Ce putem face după pierderea cuiva apropiat

Pierderea cuiva apropiat nu are doar efecte psihologice negative asupra noastră, ci și fizice. Putem vorbi de decesul unei persoane dragi, dar și de pierderea ei, prin finalizarea relației, de exemplu. Am scris deja în mai multe articole cum un astfel de stres poate cauza afecțiuni precum cardiomiopatia Takotsubo (sindromul inimii frânte) sau depresie și cum este un factor de risc pentru alte afecțiuni cardiovasculare sau diabet, de exemplu.

Este și mai complicat când vorbim de pierderea unui copil sau de pierderea partenerului de viață, în ultimul caz aceasta fiind una dintre experiențele traumatizante ale bătrânilor noștri.

Fiecare dintre noi resimte diferit această pierdere. Putem experimenta una sau mai multe etape, unele normale și trecătoare, precum mânia/ furia sau tristețea, altele patologice – precum depresia. Nu există o soluție miracol, care să ne ajute pe loc. Este un proces care va dura de la un an la 18 luni, de exemplu după o pierdere majoră.

Dacă vine pe fondul unor stări depresive și/ sau a unor afecțiuni grave, atunci situația se complică, iar cei apropiați pot să ajute avertizând medicul sau echipa medicală despre asta. De ce e important să intervină? Starea psihică joacă un rol esențial în orice tratament. Aderența la tratament și recomandările medicului sunt, de asemenea, esențiale. O persoană care trece prin ceea ce specialiștii numesc travaliul de doliu riscă să nu mai respecte nimic din rutina de până atunci. Adică nu își mai iau tratamentul, nu mai respectă dieta, se neglijează pe sine și sănătatea lor.

Am  cerut sfatul specialistului Cristina Ion Radulescu (psiholog organizațional și psihoterapeut, competențe în hipnoza clinică și terapii ericksoniene) despre afecțiune, durata ei și implicații:

“Travaliul de doliu este o perioadă psihologică ce durează până la 6 luni sau chiar un an (ce depășește 12 luni este considerat a fi doliu patologic și necesită intervenție de specialitate). Sunt mai multe variabile care influențează gradul de suferință și perioada travaliului de doliu (vârsta partenerului decedat, existența unei perioade de convalescență sau a unui diagnostic terminal, factori legați de aspecte sociale – partenerul decedat este unic întreținător de familie, existența unor moștenitori sau nu, probleme financiare pe termen lung cum ar fi creditele ipotecare, existența sau lipsa unei rețele sociale – prieteni, nași, fini etc).

Decesul unuia dintre parteneri crește semnificativ riscul de deces al soțului supraviețuitor, mai ales în primele 3 luni. Acest lucru este cauzat de incapacitatea de a-si mai purta de grijă, de lipsa motivației de a avea grijă de propria persoana și chiar de lipsa motivației de a trăi, sau, în cazuri cu diagnostice terminale, de faptul că persoana care a îngrijit partenerul și-a neglijat propria sănătate.”

Ce putem face

• Dacă este vorba despre noi, atunci trebuie să ne permitem să resimțim tristețea (e normală), dar și să ne-o exprimăm, să nu ținem în noi emoțiile și gândurile. Dacă este vorba despre cineva apropiat, îl putem ajuta dacă îl ascultăm periodic, îi oferim acel umăr pe care să și plângă la nevoie, să simtă că are mereu un sprijin. În afara cercului apropiat, există grupuri de suport, consilieri care pot ajuta.
• Menținerea unei rutine zilnice ajută, de la mici lucruri care ne făceau plăcere, la sarcinile din casă. Chiar dacă suntem triști, viața continuă.
• Să ne adresăm unui medic pentru efectele neplăcute, precum problemele cu somnul.
• Să ne menținem alimentația echilibrată, să respectăm tratamentul și indicațiile medicului. La început va fi mai greu, apoi va deveni automatism. Dacă este vorba de cineva apropiat, atunci va avea nevoie la început de un impuls, de reamintirea delicată a acestor lucruri.
• Nu există refugiu real în anumite alimente sau obiceiuri, precum dulciurile, fumatul, consumul mai ridicat de alcool. Dimpotrivă, vor agrava problemele de sănătate.
• Sfatul unui psiholog va ajuta foarte mult. Deoarece în cazul unui părinte care are copii, mai ales minori, acesta va trebui să găsească o modalitate de a trece prin pierderea suferită în același timp ajutându-și copilul sau copiii să depășească și el/ ei trauma.

Uneori este nevoie de terapie și tratament

Dacă apar atacuri de panică și/ sau stări de anxietate, probleme cu somnul pe perioade mai lungi, înrăutățirea stării de sănătate, gânduri depresive, atunci este necesară intervenția unei echipe medicale (medici curanți pentru afecțiunile existente plus psiholog).

Psihoterapeutul Cristina Rădulescu recomandă contactarea unor grupuri de suport sau organizații specializate și intervenția medicală în cazurile care se complică:

Există asociații non-profit care oferă asistență psihologică specializată (asociația EMMA, Există viață după doliu, etc) și recomand cu tot sufletul să apelați la ele sau la orice alt psihoterapeut, pentru a prelucra în mod eficient și fără riscuri viitoare pierderea suferită. Recomand supraviețuitorilor (văduvilor/ văduvelor) să învețe să își vadă de viață și de sănătate, astfel încât să nu ajungă să somatizeze sau chiar să faciliteze debutul diferitelor boli coronariene sau de orice alt tip.

Cel mai des întâlnite cazuri de îmbolnăvire sunt cele de tulburări depresive, anxioase sau afective. În aceste cazuri, pe lângă psihoterapie și grup de sprijin, este nevoie și de intervenție farmacologică (medicație prescrisă de specialist).