Deficiența de energie sau malnutriția protein-energetică

Organismul nostru funcționează în parametrii normali doar dacă beneficiază de toate macronutrimentele și micronutrimentelor necesare. În momentul în care nivelul acestora scade sub un anumit prag, apar simptomele cauzate de deficiență și organismul nu mai are “carburant”.

Din fericire, această afecțiune nu este frecventă, cauzele fiind de două feluri:

• Probleme alimentare cauzate de sărăcie sau lipsa educației privind alimentația echilibrată. Astfel, are o frecvență ridicată în rândul persoanelor și copiilor din categoriile sărace și foarte sărace. Copiii din țările în curs de dezvoltare care nu consumă suficiente proteine sau calorii sunt afectați de această boală.
• Probleme medicale. Deficiența de energie secundară este diagnosticată la pacienții cu afecțiuni care le scad apetitul și cauzează malabsorbții sau iau tratamente medicamentoase cu acest efect (afectând digestia sau metabolismul nutrimentelor). Este vorba de afecțiuni precum: cele care afectează funcționarea aparului digestiv, infecții hipertiroidism, boala Addison, afecțiuni endocrine, arsuri, traumatisme, SIDA, cancer, insuficiență renală, insuficiența cardiacă, insuficiența pancreatică, enterite, enteropatii. În țările foarte dezvoltate, la vârstnicii cu depresie și la bătrânii instituționalizați. Printre afecțiunile care poate cauza tipul secundar este și anorexia nervoasă (rezultat al abuzului asupra copilului, adolescentului și persoanei vârstnice).

Deficiența de energie poate fi acută și totală sau parțială, ușoară, moderată și severă. Gradul de afectare este determinat în urma măsurării greutății și compararea acestuia conform standardelor internaționale admise.

Consumul bogat de carbohidrați și totodată sărac în proteine crește riscul apariției acestui tip de afecțiune. De aceea, din nou alimentația este cheia către dezvoltarea echilibrată și sănătoasă a copilului.

Care sunt simptomele deficienței de energie

Organismul afectat de deficiența de energie își va modifica (scădea) rata metabolismului. Vă scădea în greutate, folosind în primul rând țesutul adipos, apoi organele viscerale și țesutul muscular (mai evidente în cazurile de emaciere). Pierderea ponderală organică va fi mai importantă la nivelul ficatului și intestinelor, va afecta mai moderat inima și rinichii și cel mai puțin țesutul nervos. Însă în timp, fără intervenție și tratament, se poate ajunge la forme severe de subnutriție cu o rată a moralității foarte ridicată.

Printre primele simptome sunt apatia și iritabilitatea, oboseala care afectează nivelul de activitate, inclusiv performanța funcțiilor cognitive și chiar afectare stării de conștiență.

Masa musculară se diminuează și oasele sunt proeminente. Tegumentele sunt afectate la rândul lor – pielea își pierde din elasticitate, devine subțire și uscată, palid și rece; părul își pierde din strălucire, devine uscat, rar, se subțiază și cade, iar unghiile sunt fragile și se subțiază.

Capacitatea organismului de autoapărare și de vindecare sunt afectate negativ, corpul fiind mai ușor afectat de infecții, fracturi și ulcere/ plăgi. Dimensiunile cordului și debitul cardiac sunt reduse, apărând bradicardia și hipotensiunea arterială. Scade și frecvența respiratorie, iar temperatura corpului este sub valorile normale specifice vârstei.

Cum poate fi prevenită deficiența de energie

În cazul deficienței primare de energie, cauza principală este, evident, alimentația dezechilibrată și/ sau insuficientă, indiferent de vârsta pacientului. Așadar, pentru corectarea deficienței de macro- și micronutrimente, va fi nevoie de o evaluare a aportului alimentar și corectarea acestuia astfel încât organismul să își primească treptat nutrimentele de care are nevoie pentru a-și restabili în timp echilibrul.

Bineînțeles, în paralel sunt tratate afecțiunile și complicațiile. Echipa medicală va decide dea mai bună modalitate de intervenție în funcție de starea și de nevoile pacientului.

Din păcate, puțini înțelegem că este nevoie de politici publice și programe de sănătate pentru combaterea sărăciei, pentru asigurarea accesului la investigații și tratament a anumitor pacienți cu anumite afecțiuni și pentru asigurarea unor standarde a serviciilor instituționalizate și prevenția abuzurilor. Aceste măsuri au atât rol preventiv, cât și de intervenție pentru a reduce impactul negativ al anumitor afecțiuni și deficiențe asupra stării de sănătate a individului, dar și a unor grupuri și comunități.