Ceaiul Verde

Dona20/09/2022

Ceaiul verde este obținut din planta Camelia Sinensis și își are originea în China, iar în prezent, țările în care se cultivă cu preponderență ceai verde sunt China, India și alte state din Asia de Est.

Numele ceaiului provine de la faptul că frunzele își păstrează nuanța de verde atunci când sunt preparate termic. Motivul pentru care frunzele de ceai rămân verzi este acela că, în timpul prelucrării, acestea nu oxidează. Prin urmare, ceaiul verde își păstrează proprietățile antioxidante benefice pentru sănătatea organismului.

Istoria spune că metoda de infuzare a ceaiului verde a apărut pentru prima dată în anul 2737 î.Hr., în timpul domniei împăratului Shennong, o figură populară în mitologia chineză în domeniul agriculturii și medicinei. În timpul unei călatorii, când împăratul Shennong și convoiul său s-au oprit să se odihnească, o frunză de ceai verde a căzut în ceașca sa cu apă caldă. Inițial, acesta nu a observat că apa și-a schimbat culoarea însă atunci cand a băut ceaiul i s-a părut că este o băutură revigorantă și le-a cerut celor care îl însoțeau că de acum înainte să îi prepare această băutură. Acest eveniment este menționat în cartea “The Classics of Tea” a scriitorului Lu Yu și este important pentru istoria ceaiului verde, deoarece este prima data când a fost consemnată prepararea și consumarea ceaiului, denumit „cha“.

Totodată, alți istorici susțin că originea ceaiului verde datează de peste 3000 de ani, când oamenii obișnuiau să mestece frunzele de ceai fără să le gătească, în special populația din Asia de Sud-Est. Mult mai târziu aceștia au început să adauge mugurii și frunzele în apa fierbinte, pentru aromatizarea băuturilor.

Odată cu secolul al V-lea, în timpul Dinastiei Tang, obiceiul de a bea ceai a devenit o convenție socială pe întreg teritoriul Chinei. Astfel, ceremoniile formale în care oamenii obișnuiau să bea ceai au devenit parte din viața socială a locuitorilor din China. În timpul Dinastiei Song, în secolul al XIII-lea, obiceiul de a bea ceai verde era nelipsit din activitățile de zi cu zi al oamenilor din China, la fel cum acest ritual a fost integrat în cultura britanică.

Epoca de aur a ceaiului verde începe în timpul Dinastiei Ming, secolele XIII – XVII, când împăratul Zhu Yanzhang anulează controlul guvernului asupra culturilor de ceai. Astfel, producția de ceai înflorește și apar noi metode de preparare a ceaiului verde. Este introdusă tehnica de prăjire a frunzelor de ceai, care are rolul de a opri procesul de oxidare și care a rămas până în ziua de azi una dintre principalele metode de obținere a ceaiului verde.

Abia ceva mai târziu, în secolul al XVIII-lea, maeștrii de ceai din Japonia au introdus și tehnica mecanică de infuzare a frunzelor deja procesate în apa fierbinte. Prin această metodă a fost creat și ceaiul verde cunoscut sub denumirea de sencha.

În prezent, ceaiul verde de calitate este obținut cu precădere prin prepararea la abur a frunzelor sau prăjirea lor la wok la temperatură mare pentru o perioadă scurtă de timp.

 

TIPURI DE CEAI VERDE

 

În funcție de modul de preparare sau de recoltare a frunzelor de ceai, există mai multe varietăți de ceai verde, fiecare dintre ele cu specificul lor. Pentru că în Japonia ceaiul a devenit parte a tradițiilor încă de acum câteva sute de ani, cele mai multe tipuri de ceai verde poartă denumiri japoneze.

Hojicha – este o varietate de ceai verde preparată prin prăjirea frunzelor de ceai la 200 de grade Celsius, într-un bol de porțelan și apoi răcirea lor. Are un gust mai puțin intens și o aromă plăcută, așa că poate fi consumat și de copii.

Sencha – este o denumire mai largă care se referă la un soi de ceai verde potrivit pentru infuzii. Pentru a obține aroma intensă, se recoltează doar frunzele superioare ale plantei de ceai.

Kabusecha – este o varietate de ceai crescută la umbră. Frunzele sunt îngrijite cu atenție într-o zonă ferită de razele directe ale soarelui, ceea ce va da ceaiului preparat din ele o savoare unică: intensă, bogată și proaspătă.

Gyokuro – este considerată de mulți drept cea mai bună varietate de ceai verde. Se obține printr-un procedeu special: înainte de recoltare, frunzele sunt acoperite cu un paravan timp de douăzeci de zile, pentru a le feri de razele directe ale soarelui.

Genmaicha – este o combinație exotică de ceai verde și orez, specifică Japoniei. Tipul de ceai se obține prin măcinarea împreună a unor cantități egale de frunze de ceai verde și de orez. Băutura obținută din acest mix are un conținut scăzut de cafeină.

Matcha – este un soi de ceai verde sub formă de pulbere, măcinat foarte fin, folosit în mod obișnuit în cultura japoneză, în celebra ceremonie a ceaiului. Mai este folosit și în bucătăria japoneză, drept condiment în mâncăruri.

Shincha – este o varietare de ceai verde preparată din primele frunze de ceai culese la începutul sezonului. Are un gust proaspăt, răcoritor şi conţine o cantitate mai redusă de cafeină decât de obicei.

 

BENEFICIILE CEAIULUI VERDE

Printre beneficiile ceaiului verde se numără:

-efect antioxidant – datorită conținutului bogat de polifenoli, ceaiul verde ajută la reducerea stresului oxidativ și a radicalilor liberi,
care au efecte negative asupra sănătății organismului. Totodată, ceaiul verde este ideal în curele de detoxifiere și slăbire;

-participă la creșterea ratei de metabolizare a organismului – unele studii au arătat că ceaiul verde favorizează arderea grăsimilor și ajută la menținerea unei greutăți optime.

-protejează sistemul cardiovascular – compușii din ceaiul verde, în special catechinele, protejează sistemul cardiovascular și scade riscul de apariție a bolilor de inimă;

-contribuie la reducerea nivelului de colesterol „rău” LDL – consumul de ceai verde, ca bautură sau sub formă de supliment alimentar, cu extract de ceai verde, ajută la reglarea nivelului de colesterol. Mai exact, scade nivelul de colesterol „rău” sau colesterol LDL din sânge, dar și nivelul trigliceridelor;

-scade riscul de apariție a diabetului de tip 2 – studiile au arătat că ceaiul verde poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină și reduce nivelul de glucoză din sânge;

-îmbunătățește funcțiile cerebrale – un studiu publicat de revista Psychopharmacology în anul 2014 a arătat că ceaiul verde îmbunătățește funcțiile cognitive ale creierului, în special capacitatea de memorare, atenția și viteza de reacție;

-ameliorează unele boli de piele – ceaiul verde are proprietăți antiinflamatorii și anticarcinogenice și poate ajuta la ameliorarea unor boli de piele, printre care psoriazis sau dermatită;

-îmbunătățește sănătatea dentară – catechinele care se găsesc în ceaiul verde ajută la menținerea sănătății dentare. Mai exact, inhibă dezvoltarea bacteriei Streptococcus mutans și scade riscul de apariție a cariilor sau căderea dinților. În plus, ceaiul verde poate reduce respirația urât mirositoare.

Beneficiile extractului de ceai verde în cosmetică sunt:

-ajută la menținerea unui ten sănătos și are un rol în protecția pielii în fața alergiilor;

-antioxidanții din ceaiul verde ajută la prevenția acneei;

-ceaiul verde conține un astringent natural cu efect calmant;

-polifenolii ajută la combaterea efectelor îmbătrânirii pielii.

 

CALITĂȚILE NUTRITIVE ALE CEAIULUI VERDE

 

Ceaiul verde nu conține colesterol, grăsimi saturate, trans sau mononesaturate, și nici zaharuri. Are foarte puține calorii (doar doua la 100 de mililitri) și conține substanțe benefice pentru organism, cum ar fi antioxidanții (polifenoli, catehine), dar și cafeină și flavonoli. Iată cantitățile de minerale și vitamine care se regăsesc în 100 de mililitri de ceai verde:
-potasiu: 27 miligrame
-magneziu: 2 miligrame
-sodiu: 3 miligrame
-calciu: 3 miligrame
-fier: 2 miligrame
-mangan: 31 de miligrame
-vitamina C: 6 miligrame
-riboflavina (vitamina B2): 0,5 miligrame
-vitamina B6: 0,1 miligrame
-acid folic (folați): 16 miligrame
-carbohidrați: 2 grame
-proteine: 2 grame

 

PREPARAREA INFUZIEI DE CEAI VERDE

 

Cea mai cunoscută metodă de preparare a ceaiului verde este prin infuzie. Pentru ca planta să-și păstreze toate calitățile, trebuie să urmezi câteva reguli simple:
-păstrează proporția între apă și ceaiul verde: pentru fiecare 2 grame de ceai verde, ai nevoie de aproximativ 150 de mililitri de apă;

-folosește apă de bună calitate: pentru un rezultat de excepție, la prepararea ceaiului verde folosește apă filtrată. Dacă provine dintr-o sursă de încredere, și apa de la robinet este potrivită pentru a prepara ceaiul verde, dar e indicat să o fierbi înainte, pentru a elimina eventualul miros de clor. Nu folosi în niciun caz apa distilată;

-utilizează un ceainic de dimensiuni potrivite pentru a pregăti infuzia, în funcție de numărul de cești pe care vrei să le prepari.

Prepararea ceaiului verde se face în patru pași, fiecare la fel de important:
-Pune frunzele sau pliculețele de ceai verde în ceainic.

-Într-un alt ibric, fierbe apa până la temperatura dorită în funcție de tipul de varietate de ceai verde pe care o vei folosi. Folosește un termometru de bucătărie pentru a ști când apa a atins temperatura ideală.

-Pune apa fierbinte peste ceaiul verde, apoi acoperă ceainicul și așteaptă până când infuzia este gata.

-Pune ceaiul în cești. Ca să te asiguri că aroma este împărțită în mod egal, pune câte puțin ceai în fiecare ceașcă și repetă operațiunea până la ultima picătură de ceai.

Fiecare varietate de ceai verde are nevoie de o cantitate diferită de apă și de un timp de infuzie diferit, la temperaturi diferite. Iată cantitățile necesare pentru câteva dintre cele mai întâlnite tipuri de ceai verde.

 

CÂND ESTE RECOMANDAT CONSUMUL DE CEAI VERDE

 

Consumul de ceai verde este benefic pentru sănătatea organismului, dar și pentru persoanele care tin cură de slăbire. Însă este important să știm când se bea ceaiul verde, în mod corect:

-nu trebuie consumat pe stomacul gol – ceaiul verde conține L-teanină, compus care poate crește nivelul de aciditate din stomac; nu este recomandat consumul dimineața pe stomacul gol;

-cu două ore înainte și după mesele principale – ceaiul verde poate fi consumat între mese și ajută la creșterea absorbției de nutrienți;

-cu cel puțin două ore înainte de culcare – consumat seara, ceaiul verde chinezesc ajută la reducerea nivelului de stres și îmbunătățește somnul.
Deoarece ceaiurile verzi conțin cafeină, este recomandat un consum moderat deoarece poate duce la aparișia insomniei.

CONTRAINDICAȚIILE CEAIULUI VERDE

 

Trebuie menționat faptul că, deși ar putea fi foarte benefic, ceaiul verde de unul singur nu va îmbunătăți durata de viață și nu va proteja organismul de afecțiuni. Consumul de ceai verde trebuie sa fie doar o parte componentă a unui stil sănătos de viață. În general, studiile au descoperit că ceaiul verde are multe beneficii pentru sănătate, mai ales în ceea ce privește anti-îmbătrânirea. Cu toate acestea, este important să mâncăm echilibrat și să avem un stil de viață sănătos.

În cazul adulților, consumul de ceai verde are puține efecte secundare cunoscute. Cu toate acestea, pot apărea următoarele riscuri și complicatii:

-sensibilitate la cofeină: persoanele care au o sensibilitate grava la cofeină se pot confrunta cu anxietate, insomnie, greață, stare de iritabilitate sau probleme stomacale după ce beau ceai verde;

-probleme hepatice: în cazuri rare, consumul unei concentrații mari de extract de ceai verde poate avea un impact negativ asupra sănătății ficatului;

-interferența cu alți stimulenți: o persoană care consumă ceai verde în timp ce ia medicamente stimulante s-ar putea confrunta cu tensiune arterială mare și ritm cardiac crescut;

-pacienții care suferă de insuficiență renală, boli de ficat, afecțiuni cardiace sau probleme cardiovasculare majore nu trebuie să ia extracte de ceai verde fară a primi acordul unui medic;

-femeile gravide și femeile care alăptează nu ar trebui sa bea mai mult de una sau două căni pe zi, deoarece, potrivit studiilor, o cantitate mai mare de cofeină decât cea menționată poate afecta ritmul cardiac.

 

CUM SE PĂSTREAZĂ CEAIUL VERDE

 

În România, ceaiul verde se comercializează în mai multe forme: frunze uscate, pulbere, capsule sau în pliculețe de ceai, și de multe ori poate fi găsit în amestec cu alte plante sau fructe, cum ar fi lămâile, ghimbirul, iasomia, portocalele, rodiile sau ginsengul.
În cazul frunzelor de ceai verde, ca să nu-și piardă repede aroma, trebuie ținute într-un recipient etanș, ușor de resigilat și păstrat la rece. Aceleași recomandări sunt indicate și în cazul pliculețelor de ceai sau în cazul celui ambalat sub formă de pudră.

 

Bibliografie:
https://www.medicalnewstoday.com/articles/269538
https://www.asweetpeachef.com/benefits-of-green-tea/
https://www.health.com/food/benefits-green-tea


Aboneaza-te la Newsletter