise de căpușe, cum ar fi virusul TBE, și virusul West Nile.

În prezent, cercetările continuă pentru a îmbunătăți tratamentul și prevenirea encefalitei, inclusiv prin dezvoltarea de vaccinuri și terapii antivirale.

Ce simptome are encefalita

Simptomele encefalitei pot varia în funcție de cauza bolii și de gravitatea acesteia. În general, simptomele se dezvoltă treptat și pot include:

Simptomele inițiale

• Febra – aceasta poate fi primul simptom al encefalitei. Temperatura corpului poate crește semnificativ și poate fi persistentă.
• Dureri de cap – o durere de cap constantă poate fi un simptom timpuriu al encefalitei și poate fi foarte intensă.
• Stare de oboseală – pacienții cu encefalită pot prezenta oboseală și slăbiciune generală.

Simptome neurologice

• Confuzie și dezorientare – pacienții pot avea dificultăți în a-și concentra atenția, în a-și aminti lucruri și în a se descurca în situații familiare.
• Tulburări de comportament – acestea pot fi variate și pot include agitație, iritabilitate, anxietate sau depresie.
• Schimbări în nivelul de conștientă – pacienții pot prezenta letargie, somnolență sau chiar comă.
• Convulsii – acestea pot fi generalizate sau parțiale și pot fi precedate de aură sau de alte simptome.
• Slăbiciune musculară – pacienții pot avea dificultăți în a-și controla mușchii, ceea ce poate duce la tremur, spasme sau chiar paralizie.
• Tulburări de echilibru – pacienții pot avea dificultăți în a-și menține echilibrul și pot avea probleme de coordonare a mișcărilor.
• Pierderea sau scăderea auzului și a vederii – pacienții pot avea dificultăți în a-și concentra atenția și în a percepe sunete sau imagini.

Simptome gastrointestinale

• Grețuri și vărsături – acestea pot fi un simptom comun al encefalitei și pot fi precedate sau însoțite de dureri abdominale.

Simptome respiratorii

• Dificultăți de respirație – acestea pot apărea în cazurile severe de encefalită și pot fi un semn al complicațiilor respiratorii.

Care sunt cauzele encefalitei

Encefalita poate fi cauzată de o varietate de agenți patogeni, inclusiv viruși, bacterii, fungi și paraziți. Iată o listă cu cele mai comune cauze ale encefalitei, structurată pe categorii:

Infecții virale

• Virusul herpes simplex – este una dintre cele mai comune cauze ale encefalitei. Afectează în special persoanele cu sistemul imunitar slăbit sau persoanele cu o istorie de infecții cu herpes.
• Virusul West Nile – este o altă cauză comună a encefalitei, răspândită prin înțepătura de țânțar infectat cu virusul West Nile.
• Virusurile transmise prin căpușe (tick-borne) – inclusiv virusurile transmise prin căpușe encefalice, rickettsioza și virusurile Colorado tick fever.
• Virusul japonez al encefalitei – este o cauză comună de encefalită în Asia de Est.
• Virusul vaccinului rujeolic – în cazuri rare, poate cauza encefalită post-vaccinală.

Infecții bacteriene

• Borrelia burgdorferi – bacterie ce cauzează boala Lyme poate duce la encefalita Lyme.
• Mycoplasma pneumoniae – este o bacterie ce poate cauza pneumonie și poate duce la encefalită.
• Streptococul pneumoniae – este o bacterie ce poate cauza pneumonie și meningită și poate duce la encefalită.

Infecții fungice

• Histoplasma capsulatum – este o specie de fungi ce se găsește în sol și în fecalele de lilieci și păsări, şi poate cauza encefalită în cazuri rare.
• Candida albicans – este o specie de fungi care poate cauza o varietate de infecții și, în cazuri rare, poate duce la encefalită.

Infecții parazitare

• Toxoplasma gondii – este un parazit care poate fi găsit în sol sau în fecalele de pisici și poate duce la encefalită.
• Plasmodium falciparum – este parazitul responsabil pentru malarie, care poate duce la encefalită în cazuri rare.

Factori de risc pentru encefalită

Există mai mulți factori de risc care pot crește șansele unei persoane de a dezvolta encefalită, acești factori de risc fiind reprezentați de:

• Vârsta – copiii mici și persoanele în vârstă sunt mai predispuse la dezvoltarea encefalitei decât persoanele de vârstă medie.
• Starea imună – persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau care primesc tratament cu medicamente care inhibă sistemul imunitar (cum ar fi corticosteroizii sau medicamentele pentru tratamentul cancerului) sunt mai predispuse la dezvoltarea encefalitei.
• Infecții anterioare – persoanele care au avut o infecție virală sau bacteriană în trecut, cum ar fi gripa, mononucleoza sau meningita, sunt mai predispuse la dezvoltarea encefalitei.
• Expoziție la agenți patogeni – persoanele care trăiesc în zone cu risc crescut de infecții virale sau de căpușe sau care au călătorit recent în aceste zone sunt mai predispuse la dezvoltarea encefalitei.
• Traumatisme craniene – persoanele care au suferit un traumatism cranian, mai ales dacă acesta a cauzat o leziune la nivelul creierului, sunt mai predispuse la dezvoltarea encefalitei.
• Stilul de viață – anumite obiceiuri de viață, cum ar fi fumatul sau consumul excesiv de alcool, pot slăbi sistemul imunitar și pot crește riscul de a dezvolta encefalită.
• Expunerea la substanțe toxice – expunerea la anumite substanțe toxice, cum ar fi substanțele chimice sau metalele grele, poate duce la inflamarea creierului și la dezvoltarea encefalitei.
• Anumite afecțiuni medicale – anumite afecțiuni medicale, cum ar fi diabetul, boala Crohn sau lupusul, pot slăbi sistemul imunitar și pot crește riscul de a dezvolta encefalită.
• Genetica – anumite tulburări genetice pot crește riscul de a dezvolta encefalită, cum ar fi tulburările autoimune sau tulburările metabolice.
• Statutul socio-economic – persoanele care trăiesc în condiții socio-economice precare, cum ar fi lipsa de acces la apă potabilă sau igienă adecvată, sunt mai predispuse la dezvoltarea encefalitei.
• Alte afecțiuni – persoanele care au alte afecțiuni ale sistemului nervos central, cum ar fi epilepsia sau scleroza multiplă, sunt mai predispuse la dezvoltarea encefalitei.

Complicațiile encefalitei

Encefalita poate cauza o serie de complicații care pot fi grave și care pot afecta în mod semnificativ calitatea vieții. Complicațiile encefalitei pot fi determinate de gravitatea bolii, de agentul cauzal al encefalitei, de starea generală de sănătate a pacientului și de momentul în care a început tratamentul. Cele mai frecvente complicații ale encefalitei sunt:

Convulsii – Encefalita poate provoca convulsii sau crize epileptice, care sunt reacții anormale ale creierului. Convulsiile pot fi un efect secundar al inflamației sau pot fi cauzate de daune la nivelul țesutului cerebral. Aceste convulsii pot fi tratate cu medicamente anticonvulsivante, dar pot apărea în continuare în ciuda tratamentului.

Paralizie – Unele forme de encefalită pot provoca paralizie, care poate fi temporară sau permanentă. Paralizia poate afecta o parte a corpului sau poate fi generalizată. În funcție de severitatea paraliziei, pacientul poate necesita terapie fizică sau ocupațională.

Tulburări de comportament și psihologice – Encefalita poate provoca schimbări de comportament, cum ar fi confuzia, dezorientarea sau tulburările de memorie. Pacienții pot prezenta, de asemenea, tulburări psihologice, cum ar fi anxietatea, depresia sau schizofrenia.

Probleme de vorbire și de înghițire – Encefalita poate afecta capacitatea pacientului de a vorbi și de a înghiți, ceea ce poate duce la probleme de alimentație și de hidratare. Pacienții pot avea nevoie de terapie de învățare a abilităților de înghițire sau de intervenții chirurgicale pentru a remedia aceste probleme.

Pierderea auzului și a vederii – Encefalita poate provoca pierderea auzului și a vederii. Acest lucru se datorează afectării nervilor care controlează auzul și vederea. În funcție de gravitatea pierderii, pacientul poate avea nevoie de proteze auditive sau intervenții chirurgicale pentru a îmbunătăți vederea.

Edem cerebral – Encefalita poate duce la umflarea creierului, ceea ce poate fi periculos. Edemul cerebral poate comprima țesutul cerebral și poate duce la deteriorarea nervilor și a vaselor de sânge. Tratamentul poate include medicamente pentru reducerea inflamației sau intervenții chirurgicale pentru a elimina excesul de lichid.

Deces – Encefalita poate fi o boală gravă și poate duce la deces în cazurile severe. Riscul de deces este mai mare în cazul formelor severe de encefalită, la persoanele cu o vârstă de peste 50 de ani, la persoanele cu sistem imunitar slăbit sau la cei cu alte probleme de sănătate.

Recurența encefalitei – În unele cazuri, encefalita poate reveni, mai ales în cazul encefalitei herpetice. Aceasta este o complicație rară, dar poate fi periculoasă, deoarece poate duce la deteriorarea creierului.

Encefalomielita acută diseminată – Aceasta este o complicație rară a encefalitei, care poate apărea ca o reacție autoimună la virusul encefalitic. Aceasta poate afecta mielina din creier și din măduva spinării, ceea ce poate duce la probleme neurologice grave, cum ar fi pierderea sensibilității, probleme de echilibru și de coordonare și chiar paralizie.

Metode de prevenție

Sunt disponibile mai multe metode de prevenire a encefalitei, acestea fiind diferite în funcție de cauza specifică a bolii. Unele dintre strategiile frecvenţe pentru prevenire includ:

Vaccinare – Vaccinurile pot preveni unele tipuri de encefalită, cum ar fi encefalită japoneză, encefalita cu virusul West Nile și encefalita cu TBE. Este important să se consulte medicul pentru a afla mai multe despre vaccinurile disponibile și despre cine ar trebui să se vaccineze.

Măsuri de precauție împotriva mușcăturilor de insecte – Folosirea de substanțe de protecție împotriva insectelor, îmbrăcămintea adecvată și evitarea zonelor cu insecte poate ajuta la prevenirea infecțiilor cu virusul encefalitic.

Măsuri de precauție împotriva infecțiilor respiratorii – Encefalita poate fi cauzată și de infecții respiratorii, cum ar fi gripa sau răceala comună. Prin urmare, este important să se ia măsuri de precauție pentru a preveni aceste infecții, cum ar fi spălatul regulat al mâinilor și evitarea contactului cu persoanele bolnave.

Evitarea contactului cu animalele infectate – Anumite animale, cum ar fi rozătoarele sau animalele sălbatice, pot fi purtătoare de virusuri encefalitice. Evitarea contactului cu aceste animale și cu excrețiile lor poate ajuta la prevenirea infecției.

Tratarea bolilor de bază – Persoanele cu afecțiuni de sănătate preexistente, cum ar fi HIV sau cancerul, au un risc mai mare de a dezvolta encefalită. Tratamentul acestor afecțiuni poate ajuta la reducerea riscului de dezvoltare a encefalitei.

Igiena alimentară – Unele forme de encefalită pot fi cauzate de consumul de alimente sau apă contaminate cu bacterii sau virusuri. În acest caz, se recomandă evitarea consumului de alimente sau apă contaminate și respectarea unei igiene alimentare adecvate, cum ar fi spălarea mâinilor înainte de mese și prepararea alimentelor în condiții de igienă corespunzătoare.

Tratamentul infecțiilor – Infecțiile cu bacterii sau virusuri pot crește riscul de dezvoltare a encefalitei, așa că este important să se trateze prompt și adecvat orice infecție prezentă.

Evitarea călătoriilor în zonele cu risc – Dacă o anumită zonă geografică este cunoscută ca fiind afectată de anumite tipuri de encefalită, este recomandabil să se evite călătoriile în acea zonă.

Diagnostic

Diagnosticarea encefalitei poate fi o provocare, deoarece simptomele pot fi confundate cu alte boli sau afecțiuni. În general, procesul de diagnosticare a encefalitei implică următoarele etape:

Evaluarea simptomelor – Medicul va evalua simptomele raportate de pacient și va căuta semnele fizice asociate encefalitei, cum ar fi febră, durerile de cap, rigiditatea gâtului său pierderea de coordonare motorie.

Anamneza medicală – Medicul va lua o anamneză detaliată a pacientului, inclusiv istoricul medical, istoricul de călătorie și istoricul de expunere la vectori, cum ar fi țânțarii sau căpușele, pentru a determina dacă pacientul a fost expus la factorii de risc pentru encefalită.

Analize de sânge – Analizele de sânge pot fi utilizate pentru a detecta prezența de anticorpi împotriva virusurilor sau bacteriilor care pot provoca encefalită.

Imagistica cerebrală – Imagistica cerebrală, cum ar fi scanarea CT sau RMN, poate fi utilizată pentru a detecta orice semne de inflamație sau leziuni la nivelul creierului.

Puncția lombară – Puncția lombară implică introducerea unui ac în spațiul lombar pentru a colecta o probă de lichid cefalorahidian (LCR), care poate fi testat pentru a detecta prezența de virusuri sau bacterii.

Biopsia cerebrală – Biopsia cerebrală implică prelevarea unei probe de țesut cerebral pentru a fi analizată în laborator. Această metodă este rar utilizată și poate fi necesară în cazuri severe și rare de encefalită.

Tratamentul encefalitei

Tratamentul encefalitei depinde de cauza subiacentă și de severitatea bolii. În general, tratamentul poate include următoarele:

Terapia antivirală – Dacă encefalita este cauzată de un virus, medicul poate prescrie medicamente antivirale pentru a opri sau a încetini răspândirea virusului. Aceste medicamente pot fi administrate oral, intravenos sau intratecal (direct în lichidul cefalorahidian).

Terapia antibiotică – Dacă encefalita este cauzată de o bacterie, medicul poate prescrie antibiotice pentru a trata infecția.

Terapia simptomatică – Medicul poate prescrie medicamente pentru a ameliora simptomele, cum ar fi febră, durerea de cap, convulsiile sau inflamația. Aceste medicamente pot include analgezice, antiinflamatoare, anticonvulsivante sau medicamente care reduc inflamația.

Tratamentul de suport – Pacienții cu encefalită pot avea nevoie de tratament de suport pentru a menține funcțiile corpului. Acest tratament poate include administrarea de fluide intravenoase, monitorizarea și menținerea echilibrului electrolitic, administrarea de oxigen suplimentar sau terapie respiratorie.

Tratamentul de reabilitare – După ce simptomele acute ale encefalitei au fost tratate, pacientul poate avea nevoie de terapie fizică, terapie ocupațională sau terapie de vorbire și limbaj pentru a recăpăta funcția cerebrală și fizică.

Tratamentul encefalitei poate fi complex și uneori poate dura mai multe săptămâni sau luni. Este important să urmați cu strictețe orice instrucțiuni medicale și să vă prezentați la controalele programate pentru a asigura o recuperare completă

Cum ne recuperăm după boală

Recuperarea după encefalită poate varia în funcție de severitatea bolii și de cât de mult a fost afectat creierul. Unele persoane se pot recupera complet, în timp ce altele pot avea efecte pe termen lung asupra sănătății cognitive și fizice.

În rândurile ce vor urma vor fi enumerate sfaturi ce pot ajuta la recuperarea după encefalită:

Respectați instrucțiunile medicale – Este important să urmați cu strictețe orice instrucțiuni medicale și să luați medicamentele prescrise la timp. De asemenea, este important să vă prezentați la controalele programate pentru a asigura o recuperare completă.

Alegeți un stil de viață sănătos – Încercați să adoptați un stil de viață sănătos, care să includă alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate, odihnă adecvată și evitarea fumatului și a consumului de alcool.

Participați la terapie de reabilitare – Dacă medicul recomandă terapie fizică, terapie ocupațională sau terapie de vorbire și limbaj, este important să urmați aceste recomandări și să participați la sesiunile de terapie pentru a recăpăta funcțiile cerebrale și fizice.

Alegeți activități care să stimuleze creierul – Participarea la activități care să stimuleze creierul, cum ar fi jocurile de logică sau de memorie, poate ajuta la îmbunătățirea funcției cognitive și la recuperare.

Alegeți activități care să îmbunătățească starea de spirit – Activitățile care vă fac să vă simțiți bine și să vă relaxați, cum ar fi yoga sau meditația, pot ajuta la îmbunătățirea stării de spirit și la gestionarea stresului, ceea ce poate fi important pentru recuperarea după encefalită.

Căutați suport emoțional – A avea encefalită poate fi o experiență stresantă și emoțională. Căutați sprijinul prietenilor și familiei sau considerați posibilitatea de a participa la un grup de suport pentru a discuta experiențele cu alți oameni care au trecut prin aceeași situație.

Recuperarea după encefalită reprezintă un proces care necesită mult timp și efort, dar este vital să respectați indicațiile medicale și să adoptați un stil de viață sănătos, pentru a avea șanse mai mari de recuperare integrală sau de gestionare a consecințelor pe termen lung ale afecțiunii.

Surse:

1. https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/encephalitis#:~:text=What%20is%20encephalitis%3F,light%2C%20mental%20confusion%20and%20seizures.
2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/encephalitis/symptoms-causes/syc-20356136
3. https://www.nhs.uk/conditions/encephalitis/
4. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/6058-encephalitis
5. https://www.medicalnewstoday.com/articles/168997
6. https://www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/encephalitis
7. https://www.encephalitis.info/
8. https://kidshealth.org/en/parents/encephalitis.html
9. https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/viral-encephalitis
10. https://www.healthline.com/health/encephalitis
11. https://www.webmd.com/a-to-z-guides/understanding-encephalitis-basics
12. https://www.msdmanuals.com/professional/neurologic-disorders/brain-infections/encephalitis
13. https://www.cdc.gov/easternequineencephalitis/statistics-maps/index.html