Embolia pulmonara

Ce este embolia pulmonara

Embolia pulmonară acută este considerată a treia cauză cardiovasculară de deces la nivel european, după infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral, provocând peste 350.000 de decese anual.

Embolia pulmonară (sau tromboembolismul pulmonar – TEP) se produce atunci când un tromb (cheag de sânge), cel mai frecvent de la nivelul unei vene profunde, se desprinde și ajunge la nivelul plămânilor. Aici, din cauza calibrului mic al arterelor pulmonare, obturează complet sau parţial vasele pulmonare în care ajunge. Sângele nu mai poate circula la acest nivel şi, astfel, se instalează manifestările trombembolismului.

În practica medicală, în marea majoritate a cazurilor, trombul se formează la nivelul sistemului venos al membrelor inferioare; formarea trombului la acel nivel este favorizată de o vâscozitate crescută a sângelui precum și de stangarea sângelui în vas. Embolia pulmonară poate fi parțială (când embolul obstrucționează parțial vasul) sau completă (situație în care embolul ocupă întreg calibrul vascular).

Tromboza pulmonară are repercusiuni severe asupra întregului organism, deoarece blochează circulația de sânge spre plămâni, determină afectarea altor organe din corp care nu mai beneficiază de un aport adecvat de oxigen și scade, în acest fel, oxigenarea tuturor țesuturilor și organelor din organism.

Originea trombilor este reprezentată, în 90% din cazuri, de trombozele venoase ale membrelor inferioare (picioarelor). Formarea cheagului de sânge la nivelul unei vene este favorizată de o creştere a vâscozităţii sângelui asociată cu stagnarea acestuia în venă şi, uneori, cu un traumatism la nivelul venos.

Embolia pulmonară este o boală gravă, o urgenţă medicală care poate produce:

– distrugerea definitivă a unei părți a plămânului prin blocarea circulaţiei către ţesutul pulmonar;

– dereglarea altor organe care nu primesc suficient oxigen;

– scăderea nivelului de oxigen în sângele din organism;

– dacă cheagul de sânge este mare sau sunt mai multe cheaguri mai mici se poate ajunge la deces;

Şansele de supravieţuire după o embolie pulmonară depind foarte mult de severitatea bolii, precum şi de alte afecţiuni de care pacientul suferă. Statisticile indică faptul că 1 din 7 persoane pot muri în urma unui embolism pulmonar masiv.

Care sunt cauzele emboliei pulmonare

Dacă vă întrebați care sunt cauzele emboliei pulmonare, studiile de specialitate arată faptul că 90% din evenimentele de embolie pulmonară apar în context de tromboză venoasă profundă localizată la nivelul membrelor inferioare; sângele stagnează la acel nivel, se coagulează și formează trombi pe peretele vasului de sânge; din acest tromb se pot desprinde fragmente care ajung în circulație, moment în care trombul devine embol; când fragmentul de embol ajunge la nivelul arterelor pulmonare se blochează în lumenul vasului, deoarece acestea sunt vase cu calibru mic.

Restul de 10% din cazurile de embolie pulmonară se datorează unor situații speciale și rare, precum bulele de aer, fragmente din formațiuni tumorale, sau fragmente de măduvă osoasă (situație întâlnită în special în cazul fracturilor de femur).

În funcţie de circumstanţele de apariţie, cauzele emboliei pulmonare pot fi:

– tromboembolismul pulmonar provocat, apare după 6-12 săptămâni de la instalarea unei cauze reversibile, precum după intervenţii chirurgicale, mai ales la nivelul abdomenului şi bazinului, după intervenţii ortopedice sau imobilizări prelungite, la pacienţii cu neoplazii cunoscute;

– tromboembolismul pulmonar neprovocat sau „idiopatic”, cauză rămâne necunoscută sau este eventual depistată ulterior, prin servicii înalt specializate. Aici vorbim despre sindroame antifosfolipidice primare sau secundare unor boli de colagen vasculare, factor V Leiden, alte trombofilii.

Colesterolul ridicat (în special colesterolul „rău” (LDL) a fost legat de afecțiuni cardiovasculare, cum ar fi atacul de cord și accidentul vascular cerebral, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) raportând că bolile cardiovasculare au fost responsabile pentru aproximativ 32% din decesele globale în 2019.

Nivelurile ridicate de colesterol sunt legate de formarea cheagurilor de sânge în câteva moduri. Nivelurile ridicate de colesterol reprezintă un factor de risc major pentru ateroscleroză, care este o acumulare de plăci grase pe și în interiorul pereților arterelor. Potrivit Asociației Americane a Inimii (AHA), placa este formată din colesterol, grăsimi, deșeurile celulelor, calciu și fibrină (care provoacă coagularea sângelui).

Pe măsură ce plăcile de grăsime continuă să crească, ele pot îngusta arterele și pot limita alimentarea cu sânge a organelor vitale. Acest lucru poate provoca simptome, cum ar fi angină pectorală, care este cauzată de reducerea aportului de sânge a inimii și este adesea experimentată ca durere în piept în timpul efortului.

Aportul redus de sânge la nivelul picioarelor poate duce, de asemenea, la dureri de picioare în timpul exercițiilor fizice, o afecțiune cunoscută sub numele de claudicație intermitentă; afecțiunea este de obicei un simptom al bolii arterelor periferice, o îngustare a arterelor la nivelul membrelor.

În ceea ce privește legătura dintre colesterolul crescut și formarea cheagurilor de sânge, pericolul apare dacă una dintre aceste plăci se rupe.

Cheagul poate crește rapid în dimensiune până când blochează artera și împiedică fluxul normal de sânge.

Blocarea arterelor cardiace duce la un atac de cord, în timp ce blocarea arterelor cerebrale duce la un accident vascular cerebral.

Există, de asemenea, dovezi suplimentare care sugerează că colesterolul ridicat poate duce și la formarea de cheaguri de sânge în vene, situație care se numește tromboembolism venos (TEV). În funcție de locul în care se formează cheagul, acest lucru poate duce fie la tromboză venoasă profundă, fie la embolie pulmonară.

Potrivit unui studiu publicat în numărul din iulie 2019 din Arterioscleroza, tromboza și biologia vasculară, nivelurile ridicate de colesterol LDL au fost identificate ca un factor de risc pentru dezvoltarea tromboembolismului venos.

În cazul persoanelor cu ateroscleroză severă (arterele îngustate, cauzate de depunerile de colesterol), bucățile mici de colesterol pot uneori să se desprindă de pe un perete al vasului de sânge, dintr-o anumită zonă, rezultând astfel o embolie.

Așadar, embolusul este fie un cheag de sânge, fie o celulă grasă ori un corp străin care blochează un vas de sânge, în cazul de față, acest vas este în unul dintre plămâni (de aici și numele de embolie pulmonară).

Factorii de risc pentru embolia pulmonara

Persoanele cu risc major de a face embolie pulmonară sunt cele care:

– au peste 60 de ani (după această vârstă, cu fiecare 10 ani în plus, riscul de embolie pulmonară se dublează);

– au fost diagnosticate cu o formă de cancer;

– au tromboză venoasă profundă (TVP) sau au avut înainte;

– au avut embolie pulmonară înainte sau au un membru în familie care a avut această boală;

– femeile gravide, lăuzele în primele şase luni după naştere, femeile care iau anticoncepţionale;

– sunt imobilizate la pat pentru o perioadă mai lungă după intervenţii chirurgicale, fracturi;

– merg în călătoriile lungi cu avionul, mai mult de 4 ore.

Simptomele emboliei pulmonare

O embolie pulmonară presupune blocarea unui vas de sânge din plămâni. Asta înseamnă că viața pacientului este pusă în pericol dacă embolia nu este tratată cât mai repede.

Simptomele depind, în primul rând, de mărimea cheagului de sânge şi de cât de bine îl pot gestiona plămânii. Persoanele cu o stare de sănătate precară sau cele care suferă de afecţiuni preexistente pot prezenta simptome agravate în comparaţie cu o persoană sănătoasă. De obicei, simptomele se succed rapid.

Un embolism pulmonar de dimensiuni mici poate fi asimptomatic sau se poate manifesta clinic prin:

– lipsă de aer;

– durere în piept;

– tuse sau scuipat cu sânge (hemoptizie);

– febră uşoară;

– ritm cardiac rapid (tahicardie).

În cazul unui embolism pulmonar masiv (denumire dată din cauza efectului asociat care poate duce la insuficienţă cardio-respiratorie sau tensiune scăzută) sau în cazul existenţei unor embolii multiple, pot apărea:

– lipsă de aer severă;

– durere în piept (în special în centrul pieptului, în spatele sternului);

– senzaţie de leșin;

– stare generală proastă (este afectată circulaţia sângelui şi funcţionarea inimii, scade tensiunea);

– stop cardiac (se poate ajunge la deces chiar şi după manevre de resuscitare).

Alte simptome ale emboliei pulmonare sunt:

– durere în spatele gambei;

– durere la nivelul muşchilor gambei;

– inflamarea piciorului (gamba poate fi caldă şi roşie);

– anxietate;

– colorarea pielii în albastru (de obicei la nivelul buzelor şi degetelor);

– piele umedă şi rece;

– transpiraţii.

Diagnosticare

Diagnosticul pozitiv presupune corelarea simptomelor prezentate de bolnav medicului cardiolog cu datele obţinute la examenul clinic, la care se adaugă analizele de laborator şi explorările imagistice.

Dintre acestea, radiografia pulmonară, ecografia cardiacă, ecografia doppler vasculară şi angio CT pulmonar pot oferi informaţii extrem de importante pentru diagnostic şi tratament. În cazul în care testul D-dimeri (markeri pentru evaluarea riscului de tromboză) este normal şi nu există factori de risc, este puţin probabil să se stabilească diagnosticul de embolie pulmonară.

Tratamentul pentru embolie pulmonara

Dacă medicul crede că ai embolie pulmonară, vei fi trimis la spital pentru mai multe analize și pentru a ți se acorda cât mai repede un tratament.

Tratamentul se stabileşte în funcţie de tipul embolismului:

– în TEP mic (simptomatologie redusă) este necesară administrarea de anticoagulante (intravenos sau per os);

– în TEP masiv (cu o afectare a peste 30% din patul vascular pulmonar) se administrează tratament care distruge cheagul format, tratament trombolitic;

– în anumite cazuri este nevoie de o intervenţie chirurgicală pentru montarea unor filtre la nivelul unei vene din abdomen (vena cavă inferioară), scoaterea cheagului din inimă, scoaterea cheagului din plămân.

Durata tratamentului emboliei pulmonare este influenţată, în principal, de cauza care a determinat formarea cheagului. Astfel, în cazul unui TEP neprovocat, tratamentul se administrează pentru o perioadă de minimum trei luni, iar în cazul în care TEP este consecinţa unui cancer, durata tratamentului anticoagulant este influențat de perioada de timp în care maladia este considerată activă.

Tratamentul preventiv al emboliei pulmonare consecutive unei flebotromboze a unui membru inferior sau al regiunii abdomino-pelvine constă în mobilizarea precoce, după naştere sau după intervenţia chirurgicală, sau în imobilizarea membrului în caz de intervenţie ortopedică la nivelul piciorului, cu prescrierea de anticoagulant injectabil subcutanat.

Tratamentul naturist pentru embolia pulmonară nu trebuie să înlocuiască medicaţia clasică sau procedurile chirurgicale, atunci când acestea se impun. Înainte de a folosi diferite ceaiuri sau creme este indicată o discuţie cu medicul care supraveghează boala.

Recuperarea după o embolie pulmonară presupune o monitorizare atentă a picioarelor pentru a observa eventualele semne de formare a cheagurilor de sânge şi urmarea cu stricteţe a schemei de tratament indicată de medicul specialist.

Dacă nu este tratată, embolia pulmonară poate fi o problemă gravă care poate duce la alte complicaţii medicale, precum hipertensiunea pulmonară tromboembolică sau chiar deces. Eficacitatea anticoagulantelor administrate pe perioade diferite de timp cu scopul de a preveni dezvoltarea acesteia este încă necunoscută.

Prevenție

Pentru a evita apariţia trombilor (cheagurilor de sânge) la nivelul picioarelor, trebuie urmate sfaturile medicului specialist care se referă la administrarea de anticoagulante, folosirea de ciorapi cu compresie sau de susţinere graduală (aceştia strâng picioarele şi ajută venele şi muşchii picioarelor să transporte sângele mai eficient) ori a dispozitivelor de compresie pneumatică (adică manşete pentru gambe care se umflă automat cu aer şi se dezumflă la câteva minute, masând şi strângând venele din picioare şi îmbunătăţind circulaţia sanguină).

De asemenea, un stil de viaţă sănătos, care să cuprindă exerciţii fizice regulate, mai ales după o intervenţie chirurgicală (potrivit indicaţiilor medicului), o alimentaţie sănătoasă bazată pe fructe şi legume, o hidratare corespunzătoare (lipsa lichidelor poate favoriza apariţia cheagurilor), evitarea consumului de alcool (are asupra organismului acelaşi efect ca deshidratarea) şi renunţarea la fumat ajută la prevenirea apariţiei trombilor.

Persoanele care călătoresc pe distanţe lungi şi destul de des ar trebui să ţină cont să facă opriri periodice sau să se ridice de pe scaun şi să mişte picioarele (genuflexiuni, flexări, rotiri ale gleznelor, ridicări pe vârfuri). Este indicat să se evite statul pe scaun sau canapea cu picioarele adunate sub șezut, iar persoanelor cu riscuri crescute de formare a cheagurilor le sunt recomandate injecţii cu anticoagulante când zborul sau deplasarea durează mai mult de 4 ore.

Toate aceste măsuri de prevenție îți pot salva viața! Trombembolismul pulmonar poate fi prevenit, iar în cazurile în care afecțiunea deja s-a instalat, adresarea unui serviciul medical cât mai rapid, poate fi soluția salvatoare.

Bibliografie:

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/pulmonary-embolism

https://emedicine.medscape.com/article/300901-overview

https://www.webmd.com/lung/what-is-a-pulmonary-embolism

https://www.webmd.com/lung/what-is-a-pulmonary-embolism

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29770793/