
Cardiomiopatia diabetică, o complicație nedorită a diabetului
Dona08/06/2021Acum câteva zeci de ani, mai precis în 1972, medicii au observat la pacienții cu diabet prezența unei disfuncții ventriculare a miocardului în absența bolii arteriale coronariane și a altor factori de risc cardiovascular, precum dislipidemia sau hipertensiunea. Specialiștii cardiologi din întreaga lume au convenit că aceasta este o complicație a diabetului, mai precis cardiomiopatia diabetică.
Aceasta este o afecțiune cronică progresivă care prezintă la început fibroza miocardului (mușchiului inimii), apoi alte disfuncții, precum cea diastolică și pe măsură ce boala evoluează, cea sistolică, într-un final cauzând insuficiența cardiacă. Această afecțiune fatală înregistrează creșteri ale morbidității și mortalității cauzate de trei principali factori: înaintarea în vârstă, obezitatea și diabetul.
Nivelul ridicat al glicemiei produce, așadar, modificări în întregul organism, atât la nivelul vaselor de sânge și capilarelor, cât și la nivelul terminațiilor nervoase; generează stres oxidativ, inflamații și modificări ale miocardului.
Cardiomiopatia diabetică trebuie prevenită prin controlul diabetului
Specialiștii de la American Heart Association atrag atenția că prevalența cardiomiopatiei diabetice crește în același ritm cu prevalența diabetului, de aceea este nevoie ca pacienții cu diabet să își controleze cât mai bine valorile glicemiei și să prevină apariția complicațiilor.
Studiile clinice au demonstrat o prevalență a insuficienței cardiace în rândul diabeticilor care variază între 19% și 26%, independent de obezitate, hipertensiunea, dislipidemie sau boală coronariană. Un alt studiu a evidențiat incidența insuficienței cardiace mai ridicată în rândul diabeticilor (39%) decât în rândul pacienților fără diabet (23%).
Care sunt factorii de risc ai cardiomiopatiei diabetice
Valorile ridicate ale glicemiei (hiperglicemia), rezistența sistemică la insulină și efectele lezionale vasculare ale hiperinsulinismului şi insulinorezistenţei sunt implicate în apariției cardiomiopatiei. O scădere de numai 1% a hemoglobinei A1c a fost asociată cu o scădere de 16% a riscului insuficienței cardiace.
Așadar, ce este de făcut?
Deoarece diabetul este o afecțiune sistemică, cu care pacientul trebuie să conviețuiască pe termen lung, cel mai important lucru pe care acesta îl poate face este să își controleze glicemia menținând-o cât mai aproape de limitele normale, să scape de surplusul de greutate și să ducă o viață mai activă.
Societatea Română de Cardiologie recomandă introducerea treptată a schimbărilor privind stilul de viață, urmând ca pacientul să crească progresiv durata și dificultatea activității sportive.
Prin scăderea indicelui de masă corporală care înseamnă și reducerea țesutului visceral care determină insulinorezistența, starea de sănătate a pacientului cu prediabet sau diabet se va ameliora semnificativ.
Menținerea unui stil de viață activ cu 150-300 de minute de mișcare moderată la fiecare 5 zile împreună cu o alimentație echilibrată bogată în legume și fructe conform indicațiilor nutriționistului și cu renunțarea la fumat contribuie la scăderea riscului apariției complicațiilor cardiovasculare.