Ce este miocardita

Miocardita este definită ca fiind o inflamaţie a muşchiului inimii (miocardul), ce afectează funcţia contractilă a inimii, adică cea de pompare, cât şi funcţia electrică, ducând la tulburări de ritm (aritmie).
În cele mai multe cazuri miocardita este provocată de un virus, dar poate avea mai mulţi factori de declanşare precum o reacţie adversă la un medicament sau un efect secundar al unei condiţii medicale severe.

Semne şi simptome

În faza incipientă a miocarditei unele persoane sunt asimptomatice sau pot prezenta simptome uşor temperate precum dureri toracice, bătăi rapide sau neregulate ale inimii sau dispnee.

Simptomele frecvente ale miocarditei la adulţi sunt:
· Durere toracică;
· Bătăi rapide sau neregulate ale inimii;
· Dispnee la efort sau de repaus;
· Retenţia de fluide în zona abdomenului, picioarelor, gleznelor şi tălpilor;
· Fatigabilitate;
· Alte semne şi simptome ale unei infecţii virale: dureri de cap, dureri articulare, febră, diaree.

Semne şi simptome ale miocarditei la copii:
· Febră;
· Leşin;
· Dificultate în respiraţie;
· Frecvență respiratorie rapidă;
· Dureri toracice;
· Bătăi rapide sau neregulate ale inimii (aritmie).

Când este timpul să consulţi un medic

În situaţia în care este prezent un simptom din cele enumerate anterior, în special dificultate în respiraţie şi durere în piept este necesar un consult urgent de către un cadru medical. În cazul unei infecţii, fiţi atent la simptomele miocarditei, iar dacă simptomele sunt severe sunaţi la 112 pentru ajutor medical de urgenţă.

Cauze ale miocarditei

Cauzele miocarditei sunt multiple şi nu de multe ori declanşatorul acesteia nu a putut fi identificat cu exactitate, peste 50% din miocardite fiind considerate idiopatice. În funcţie de cauzalitate miocarditele sunt de două tipuri: infecţioase şi neinfecţioase.

Miocarditele infecţioase sunt:

1. Infecţiile virale cu:
a. Adenovirus;
b. Covid-19;
c. Hepatita B şi C;
d. Parvovirus;
e. Herpes virus simplex;
f. Epstein Barr;
g. Rubeola;
h. HIV;
i. Infecţiile gastrointestinale.

2. Infecţiile bacteriene:
a. Staphylococcus;
b. Streptococcus;
c. Borrelia;
d. Corynebacterium diphtheriae;

3. Parazitozele:
a. Toxoplasmoza;
b. Trypanosoma cruzi.

4. Infecţiile fungice:
a. Candida (specii ale acestui tip de infecţie);
b. Mucegaiuri de tipul Aspergillus.

Miocarditele neinfecţioase sunt:

1. Medicamente sau substanţe interzise:
a. Chimioterapicele utilizate în tratamentul neoplasmelor;
b. Antibiotice (penicilina, sulfonamida);
c. Cocaină.

2. Expunerea la chimicale sau radiaţii:
a. Monoxidul de carbon;
b. Radiaţii.

3. Alte cauze:
a. Boli autoimune;
b. Reacţie de rejet a grefei după un transplant cardiac.

Tipuri de miocardita

În funcţie de modalitatea de apariție şi de evoluţie, miocardita este de mai multe feluri:
· Miocardita fulminantă – apare după o infecţie virală severă, unde în cadrul muşchiului cardiac există multiple focare de inflamaţie, degenerarea a fibrelor musculare şi necroză.
· Miocardita acută – simptomele şi semnele acesteia sunt mai puţin evidente decât miocardita fulminantă, dar prezintă frecvent o evoluţie spre cardiomiopatie dilatativă;
· Miocardita cronică activă – condiţia reapare după tratarea acesteia, la finalul căreia se dezvoltă insuficiența cardiacă;
· Miocardita cronică persistentă – insuficiența cardiacă nu este prezentă, deşi există semne şi simptome clinice de afectare miocardică alături de prezenţa unei inflamaţii persistente la nivelul miocardului.

Diagnostic miocardita

Majoritatea cazurilor de miocardită nu prezintă simptome şi nu sunt diagnosticate, dar în situaţia în care o persoană manifestă simptome, următoarele metode sunt utilizate:
· Electrocardiograma (ECG) – ajută la identificarea aritmiilor sau ale altor tulburări ale inimii;
· Radiografia cardiopulmonară – cu ajutorul acesteia medicii pot observa dacă sângele stagnează în plămâni şi dacă este mărit cordul;
· Ecografia cardiacă – evaluează dimensiunea cavităţilor cardiace, funcţia contractilă a inimii şi poate exclude alte cauze ale insuficienței cardiace;
· IRM cardiac – imagistică prin rezonanţă magnetică cardiacă poate identifica cu precizie prezenţa unei inflamaţii precum şi funcţia cardiacă, diagnosticul fiind precis şi extrem de temeinic;
· Biopsia cardiacă – este o procedură invazivă ce presupune prelevarea de ţesut miocardic şi evaluarea celulelor prelevate la microscop, pentru permiterea unui diagnostic cert;
· Analizele de sânge – ajută la evidenţierea sindromului inflamator şi a sporirii numărului de enzime care indică lezarea miocardului.

Cum evoluează miocardita

În 95% din cazurile de miocardită, aceasta dispare de la sine cu vindecare în 7-14 zile, unde leziunile de la nivelul miocardului pot persista câteva luni, iar pacientul bolnav poate fi declarat vindecat atunci când investigațiile medicale sunt în valori normale la 6 luni după vindecare.

În situații rare, 5% dintre bolnavi pot avea următoarele complicaţii:
· Insuficiență cardiacă acută severă – netratată, muşchiul inimii poate fi afectat destul de sever de miocardita, situaţie în care nu mai poate pompa eficient sângele în corp;
· Infarct miocardic acut şi accident vascular cerebral – ineficiența miocardului în pomparea sângelui în corp poate duce la formarea de cheaguri de sânge în inimă. Cheagurile formate pot bloca una sau mai multe dintre arterele inimii, astfel având loc infarctul miocardic. În cazul în care cheagul de sânge blochează o arteră de la nivelul creierului, îşi poate face apariţia accidentul vascular cerebral;
· Tulburări de ritm cardiac – apar aritmiile din cauza miocardului afectat;
· Moarte subită – din cauza aritmiilor severe cauzate în special de miocarditele toxice şi bacteriene.

Tratament pentru miocardită

Tratamentul acordat bolnavilor de miocardită este direct corelat cu cauza miocarditei şi a severităţii acesteia. Tratamentul cu medicamente, în majoritatea cazurilor ajuta la ameliorarea simptomelor şi ajută la recăpătarea funcţiei normale a muşchiului cardiac.
În situaţia în care este prezentă insuficiența cardiacă tratamentul poate consta în:
· Captopril, ramipril, enalaprin, Lisinopril – ce ajută la circulaţia sângelui de la nivelul inimii şi relaxează vasele de sânge;
· Betablocante – pentru reglarea bătăilor inimii;
· Diuretice – pentru combaterea retenţiei de apă;
· Blocanţi ai receptorilor de angiotensina;
· Corticosteroizi – pentru reducerea inflamaţiei miocardului, în cazul infecţiilor virale şi a bolilor autoimune;
· Antibiotice – pentru infecţii bacteriene;
· Anticoagulante – în cazul riscului de formare a cheagurilor de sânge;
· Perfuzii intravenoase, implantarea de dispozitive intraventriculare – în cazurile severe.

Cum prevenim miocardita

În cazul miocarditei nu există măsuri de prevenţie specifice, dar pot fi evitaţi anumiţi factori de risc ce scad șansele apariţiei acestei afecţiuni, precum:
· Spălarea corectă a mâinilor;
· Evitarea consumului de substanţe interzise;
· Evitarea consumului de alcool;
· Sexul protejat;
· Efectuarea vaccinurilor împotriva rubeolei, antigripal şi anti-COVID;
· Evitarea persoanelor cu gripa sau răcite;
· Purtarea de haine adecvate în zonele cu insecte ce vă pot înţepa.

Surse:

1. https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMra0800028
2. https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM200011093431908
3. https://www.myocarditisfoundation.org/about-myocarditis/
4. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S014067361160648X
5. https://www.webmd.com/heart-disease/myocarditis
6. https://www.bhf.org.uk/informationsupport/conditions/myocarditis
7. https://www.healthline.com/health/heart-disease/myocarditis
8. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/myocarditis/symptoms-causes/syc-20352539