Doar 1 persoană din 5 cu hepatita C stie ca este infectata

Aproximativ 400.000 de persoane sunt răpuse anual în lume de hepatita C, supranumită ”ucigaşul tăcut”, în principal ca urmare a lipsei de medicamente şi a diagnosticării târzii. De asemenea, doar aproximativ 3 milioane dintre cei 71 de milioane de purtători ai virusului hepatitei C (VHC) au primit tratamentul de care aveau nevoie, după cum s-a subliniat la Congresul Asociaţiei europene pentru studii asupra ficatului (EASL 2018), organizat recent la Paris.

Iată de ce hepatita C continuă să fie o problemă gravă de sănătate la nivel mondial în ciuda faptului că această boală poate fi tratată cu uşurinţă dar şi a angajamentului miniştrilor Sănătăţii din lume care au convenit să o elimine până în anul 2030 de pe lista factorilor ce ameninţă sănătatea publică (fapt ce presupune reducerea cu 90% a numărului de infecţii noi şi cu 65% a numărului de decese ca urmare a acestei maladii a ficatului).

Hepatita este o inflamaţie a ficatului provocată de un virus. Boala există în cinci tipuri – A, B, C, D şi E – însă B şi C sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din noile cazuri de cancer hepatic, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

Hepatita C este întâlnită peste tot în lume. Cele mai afectate regiuni sunt cele din estul Mării Mediterane şi din Europa.

Pe plan mondial, 71 milioane de persoane au hepatita C cronică şi doar o persoană din cinci ştie că este infectată. Mulţi dintre aceşti oameni netrataţi dezvoltă apoi cancer hepatic sau ciroză hepatică.

Pentru hepatita C nu există deocamdată un vaccin. Însă, medicamentele dintr-o nouă categorie, “antivirale cu acţiune directă” (AAD), considerate “revoluţionare”, pot să vindece principalele şase tulpini ale virusului hepatic C (VHC), cu o rată de reuşită de peste 90%.

Virusul bolii este cel mai adesea transmis prin sânge infectat. Acest lucru se poate întâmpla fie prin seringi contaminate folosite pentru injectarea de medicamente ori droguri, fie prin transfuzii de sânge netestat şi chiar prin mici leziuni ale pielii care intră în contact cu sânge infectat, tatuaje efectuate cu ace utilizate şi pe alte persoane sau relațiile sexuale neprotejate.  De asemenea, hepatita C se poate transmite de la mama ce poartă infecția la copilul ei (sub 10% dintre sarcini).

Potrivit OMS, doar 9% dintre bolnavii afectaţi de hepatita B şi 20% dintre cei cu hepatita C ştiu că au contractat această infecţie deoarece, adesea, boala nu se manifestă prin simptome evidente.

Numai în circa 15% dintre cazuri hepatita C prezintă simptome acute.

În general, simptomele sunt ușor de trecut cu vederea și nespecifice. Printre acestea se numără oboseala inexplicabilă, greața, scăderea apetitului alimentar, durerile musculare și articulare și scăderea din greutate.

Aproximativ 80% dintre persoanele expuse virusului hepatic dezvoltă infecție cronică. Majoritatea acestora prezintă simptome minime sau sunt complet asimptomatice în primele decenii de la apariția infecției.

Între 10% și 30% dintre persoanele ce poartă infecția timp de peste 30 de ani dezvoltă ciroză, acestea fiind cu 20% mai expuse riscului dezvoltării cancerului hepatic.

De altfel, potrivit statisticilor, hepatita C este cauza a 27% dintre îmbolnăvirile de ciroză și a 25% dintre cazurile de cancer hepatic.

Persoanele care prezintă ciroză sau cancer hepatic pot avea nevoie de transplant de ficat, dar adesea virusul recidivează după transplant.

Hepatita C poate fi depistată la timp prin efectuarea de teste de laborator specifice, la intervale regulate. Acestea pot fi făcute, la cerere, odată cu analizele de sânge de rutină.