Care sunt riscurile nașterii premature pentru sugar

Nașterea la termen înseamnă că nașterea a avut loc după săptămâna 37 de sarcină. Sub acest prag se consideră că nou-născutul este prematur. Este ușor de înțeles de ce medicii încearcă să se asigure că nașterea se va declanșa în perioada săptămânilor 39-40, deoarece în ultimele săptămâni de sarcină, creșterea în greutate a fătului este accelerată, iar organele și sistemele acestuia se maturizează.

Însă, în ciuda grijii atente și a monitorizării, multe nașteri se declanșează prematur – 1 din 10 la nivel mondial. Conform datelor Asociației Prematurilor, în România în 2017, în funcție de greutate și numărul de săptămâni s-au născut:

• 550 copii – cu greutate sub 1 kg (500 gr– 999gr)
• 3650 copii – sub 2 kg
• 12687 copii – sub 3 kg
• 1576 bebeluși (săptămânile 22-28 de sarcină, adică lunile 5 și 6 de sarcină)
• 2430 bebeluși (săptămânile 31-33 de sarcină, adică lunile 6 și 7 de sarcină)
• 12168  (săptămânile 34-36 de sarcină, între lunile 7-8 de sarcină)

Să vedem care sunt complicațiile cu care se confruntă bebelușii născuți prematur

Din păcate, copiii născuți înainte de termen (săptămâna 37) au organele insuficient dezvoltate și sistemele imature. Greutatea este, de obicei, sub 2,5kg, au pielea mai subțire și mai fină și cantitate redusă de grăsime subcutanată.

Se mișcă mai puțin și au un tonus muscular redus. Nu au reflex tonic al gâtului (acesta apare de la 35 de săptămâni fiind cel mai accentuat la 1 lună după naștere).

Deoarece nu au o producție suficientă de surfactant, plămânii lor nu sunt pregătiți să respire și apare sindromul de insuficiență respiratorie acută.

Sistemul lor nervos central al prematurilor născuți mai devreme de cea de-a 34-a săptămână de sarcină nu este pregătit pentru viața în afara uterului mamei. Au tulburări ale coordonării reflexelor de supt și înghițit, adică trebuie hrăniți asistat (parenteral și prin gavaj). Apar și crizele de apnee, bradicardie și hipoxie. Au risc crescut de hemoragie intraventriculară și de infarct cerebral.

Sistemul lor imunitar insuficient dezvoltat îi predispune la infecții – sepsisul sau meningita sunt de 4 ori mai frecvente la prematuri decât la sugarii născuți la termeni.

Nu își pot regla singuri temperatura, așadar fac ușor hipotermie.

Deoarece stomacul lor este foarte mic și nu au reflexe mature de supt și de înghițire, au risc de aspirație și frecvent apare enterocolita necrozantă.

Funcția renală este insuficient dezvoltată,, rinichii nu le pot excreta acizii – de aceea au risc de a face acidoză metabolică tardivă și să nu se dezvolte.

Din păcate au probleme metabolice – hipoglicemie, hiperglicemie. Frecvent apare hiperbilirubinemia (icterul).

Rata de supraviețuire depinde de  prezența acestor complicații, de severitatea lor, de îngrijirea specifică prematurului și de vârsta gestațională la care a avut loc nașterea. Cu cât vârsta gestațională este mai mare, cu atât șansele de supraviețuire cresc. Prezența mamei sau a unuia dintre părinți contribuie la creșterea ratei de succes a tratamentului. Însă, trebuie spus că mulți prematuri, în ciuda tratamentelor, se vor confrunta cu anumite probleme de sănătate și dup ce vor crește, că pot avea anumite sensibilități/ predispoziții de a face anumite afecțiuni (de exemplu, infecții respiratorii).

Având în vedere acest complicații, poate fi prevenită nașterea prematură?

Prima și cea mai importantă măsură de prevenția a nașterii premature este monitorizarea atentă a femeii gravide și asigurarea accesului facil și rapid al acesteia la servicii medicale de urgență. Deoarece medicii pot interveni în cazurile unor sarcinii cu complicații ca să amâne cât mai mult posibil declanșarea nașterii și să sprijine dezvoltarea fătului.