Distensia abdominala

Senzația de balonare (distensie abdominală sau meteorism) este o condiție în care abdomenul superior se simte plin și întărit și arată umflat (destins). Apare când există gaze în exces în stomac sau intestin. Totuși, unii pacienți pot avea o percepție crescută și pot resimți această senzație când au o cantitate normală de gaze în stomac (hipersensibilitate intestinală). Poți avea durere abdominală sau doar o senzație de plenitudine. Balonarea poate fi inconfortabilă. Când produce distensie abdominală și afectează modul în care îți vin hainele, poate fi frustrant.

Ce este distensia abdominală

Distensia abdominală apare în urma acumulării diferitelor substanțe, precum ar fi aer sau fluide, la nivelul cavității abdominale, urmată de creșterea circumferinței abdominale.
Distensia abdominală este o stare total neplăcută, caracterizată de către bolnavi sub aspectul senzației de balonare. Aceasta provoacă un disconfort marcant, atât din punct de vedere al senzației neplăcute de balonare, cât și din punct de vedere al aspectului fizic extern. Este însoțită de diferite alte manifestări clinice, în funcție de contextul de apariție.
Printre manifestările clinice care pot apărea în asocierea distensiei abdominale, se numără senzația de presiune exercitată la nivelul abdomenului, senzația de plenitudine abdominală, grețurile, vărsăturile, durerile abdominale colicative (crampele abdominale) și dificultăți de respirație.
Conform datelor din literatura de specialitate, distensia abdominală se datorează în majoritatea cazurilor unei tulburări funcționale apărute în interiorul organismului uman, rareori fiind vorba despre o afecțiune structurală.

Gazele sunt în mod normal prezente în stomac și intestin, ca rezultat al aerului înghițit (aerofagie), în urma producției în interiorul intestinului sau ca urmare a trecerii din sânge în interiorul intestinului.

Aerofagia apare în mod normal în cantități mici în timp ce mâncăm sau bem, însă unele persoane înghit inconștient și repetat aer în timpul mesei sau cu alte ocazii, în special când sunt anxioase. Salivația excesivă poate crește ingestia de aer și poate fi produsă de diferite afecțiuni gastrointestinale cum sunt ulcerul peptic și boala de reflux gastroesofagian (BRGE), în cazul protezelor dentare prost adaptate, de anumite medicamente, guma de mestecat și fumat și se poate asocia cu greață de orice cauză.

Cea mai mare parte a aerului înghițit este eliminat prin eructație. Numai o mică parte trece în intestinul subțire producând distensie abdominală. Cantitatea de aer care ajunge în intestin este influențată de postură. Când persoana stă în picioare, aerul este rapid evacuat. Când stă culcată pe spate, aerul are tendință de a fi propulsat către intestinul subțire.

Nu se cunoste exact ce rol joacă prezența gazelor din intestin în senzația de balonare. Cu excepția celor care înghit aer în exces sau consumă băuturi carbogazoase, majoritatea persoanelor care se simt balonate, de fapt nu au o cantitate crescută de gaze în intestin. Studiile au arătat că pacienții care suferă de sindrom de intestin iritabil sunt în mod particular sensibili la o cantitate normală de gaze. În mod similar se întâmplă și în cazul celor care au tulburări alimentare de tipul bulimiei și anorexiei, care frecvent au o percepție exagerată și sunt deranjate de această senzație de balonare. Astfel, anomalia de bază la persoanele cu manifestări legate de prezența gazelor intestinale poate fi un intestin extrem de sensibil (intestin hipersensibil). De asemenea, o altă explicație ar putea fi o tulburare de motilitate intestinală.

Manifestările clinice ale distensiei abdominale în cadrul diferitelor afecțiuni

Boala Crohn, afecțiune inflamatorie intestinală, caracterizată prin inflamarea și ulcerarea mucoasei digestive, care, pe lângă distensie abdominală, mai poate provoca dureri abdominale colicative, cronice și recidivante, inapetență, anorexie, Diaree, scădere ponderală, anemie și febră.

Boala celiacă, afecțiune intestinală imunologică, caracterizată prin intoleranță la gluten, inflamație a mucoasei gastrice și malabsorbție. Pe lângă distensie abdominală semnificativă, boala celiacă mai poate genera anorexie, diaree moderată și intermitentă, slăbiciune musculară, steatoree (scaune voluminoase, urât mirositoare, deschise la culoare), paloare tegumentară, anemie, oboseală continuă, întreruperea creșterii la copii.

Colita ulcerativă, boală inflamatorie intestinală, caracterizată prin inflamarea și apariția unor leziuni ulceative la nivleul mucoasei colonice. Printre manifestările clinice specifice colitei ulcerative se numără distensia abdominală marcantă, însoțită de scădere ponderală, inapetență, anemie, sângerări rectale, deficite nutriționale, oboseală.

Sindromul de colon iritabil, tulburare intestinală caracterizată din punct de vedere clinic prin distensie abdominală, senzația de defecație incompletă, alternarea episoadelor de diaree cu episoadele de constipație, grețuri, necesitatea impeioasă de defecație, durerea abdominală care se ameliorează în urma defecației, scaune cu mucus, oboseală.

Enterocolita, inflamația mucoasei digestive secundară infecției locale cu diferiți agenți patogeni. Din punct de vedere clinic, enterocolita se caracterizează prin crampe abdominale, grețuri, inapetență, distensie abdominală importantă, scaune moi, uneori amestecate cu sânge, febră, vărsături, durei musculare și stare generală alterată.

Sindromul diareic ,este definit prin emisia spontană a peste două scaune de consistență redusă (semisolidă sau apoasă) pe zi, timp de cel mult 14 zile. Pe lângă distensia abdominală semnificativă și celelalte manifestări clinice digestive generate (precum dureri abdominale, grețuri, vărsături, scaune cu sânge), sindromul diareic mai poate duce la apariția unor semne clinice specifice deshidratării (precum senzația continuă de sete, palpitații, tegumente și mucoase uscate, cefalee, amețeli) și semne clinice extradigestive (precum febră, alterarea stării generale, artralgii, mialgii, erupții cutanate).

Diverticulita, reprezintă inflamarea structurilor saculare formate la nivelul pliurilor intestinale și poate determina, pe lângă distensie abdominală, durere abdominală intensă, localizată cu predominanță în fosa iliacă stângă, febră, grețuri, vărsături, scaune cu sânge, diaree sau constipație.

Litiaza renală, se caracterizează prin formarea de calculi la nivelul rinichilor. Printre manifestările clinice specifice litiazei renale se numără durerea lombară, distensia abdominală, polachiuria, disuria, durerea la urinare, hematuria, emisia de urini tulbui și urât mirositoare, grețurile și vărsăturile.

Ascita, constă în acumularea de lichid la nivelul cavității abdominale și este o cauză importantă de distensie abdominală. Pe lângă distenie abdominală, ascita mai determină durere și disconfort abdominal, tulburări dispeptice (grețuri, vărsături, inapetență), dispnee, ortopnee, pirozis și regurgitații.

Infecția cu Pseudomonas aeruginosa (sau bacilul pioceanic), poate duce la diferite infecții digestive, precum gastroenteritecolecistite, peritonite, angiocolite, caracterizate pe lângă alte manifestări clinice specifice, prin distensie abdominală marcantă.

Diareea tropicală, cunoscută și sub denumirea de „diareea călătorului”, este o formă particulară de diaree care apare în rândul persoanelor care călătoresc în zone cu climă tropicală (precum Africa, Oiebntul Mijlociu, Asia, America Latină) și măsuri de igienă diferite față de țara în care individul locuiește. Diareea tropicală se caracterizează din punct de vedere clinic prin mai mult de trei scaune apoase pe zi, însoțite de distensie abdominală, crampe abdominale, febră, grețuri, vărsături și deshidratare.

Gastroenterita eozinofilică, afecțiune inflamatorie intestinală cu substrat patogeni imun, caracterizată prin infiltrarea cu eozinofile a tractului digestiv. Pe lângă distensie abdominală importantă, gastroenterite eozinofilică mai poate determina diaree, grețuri, vărsături, anemie, scădere ponderală, manifestări specifice sindromului de malabsorbție, ascită și obstrucție intestinală.

Ocluzia intestinală, reprezintă o urgență medicală, fiind caracterizată prin întreruperea permanentă a tranzitului intestinal pentru gaze și materii fecale. Printre manifestările clinice specifice ocluziei intestinale se numără distensia abdominală marcantă, durerile abdominale, vărsăturile, lipsa scaunului, inapetența și prezența zgomotelor hidroaerice (a borborismelor) la auscultația abdomenului.

Ulcerul peptic, afecțiune caracterizată prin apaiția unei ulcerații la nivelul mucoasei gastrice, intestinale sau esofagiene. Printre manifestările clinice specifice ulcerului peptic se numără durerea abdominală cu caracter de arsură, care se întinde de la nivelul ombilicului și până la nivelul cutiei toracice, distensia abdominală, drerile retrosternale, grețurile, vărsăturile, modificările de apetit, scăderea ponderală inexplicabilă și scaunele închise la culoare (uneori cu sânge).

Intoleranța la lactoză sau deficitul de lactază, afecțiune caracterizată prin incapacitatea organismului în a absorbi și a metaboliza lactoza aflată în componența unor alimente. Printre manifestările clinice specifice intoleranței la lactoză amintim distensie abdominală accentuată, crampe abdominale, vărsături, flatulență, diaree și grețuri.

Intoxicațiile alimentare, apar în urma ingestiei de alimente contaminate cu diferiți agenți patogeni, precum Salmonella, Campylobacter, Novovirus, Listeria, Escherichia coli. Din punct de vedere clinic, intoxicațiile alimnetare sunt caracterizate, în funcție de agentul patogen implicat, prin distensie abdominală, diaree, crampe abdominale, grețuri, vărsături, tulburări de vedere, cefalee, slăbiciune generalizată, apariția adenopatiilor, confuzie, tulburări de echilibru, convulsii.

Infecțiile parazitare, giardoza, fascioloza, coccidioza, pot fi caracterizate din punct de vedere clinic prin distensie abdominală, febră, frisoane, erupție urticariană, edem articular și sindrom dureros.

Ciroza hepatică, reprezintă ultimul stadiu de evoluție a diferitelor afecțiuni hepatice și constă în fibrozarea parenchimului hepatic, cu pierderea arhitecturii structurale normale a acestuia. Din punct de vedere clinic, ciroza hepatică se caracterizează prin ascită cu distensie abdominală semnificativă, hepatomegalie dureroasă, insuficiență hepaticăanorexie, sindrom de malabsorbție, eritem palmar, apariția steluțelor vasculare.

Boala de ficat polichistic, afecțiune caracterizată prin apariția unor formațiuni chistice la nivelul ficatului. Printre manifestările clinice specifice bolii polichistice a ficatului se numără distensia abdominală, senzația de plenitudine abdominală, durerile abdominale şi tulburările respiratorii.

Insuficiența cardiacă, se definește prin incapacitatea cordului de a asigura debitul circulator corespunzător desfășuării activităților metabolice a organismului. Printre manifestările clinice specifice insuficienței cardiace se numărădispneea, oboseala, turgescența jugulară, hepatomegalia, distensia abdominală, edemele localizate în zonele declive ale corpului (pretibial, retromaleolar), tahicardia, palpitațiile, suflurile cardiace patologice.

Cancerul ovarian, apariția unei fomațiuni tumorale maligne la nivelul ovarului, caracterizată din punct de vedere clinic prin distensie abdominală, dureri abdominale, dureri și edeme ale membrelor inferioare, scădere ponderală marcantă într-un timp relativ scurt, indigestie, grețuri, urinări frecvente, scurgeri și sângerări vaginale anormale.

Cauzele distensiei abdominale

Distensia abdominală poate avea la bază două cauze principale: cauze organice și tulburări ale axei nervoase intestin-creier.

Cauzele organice sunt reprezentate de:

– suprapopularea bacteriană a intestinului subțire (SIBO – small intestinal bacterial overgrowth);

– intoleranțele alimentare (carbohidrați, lactoză, fructoză);

– boala celiaca (intoleranță la gluten);

– insuficiență pancreatică;

– chirurgia gastroesofagiană (de exemplu o intervenție chirurgicală bariatrică);

– obstrucția evacuării gastrice;

– gastropareză;

– ascita(acumulare de lichid în interiorul cavității peritoneale);

– tumori maligne gastrointestinale sau ginecologice;

– țesut adipos în exces (obezitate);

– sarcină;

– diverticuloza intestinului subțire;

– pseudo-obstrucția intestinală cronică.

Tulburări ale axei nervoase intestin-creier se manifestă sub forma următoarelor afecțiuni:

– sindromul colonului iritabil;

– constipația cronică idiopatică;

– disfuncția planșeului pelvin;

– dispepsia funcțională;

– balonarea funcțională.

Când este important să mergi la medic

Rar, balonarea poate înseamna o afecțiune severă. Atunci când balonarea se însoțește de alte simptome importante, este recomandat să mergi cât mai repede la un consult medical:

– scăderea involuntară în greutate;

– pierderea poftei de mâncare, senzație de plenitudine rapidă;

– durere severă de stomac mai mult de două săptămâni;

– arsură retrosternală care se agravează;

– prezența sângelui în scaun, scaun negru;

– icter (îngălbenirea ochilor și a pielii);

– greață, vărsături;

– diaree;

– febră.

Diagnostic

Pacienții cu eructații trebuie să fie chestionați pentru a afla cauzele aerofagiei, în special cele alimentare. Medicul te va întreba despre obiceiurile alimentare, despre ce alimente și băuturi consumi într-o anumită perioadă de timp.

Există persoane care au pirozis (reflux gastroesofagian) sau boli gastrice și care înghit aer pentru ameliorarea simptomelor. Diagnosticul acestor afecțiuni trebuie exclus cu ajutorul endoscopiei digestive superioare.

Distensia abdominală în poziție ridicat, însă nu și în poziție culcat este o indicație a unor mușchi abdominali slăbiți.

Dacă se suspectează intolerantă la lactoză, se poate exclude laptele din dietă și se observă simptomele sau se administrează oral lactoza și se testează H2 în respirație. Dacă se supecteaza o dezvoltare bacteriană în intestinul subțire, aceasta se poate diagnostica, de asemenea, prin testarea H2 în aerul expirat.

Simptomele de durata la o persoană tânără, cu stare generală buna și care nu a pierdut în greutate, au o probabilitate mică să fie cauzate de o boală organică gravă, ci mai degrabă trebuie luată în considerare o tulburare de alimentație, în special la femeile tinere. Pacienții vârstnici, în special când simptomele sunt nou apărute, necesită un examen mai complet înainte de a fi tratați de exces de gaze, real sau imaginar.

Examenul fizic se vă concentra pe semnele obiective ale afecțiunilor gastrointestinale sau ale altor boli care se manifestă cu balonare.

Analizele de sânge, cu excepția cazurilor când se suspicioneaza o boală organică, sunt rareori utile. Testarea pentru boala celiacă poate fi utilă în acest sens.

Ce probleme poate indica distensia abdominală

Etiologia distensiei abdominale este multifactorială, complexă și incomplet înțeleasă momentan.

Există mai multe probleme care determină, cel mai frecvent, apariția distensiei abdominale:

– creșterea bacteriană intestinală subțire (SIBO) și intoleranța la carbohidrați, acestea sunt cauze comune ale balonării și distensiei abdominale cronice. Excesul de bacterii din intestinul subțire poate provoca anumite simptome din cauza fermentării carbohidraților, cu producerea ulterioară de gaze și distensia intestinului subțire.

Afectarea reflexului viscerosomatic și a sensibilității viscerale poate juca un rol important în distensia abdominală.

Intoleranța la carbohidrați poate provoca simptome de balonare şi distensie (din cauza presiunii crescute din intestine), retenție de lichid și fermentație excesivă în colon;

– alterarea microbiotei intestinale, microbiota reprezintă totalitatea bacteriilor din intestine ce sunt într-o relație simbiotică cu organismul uman (bacterii „bune”) și îndeplinesc numeroase funcții, inclusiv în imunitate. Studiile de specialitate au demonstrat rolul microbiotei intestinale în tulburările de motilitate gastrointestinală, de sensibilitate și de permeabilitate intestinală.

Astfel, alterarea bacteriilor „bune” din intestine provocată de diverși factori (alimentație, stres, folosirea în exces de antibiotice sau antiinflamatorii, diverse infecții intestinale) duc la o digestie deficitară a alimentelor, cu producere de gaz în exces, balonare și distensie abdominală;

– motilitatea gastrointestinală anormală, există diverse afecțiuni în care tranzitul prin tubul digestiv este alterat (gastropareză, sclerodermie, pseudo-obstrucție intestinală) și care se asociază frecvent cu balonarea.

Pacienții cu sindrom de intestin iritabil au un tranzit intestinal prelungit și s-a demonstrat că au o distensie abdominală mai mare, comparativ cu cei care nu suferă de această afecțiune;

– hipersensibilitate viscerală, pacienții cu sindrom de intestin iritabil cu balonare au o sensibilitate viscerală crescută (hipersensibilitate) la distensia abdominală. Unii factori psihici precum anxietatea, depresia, somatizarea și hipervigilența pot influența în mod semnificativ senzația de distensie și balonare, prin percepția conștientă și repetată a existenței conținutului și al gazelor din intestine. Acești factori psihici accelerează căile nervoase ale axei creier-intestin, determinând un cerc vicios.

– afectarea planșeului pelvin (a musculaturii pelvine), pacienții cu disfuncție motorie ano-rectală pot prezenta balonare și distensie, din cauza afectării capacității de a evacua eficient gazele intestinale și materiile fecale. Obstrucția evacuării scaunului de la nivel pelvin întârzie tranzitul colonic.

– disinergia abdomino-frenică, unii pacienți care prezintă balonare și distensie abdominală cronică au afectată coordonarea mișcărilor de propulsie abdomino-pelvine, fenomen numit „disinergia abdominofrenică”. În timpul acestui proces, paradoxal, diafragma se contractă, iar mușchii peretelui abdominal se relaxează, în contradicție cu răspunsul fiziologic normal la creșterea gazelor din intestine. Acest lucru determină distensie abdominală.

Tratament pentru distensia abdominală

Tratamentul corespunzător pentru combaterea distensiei abdominale presupune, în primul rând, modificarea stilului de viață și de alimentație. Aceasta presupune respectarea celor trei mese principale ale zilei și eliminarea numeroaselor gustări luate pe timpul zilei, chiar și în absența senzației de foame, evitarea culcării la orizontală sau efectuării de efort fizic intens după masă, scăderea în greutate în cazul persoanelor supraponderale sau obeze, evitarea supraalimentării în timpul meselor principale ale zilei, respectarea unui program regulat de exerciții fizice.

Tratamentul distensiei abdominale este abordat pe mai multe direcții:

– dieta, primul pas este și cel mai important este modificarea dietei. Îndulcitorii artificiali ce conțin carbohidrați slabi sau non-absorbabili în intestine, precum sorbitol, manitol, xilitol, glicerol, stimulează producția de gaze.

La pacienții care au malabsorbție de carbohidrați se produce o ameliorare semnificativă a simptomelor de balonare și distensie abdominală, prin limitarea sau eliminarea acestora din dietă.

În caz de boală celiacă sau de sensibilitate la gluten non-celiacă, regimul alimentar cu excluderea glutenului reprezintă principala modalitate de tratament.

S-a demonstrat că, la unii pacienți cu sindrom de intestin iritabil (SII), dieta FODMAP (oligozaharide, dizaharide, monozaharide și polioli fermentabili) poate avea un rol benefic în ameliorarea simptomelor de balonare și distensie abdominală.

– probioticele, reprezintă microorganisme vii care pot oferi beneficii gazdei, modificând în bine microbiomul intestinal și ameliorând eventuala balonare. Acestea se găsesc pe piață într-o multitudine de combinații și formule farmaceutice. Cu toate acestea, studiile au demonstrat că doar anumite culturi ameliorează simptomele de balonare și distensie abdominală.

La pacienții cu sindrom de intestin iritabil, cu Lactobacillus sporogenes, Bacillus coagulans și specii de Bifidobacterium s-au înregistrat îmbunătățiri semnificative ale scorurilor de severitate a balonării.

– tratamentul medicamentos, este prescris de medicul specialist gastroenterolog sau internist și constă în:

– antibiotice, determină reducerea producției de gaz, prin modificarea microbiotei intestinale;

– medicamente antispastice, acționează pe musculatura netedă intestinală și pot ameliora simptomele, atunci când cauza este distensia gazoasă a tractului gastrointestinal;

– medicamente secretagoge, utile la pacienții cu sindrom de intestin iritabil, cu constipație și balonare;

– agenți prokinetici, în caz de gastropareză, dispepsie funcțională și sindrom de intestin iritabil;

– neuromodulatori, acționează asupra sistemului nervos și a axei creier-intestin.

Bibliografie:

www.medlineplus.org

www.familydoctor.org
www.healthline.com
www.hopkinsmedicine.org
www.my.clevelandclinic.org