Consilierea psihologică, esențială în tratarea bulimiei

Bulimia este o boală cronică, ce poate persista pe parcursul vieții, dar este cel mai des întâlnită la adolescente și la persoanele afectate de stres.

Aceasta este o tulburare de alimentație, caracterizată de un consum alimentar excesiv. În general, persoanele care suferă de aceasta mănâncă o cantitate mare de alimente într-o perioadă scurtă de timp, iar apoi, cuprinse de rușine și de vină, încearcă să elimine forțat alimentele prin vomă.
Nu numai femeile manifestă această problemă ci și 1 din 10 bărbați.

Această afecțiune, care se află la polul opus față de anorexie, prezintă o componentă psihică importantă și de aceea trebuie tratată la un medic specialist.
Cauzele bulimiei se pare că sunt atât genetice, dar și căpătate în timp, de cele mai multe ori din cauza stresului sau a unor diete restrictive care nu mai pot fi continuate și astfel apare sentimentul de vină.

Din păcate însă, persoana bulimică apelează rar la ajutor și neagă simptomatologia. De aceea, familia și prietenii sunt responsabili de starea persoanei afectate şi trebuie să știe să recunoască simtomele pentru a putea ajuta.
Printre simptomele specifice se numără: episoade de înfulecare urmate de necesitatea unei eliminări forțate a alimentelor, nemulțumire față de propriul aspect fizic, depresie, retenție urinară și palpitații sau dureri abdominale cauzate de vărsăturile repetate.

Persoana afectată de bulimie trebuie ajutată să conștientizeze problema pe care o are, să se documenteze pe această temă și să își dorească să revină la normal. Ea trebuie să ia trei mese pe zi și două gustări, să nu se scoale de la masă sătulă, să mănânce cel puțin o salată de crudități pe zi, să renunțe la făinoase, mezeluri și grăsimi și să urmeze un plan personalizat de dietă, alcătuit de un nutriționist, astfel încât să aibă certitudinea că alimentele consumate vor fi sățioase și nu vor determina îngrășarea.

Pentru toate acestea, ajutorul unui psiholog este esențial, mai ales dacă pacientul se simte foarte descurajat sau are tendințe de suicid din cauza sentimentului de vină. Detectarea precoce a bulimiei este importantă pentru recuperare.
Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, examenul clinic general și evaluarea sănătății mentale. Tratamentul include consiliere psihologică prin terapie cognitiv comportamentală care include și consiliere nutrițională, și uneori medicație antidepresivă.

Aproximativ jumătate dintre pacienți își revin complet după tratament, însă acesta trebuie să continue chiar dacă simptomele au dispărut deoarece bulimia poate reveni, cu un impact mult mai mare asupra psihicului.
Sunt importante dezvoltarea autocontrolului emoțional, renunțarea la sentimentul de vinovăție, împăcarea cu sine, petrecerea timpului liber cu persoanele dragi, ajutorul primit din partea familiei și a prietenilor și alăturarea unor grupuri de terapie cu persoane care au aceeași problemă. De asemenea, atenuarea stresului este o componentă esențială a tratamentului. În acest sens ajută masajul terapeutic, yoga, Pilates, reflexoterapia și aromoterapia.