Ce este sindromul burnout sau epuizarea ocupațională

Dona05/02/2020

Sindromul burnout, conform Organizației Mondiale a Sănătății, a fost inclus în ediția a 11-a din 2019 a Clasificării Internaționale a Afecțiunilor (ICD-11), dar nu este considerat (clasificat ca) o afecțiune, ci o stare ocupațională, care determină anumite persoane să solicite și să beneficieze de servicii medicale. Așadar este strict legat de sfera profesională/ ocupațională, nu și de alte experiențe ale vieții unei persoane.

Ce înseamnă burnout și cum se manifestă

Conform acestei clasificări internaționale, sindromul burnout este rezultatul unui stres cronic care ține de locul de muncă și care nu a fost și nu este administrat cu succes. Se caracterizează prin trei dimensiuni și anume:

  • Existența unui sentiment de epuizare sau lipsă de energie
  • Sentimente negative sau cinism față de locul de muncă sau distanțarea din punct de vedere mental a persoanei față de propriul loc de muncă
  • Eficiență profesională redusă.

Din cauza redefinirii acestui sindrom anul trecut și a implicațiilor asupra calității vieții și sănătății individului și societății, specialiști ai Organizației Mondiale a Sănătății au început să lucreze la dezvoltarea unor ghiduri despre starea de bine mentală la locul de muncă.

O persoană care suferă de burnout este permanent obosită, epuizată, starea progresând rapid. Se îmbolnăvește mai ușor, suferă de dureri de cap și/ sau musculare frecvente, dezvoltă probleme de somn și nu se mai bucură sa viața sa de zi cu zi. Își pierde pofta de mâncare, are stări/ gânduri depresive fiind nemulțumit de rezultatele proprii, având mereu îndoieli despre propria persoană și capacitate, manifestând un comportament negativ, sarcastic sau cinic, inclusiv față de propria persoană.

Cine are risc de burnout?

Dacă lucrezi 40 de ore pe săptămână sau mai mult, ai risc mai ridicat de burnout frenetic, așa a arătat un studiu publicat în 2011, în BMC Psychiatry.

Studiul a evaluat riscurile pentru cele trei tipuri de burnout și anume:

  • Frenetic sau de extenuare – care descrie angajații care își sacrifică sănătatea și viața personală pentru locul de muncă
  • De depersonalizare – în care individul devine indiferent sau plictisit
  • De ineficiență (de realizări personale foarte scăzute) – angajatul este neglijent și consideră că are prea puțin control sau chiar deloc asupra rezultatelor muncii sale și că oricum eforturile nu îi sunt recunoscute.

Există diferențe între burnout și alte fenomene similare precum stresul la locul de muncă, suprasolicitarea, insatisfacția legată de locul de muncă și depresia.

Există posibilitatea ca acestea să se suprapună sau să se combine și atunci situația se complică, iar starea de sănătate a individului respectiv este profund afectată.

Sindromul burnout este important de înțeles și de analizat în context comparativ cu multitudinea de variabile care ține de sfera profesională și de activitatea și funcționarea oricărei organizații. Pentru înțelegerea și rezolvarea sindromului de burnout, este important de clarificat ambiguitatea de rol, conflictul de rol și dinamica/ relațiile interpersonale în organizație pe verticală și pe orizontală, dinamica echipelor și delegarea sarcinilor, modele decizionale,  satisfacția la locul de muncă și modele de recunoaștere și de recompensare, comportamentele contraproductive și nivelul de absenteism, politicile interne. Aceștia sunt factori care, în combinație cu un nivel mai scăzut al stimei de sine, vin să contribuie la apariția sindromului de burnout.

Ce este de făcut?

Psihoterapia ajută mult în rezolvarea sindromului burnout. Discuția deschisă despre problemele de la locul de muncă este primul pas spre rezolvarea acestora. Atât persoana în cauză, cât și organizația trebuie să facă schimbări și să lucreze împreună pentru a remedia situația. În caz de nevoie și complicații (cu depresie, anxietate), atunci pe lângă terapie este posibil să fie nevoie și de tratament specific.


Aboneaza-te la Newsletter