Cum ne ajutăm copilul cu viroză respiratorie

Virozele respiratorii sunt printre cele mai frecvente cauze de îmbolnăvire la copii, indiferent de vârstă sau de sezon. Copiii noștri sunt expuși de mai multe ori ori pe an la virusurile care evoluează permanent și își formează imunitate  având manifestări mai mult sau mai puțin severe ale bolii.

Ne păstrăm calmul și acceptăm că îmbolnăvirile sunt un rău necesar

Orice am face, oricât am insista în privința igienei personale, nu ne putem ține copiii în globuri de sticlă. Da, sunt foarte importante: spălatul mâinilor cu apă și săpun, folosirea batistelor de unică folosință, strănutul în batistă sau în mânecă. În colectivități virusurile se transmit cu mare ușurință oricât de bine ar fi dezinfectate suprafețele și oricât am tria copiii în fiecare dimineață. Unii copii sunt purtători asimptomatici.

Sistemul imunitar al copilului se formează și devine mai puternic doar în urma îmbolnăvirilor. Pentru anumite afecțiuni grave sau cu riscuri mari există vaccinuri. Însă răspunsul imun la virusurile de sezon se formează după intrarea în contact cu aceștia. Media îmbolnăvirilor până la vârsta de 7 ani când se atinge un anumit prag de maturizare a sistemului imunitar este de 80. Unele vor fi mai ușoare, altele mai complicate și vor fi momente când va fi nevoie să ne prezentăm la camera de gardă cu copilul sau chiar să stăm în spital. Pragurile critice sunt intrarea în colectivitate și schimbarea colectivității (de exemplu, mutarea într-o altă grădiniță, altă școală, altă țară). Febra, vrem sau nu, este dovada că organismul luptă și își formează anticorpi.

Ținem legătura cu medicul copilului, nu insistăm să cerem antibiotice (nu sunt eficace în virozele respiratorii) sau să administrăm medicamente fără să fie neapărată nevoie de ele.

Odată ce înțeleg și acceptăm și noi toate acestea, e important să le explicăm copiilor care, în timp, vor fi mai cooperanți la viitoarele îmbolnăviri.

Ne iubim copiii și mai mult și vom avea mai multă răbdare și înțelegere

Dacă nouă ne este greu, trebuie să ne gândim cât de greu le este copiilor și că au nevoie să le transmitem încredere și să fim calmi, în control și pozitivi indiferent de situație. La vârstă mică fac ușor febră înaltă, de 40 de grade. Și puțini dintre noi știu că extremitățile reci la un copil cu viroză anunță un episod de febră înaltă.

Nu se pot odihni din cauza febrei, a nasului înfundat sau cu secreții, sau a tusei productive. Trebuie să ne suporte compresele cu apă călâie sau împachetările sau insistențele să ia medicamente când poate de-abia au ațipit după un episod febril și multe ore de neliniște.

Fac hipotermie și sunt epuizați după ce câteva zile la rând ne-am chinuit să le ținem febra înaltă sub control și nu s-au odihnit cum trebuie.

Așadar, lor le este mai greu decât ne este nouă. Și au nevoie de înțelegerea și de încurajările noastre. Iar în perioadele când se simt bine să le distragem atenția și să îi facem fericiți. Starea psihică a copiilor în perioadele când sunt bolnavi este foarte importantă pentru procesul de vindecare. În plus, dacă un copil are încredere în părintele său, îl vede calm, blând, foarte implicat, atunci acceptă mai ușor toate manevrele neplăcute, dar necesare, când este bolnav: măsurarea temperaturii intrarectal, curățarea nasului cu batista sugarului, administrarea deloc plăcută a medicamentelor, tot ce este necesar ca să le scadă febra, uneori prezentarea la camera de gardă în miezul nopții și chiar și injecții.

Ne facem timp, mai mult decât oricând

Tender. Love. Care. Acesta este cel mai important ingredient când ne sunt copiii bolnavi. Rețeta succesului. Copiii noștri au nevoie de noi atunci când sunt bolnavi, nu de alți membri ai familiei, nu de bonă sau de personalul de la creșă sau grădiniță. Vindecarea necesită izolarea de alți copii, deci trebuie să stea acasă pe perioada bolii și câteva zile în convalescență. Așadar, dacă lucrăm, fie ne luăm concediu, fie ne reducem programul sau aranjăm să lucrăm de acasă. Da, este posibil și să lucrezi de acasă, dacă nu ai altă opțiune, când ai copilul bolnav sau convalescent.

Carantina este utilă atât pentru copii noștri (care nu riscă să ia vreun alt germen când sistemul lor imunitar este compromis), cât și pentru ceilalți copii. Nici nouă nu ne place când vin alți copii bolnavi în colectivitate, nu?

Respectăm cu strictețe tratamentul recomandat de medic

Și monitorizăm atent copilul. Nu intrăm în panică, avem grijă de copil nu numai să ia tratamentul (antitermice, analgezice, sprayuri pentru gât, eventual sirop de tuse dacă este cazul), ci și să mănânce sănătos. Fără nutrienți de calitate, organismul nu poate lupta cu boala și nu se poate reface. Legumele și fructele, lactatele, ouăle și carnea nu vor lipsi din mediul zilnic.

Deoarece anumite siropuri antitermice au un impact negativ asupra activității gastro-intestinale, putem să îi administrăm suplimentar probiotice și să avem grijă ca să regândim alimentația zilnică în caz de diaree. Medicamentele sub formă de sirop au deja un conținut ridicat de zahăr sau de îndulcitori, așadar dulciurile rafinate trebuie excluse din meniu. Fructele bogate în vitamina C vor fi ceea mai bună opțiune pentru un plus de energie. Nu întrerupem administrarea zilnică de vitamina D (are efecte benefice asupra întregului organism, inclusiv asupra bunei funcționări a sistemului imunitar). Nu îl supraîncălzim decât dacă are hipotermie (temperatura corpului sub 37 de grade). Nu ținem copilul în casă înfofolit  și nici cu pături suplimentare (indiferent dacă este foarte mic sau mai mare).

Aerisim bine casa și îi gătim felurile preferate de mâncare. Când copilul este bolnav, orice îl face să se simtă mai bine, mai fericit, îi ajută și sistemul imunitar. Îl încurajăm să țopăie, să danseze, îi punem muzică și dansăm și noi. Îl provocăm să ne jucăm. Așa că, dacă tot trebuie să stea acasă în vârful patului, mai mult dezbrăcat decât îmbrăcat ca să evităm administrarea de antitermice, atunci măcar să ne și distrăm puțin, nu?