Câteva lucruri esențiale despre tusea convulsivă

Tusea convulsivă, numită și Pertussis, este o cauzată de infecția cu Bordetella pertussis. Este o afecțiune foarte contagioasă, endemică, care apare, în special, la copii și adolescenți, cu complicații. Unele complicații pot fi tratabile, precum otita medie sau convulsiile (la sugari și copiii mici). Altele sunt complicații majore, precum: bronhopneumonia, asfixia neonatală, complicațiile cerebrale (hemoragia, edemul cerebral, encefalita toxică), unele conducând la deces. Având în vedere gravitatea acestei boli, vaccinarea împotriva acestei infecții este cea mai bună opțiune pentru copii, de aceea este și inclusă în schema recomandată.

Poate să apară la toate vârstele, dar în mai mult de 7 din 10 cazuri apare la copiii mai mici de 5 ani. Conform statisticilor, cca 4 din 10 cazuri de deces cauzate de această boală sunt înregistrate și nou-născuții cu vârsta mai mică de 6 săptămâni, mortalitatea fiind de până în 2% la copiii sub 1 an. Așadar să ne amintim aceste statistici când vine momentul vaccinării copilului!

Transmiterea B. Pertussis se face foarte rapid, prin aerosoli și determină apariția bolii la 90-100% din cei apropiați, în 7-21 de zile de la primul contact.

Boala necomplicată durează între 6 și 10 săptămâni. Inițial se manifestă prin simptome nespecifice, unele similare cu cele ale altor infecții de căi respiratorii superioare precum bronșita sau gripa. Este vorba de strănut, lacrimație, anorexie, apatie, tuse inițial nocturnă care deranjează odihna copilului, apoi care se manifestă și în timpul zilei. Febra apare ăn cazuri foarte rare. Crizele de tuse se intensifică, apoi, treptat, cu mucus abundent și vâscos, vărsături și accese de sufocare.

Diagnosticul se pune cu certitudine în urma analizelor de laborator (analiza secrețiilor, exsudatul). Deoarece se transmite foarte ușor, în cele mai multe cazuri copilul va fi internat în spital și izolat cel puțin 4 săptămâni de la apariția simptomelor. Cu cât copilul este mai mic, cu atât secrețiile îi pun viața în pericol. Iar părinții cu copii mici știu cel mai bine cât de greu respiră un copil cu secreții la o banală viroză. În cazul tusei convulsive, fără aspirația frecventă a secrețiilor, copilul nu mai poate respira și viața îi este pusă în pericol. Cu cât diagnosticul se pune mai târziu, cu atât mai mult se complică boala și crește riscul pentru copil. Indiferent dacă au fost vaccinați sau nu, contacții unui pacient cu tuse convulsivă vor fi tratați, iar copii sub pragul de 7 ani care au primit mai puțin de 4 doze de vaccin, trebuie vaccinați.

Vaccinarea este cea mai bună metodă de a crește imunitatea copilului față de acest tip de infecție. Imunizarea naturală, dobândită în urma contactării bolii durează cca 20 de ani.

În cazul adulților, cei mai expuși la a face complicații grave sunt pacienții din grupele de risc, care au imunitatea compromisă. Așadar, vaccinarea copiilor, principalii transmițători, contribuie și a protejarea celor din jur.