De ce nu trebuie să ne automedicăm pe termen lung în caz de durere

Medicamentele și suplimentele sunt create ca să ne ajute în situații specifice, când avem cu adevărat nevoie de ele. Se iau în anumite doze și pe anumite perioade de timp. În general, când suntem bolnavi și un medic ne prescrie un medicament, acesta ia în calcul severitatea simptomelor (în acest caz, ale durerii), beneficiile comparativ cu efectele adverse ale administrării substanței respective, posibilele interacțiuni între diferitele medicamente și necesitatea reevaluării stării de sănătate la un anumit interval de timp. În cazul copiilor, administrarea medicamentelor de orice fel, inclusiv a suplimentelor, trebuie să fie și mai strictă, doar la recomandarea medicului, spre binele copiilor noștri.

Automedicația este acceptabilă, dar cu limite

Durerea este una dintre problemele de sănătate cele mai frecvente care ne determină să ne automedicăm sau să ne adresăm unui medic sau unui farmacist. Vorbim cel mai adesea de dureri de cap, de spate, de dinți, de articulații sau durerile cauzate de anumite afecțiuni cronice pe care le cunoaștem. Atunci este în regulă să apelăm la un medicament cu eliberare fără rețetă timp de 2-3 zile. Însă dacă durerea persistă, atunci trebuie să ne adresăm medicului.

Să vedem care sunt principalele categorii de medicamente pentru durere și care sunt riscurile lor.

Banala aspirină

Aspirina este luată astăzi pentru mai multe tipuri de dureri (de spate, musculare, de cap). Dacă doza zilnică pentru un adult este de 3g pe zi la aspirina cu eliberare imediată, aceasta poate crește până la 4g pe zi în cazul durerilor. Este eliberată fără prescripție medicală, deci este unul dintre medicamentele la îndemâna oricărui adult. Însă, trebuie ținut cont că aspirina are nenumărate interacțiuni cu alte substanțe precum alte antiinflamatoarele (AINS), inclusiv ibuprofenul, cu anticoagulantele, antihipertensivele, antiepilepticele și antidepresivele. Deoarece aspirina este recomandată în doze zilnice mai mici ca antiagregant plachetar, trebuie să știm că avem risc crescut de hemoragii în cazul unor intervenții chirurgicale și că substanța rămâne în organismul nostru 5 zile după administrare. Așadar, dacă avem plănuită vreo operație, inclusiv stomatologică, și obișnuim să luăm aspirină, atunci trebuie să discutăm din timp cu medicul. Printre efectele adverse sunt problemele gastro-intestinale (frecvent iritațiile gastrice), hepatice și renale. Nu se administrează sub nicio formă copiilor sub 16 ani!

Ibuprofenul și paracetamolul (acetaminofenul) sunt considerate analgezice nonopioide

Și acestea sunt analgezice cu eliberare fără rețetă și recomandate pentru tratamentul durerii ușoare și moderate. De obicei, aceste substanțe nu determină dependența sau toleranța, deci nu ne facem prea multe griji din această privință. Însă au efecte adverse.

Din păcate, paracetamolul este de multe ori autoadministrat greșit căci nu toți știm că nu are un efect antiinflamator. Așadar, dacă ne doare mâna sau piciorul  după o lovitură, ne dor articulațiile sau avem dureri lombare, paracetamolul nu ne va ajuta. Poate afecta funcția hepatică în anumite condiții, dar nu produce iritații gastrice.

Cele mai folosite în durerile ușoare și moderate sunt substanțele antiinflamatoare nesteoridiene (AINS), printre care și ipubrofenul și aspirina. Însă și acestea trebuie administrate cu prudență pe termen lung la toți pacienții cu factor de risc cardiovascular și în cazul pacienților cu probleme renale (mai ales cu insuficiență renală).

Dacă luăm un anumit antiinflamator care ne-a fost prescris și nu constatăm că ne este mai bine după câteva zile, atunci trebuie să îi spunem medicului. Nu ne mărim singuri doza, nu luăm ceva suplimentar, nu ne informăm la prieteni. Poate este nevoie de mărirea dozei până la doza maximă sigură admisă, dar numai medicul care ne monitorizează va putea stabili asta. Poate este nevoie de înlocuirea analgezicului/ antiinflamatorului cu un alt medicament la care organismul nostru or putea răspunde mai bine. Poate a intervenit ceva în tabloul clinic (a evoluat boala, a apărut o nouă afecțiune) și avem nevoie de o nouă evaluare medicală.

Pentru tratamentul durerii severe, cronice sau acute, medicul ne poate prescrie analgezice opioide

Numite și narcotice, aceste medicamente sunt substanțe naturale sau sintetice care acționează la nivelul sistemului nervos central și pot cauza dependență. Analgezicele opioide au efecte adverse severe: depresie respiratorie, sedare, constipație, greață, vomă și creează dependență.

Dependența fizică se presupune că există la toți pacienții tratați timp de câteva zile cu acest tip de substanțe. Însă nu înseamnă că acești pacienții vor și face abuz. În primul rând pentru că medicii nu prescriu astfel de medicamente decât în cantitățile strict necesare, iar rețetele sunt păstrate de farmaciști după eliberarea medicamentelor. În al doilea rând, monitorizarea pacientului este mai strictă, iar vizitele de evaluare sunt mai frecvente.

Medicație adjuvantă poate crește eficacitatea tratamentului

Uneori durerea are și o componentă neuropatică, iar alteori este vorba de durere de tip neuropat (adică avem o durere disproporționat de mare comparativ cu leziunea, de exemplu).

De aceea este posibil să avem nevoie de o medicație adjuvantă care va contribui la creșterea eficacității tratamentului: anticonvulsivante, antidepresive, un anestezic local (precum cremele cu anestezice locale și AINS sau plasturi cu lidocaină) sau corticosteorizi. Dar numai medicul poate să aprecieze și să ne prescrie medicamentul complementar potrivit.

Există și terapii complementare

Fiecare dintre noi are un alt nivel de toleranță față de durere și își simte viața afectată în mod diferit de aceasta. Iar când durerile sunt mai severe și se și întind pe intervale mari de timp (peste o lună în cazul celor cronice), ne afectează calitatea vieții și nu ne mai simțim noi înșine. Așadar, dorința noastră de a scăpa de ele este de înțeles.

Însă trebuie să luăm mereu în calcul că avem și alte opțiuni. Există alte soluții sau terapii complementare care ne pot ajuta să reducem și/ sau să renunțăm la anumite medicamente pe anumite perioade. Poate fi vorba de fizio-kinetoterapie, de terapie laser, balneoterapie, terapie psihologică. Acestea ne pot ajuta să facem față atât durerilor acute, cât și celor cronice, și să evităm efectele adverse ale folosirii pe termen lung a anumitor substanțe.