Cancerul colorectal

Ce este cancerul de colon

Cancerul colorectal este o afecțiune în care celulele maligne (canceroase) se formează în colon sau rect. Astfel, se mai numește și cancer de colon, respectiv cancer rectal. Cancerul de colon și cancerul rectal sunt adesea grupate împreună sub denumirea de cancer colorectal, deoarece au multe caracteristici comune.

Celulele normale ale colonului și rectului pot avea uneori o creștere anormală ducând la apariția de polipi, formațiuni benigne care însă se pot transforma ulterior în cancer. Cele mai multe tipuri de cancer colorectal încep cu o excrescență apărută în mucoasa colonului sau rectului, numită polip. Unele tipuri de polipi pot evolua în cancer pe parcursul mai multor ani, însă nu toate tipurile de polipi se transformă în cancer.

Cancerul de colon se poate răspândi la alte organe din apropierea colonului, ca vezica urinară, uterul sau prostata. Specialiştii sunt de părere că aceste cancere (de colon şi rectale) au nevoie de 5 -10 ani pentru a se dezvolta.

Cancerul de colon este printre cele mai frecvente afecţiuni maligne la nivel global şi printre cauzele principale de deces, iar statistice arată că numărul cazurilor de cancer de colon va creşte considerabil în următorii ani.

Care sunt cauzele cancerului de colon

Nu se știe cu certitudine de ce apare cancerul de colon. Boala debutează atunci când celulele sănătoase din colon dezvoltă mutații la nivelul ADN-ului. Pentru ca organismul să funcționeze normal, celulele cresc și se înmulțesc, însă atunci când o celulă sănătoasă are mutații la nivelul ADN-ului, devine canceroasă; celulele de la acest nivel continuă să se înmulțească, așa cum este și normal, însă această înmulțire are o intensitate mult mai mare decât cea normală. Prin acumularea acestui surplus de celule se formează o tumoare. Nedetectate timpuriu, aceste celule canceroase pot invada și distruge țesuturile sănătoase din vecinătatea lor. Fără un tratament eficient, cancerul se poate răspândi și în alte părți ale corpului, unde afectează țesuturile sănătoase (metastaze).

În general, cancerul este cauzat de una sau mai multe mutații genetice (defecte), care activează oncogenele și dezactivează genele tumorale supresoare. De obicei, sunt necesare modificări în mai multe gene diferite pentru a conduce la cancer colorectal.

Există o serie de factori care pot crește riscul unei persoane de cancer colorectal. Prin factori de risc se înțelege acei factori care influențează probabilitatea de a dezvolta o boală, cum ar fi cancerul. Fiecare tip de cancer are o serie de factori de risc. Există două tipuri principale de factori de risc: care pot fi modificați (fumatul, alimentația) și factori care nu pot fi schimbați, cum ar fi vârsta sau antecedențele familiale ale unei persoane.

Având unul sau mai mulți factori de risc nu înseamnă însă că te vei îmbolnăvi. Pe de altă parte, pot exista persoane care fac cancer fără a avea vreun factor de risc cunoscut. Oamenii de știință sustin că mai multi factori legați de stilul de viață cresc riscul de cancer colorectal. De fapt, legaturile dintre dietă, greutate și exercițiile fizice și riscul de cancer sunt unele dintre cele mai puternice pentru orice tip de cancer.

În general, majoritatea cancerelor colorectale (95%) sunt considerate sporadice, adică modificările genetice se dezvoltă întâmplător după ce o persoană se naşte, deci nu este riscul de transmitere genetică la copii. Cancerele de colon înnăscute sunt mai puţin comune (5%) şi apar când mutaţiile genetice sau riscul sunt transmite în familie de la o generaţie la alta.

Tipurile cancerului colorectal

Cancerul colorectal se dezvoltă la nivelul colonului sau rectului. Cancerul care se dezvoltă la nivelul colonului se numeşte cancer de colon, iar cancerul care porneşte la nivelul rectului se numeşte cancer rectal.

Poate fi de mai multe tipuri şi în functie de tipul celulelor din regiunea de unde porneşte:

– adenocarcinoamele, sunt responsabile de 95% dintre cancerele colorectale, cancere care se formează la nivelul celulelor care produc mucus şi care lubrefiază interiorul colonului şi rectului; adenocarcinoamele pot fi de două tipuri: tumori mucinoase şi tumori seroase (tumori inel cu pecete);

– tumori carcinoide, care pornesc din celulele specializate producătoare de hormoni din intestin; carcinoidul este un tip de tumoră cu dezvoltare lentă, numită tumoră neuroendocrină, ce creşte în ţesutul ce produce hormoni, de obicei sistemul digestiv;

– tumori stromale gastrointestinale, care pornesc din celulele specializate din peretele colonului, numite celulele interstiţiale ale lui Cajal;

– limfoame care sunt cancere ale celulelor sistemului imunitar, care de obicei pornesc din nodulii limfatici, dar şi din colon, rect sau alte organe;

– sarcoamele care pornesc din vasele sangvine, celulele musculare sau ţesuturi colectoare din peretele colonului sau rectului.

Simptomele cancerului de colon

La debutul său, cancerul de colon nu are simptome. Dacă apar în primele stadii, acestea pot consta în:

– constipație sau diaree;

– schimbarea culorii fecalelor;

– schimbarea formei fecalelor;

– sânge în fecale;

– sângerări în zona rectului;

– gaze intestinale în exces;

– crampe abdominale.

În stadiile mai avansate ale bolii, pot apărea următoarele simptome:

– boseală excesivă;

– slăbiciune fizică inexplicabilă;

– pierderea în greutate neintenționată;

– schimbări ale formei sau consistenței fecalelor care durează mai mult de o lună;

– senzația că intestinele nu s-au golit complet;

– vărsături.

În cazul în care cancerul de colon s-a răspândit și în alte zone ale corpului, mai pot apărea simptome precum:

– îngălbenirea ochilor sau a pielii;

– umflarea mâinilor sau a picioarelor;

– dificultăți respiratorii;

– dureri de cap cronice;

– vedere încețoșată;

– fracturi osoase.

În unele cazuri, cancerele de colon pot cauza sângerări la nivelul tractului digesttiv, ceea ce duce la apariţia sângelui în fecale sau fecale de culoare închisă.

Uneori cancerul poate bloca colonul, numită obstrucţie intestinală. Aceasta se manifestă prin: dureri puternice abdominale, balonare, constipaţie şi senzaţie constantă de rău. Obstrucţia intestinală este o urgenţă medicală.

Multe dintre aceste simptome pot fi cauzate de alte afecţiuni, nu de cancerul colorectal, ca infecţii, hemoroizi,sindrom de colon iritabil.

Care sunt factorii de risc în apariția cancerului de colon

Deși nu se știe cu siguranță care este cauza apariției mutației la nivelul ADN-ului celular, există anumiți factori de risc ce cresc probabilitatea de apariție a cancerului de colon. Aceștia includ:

– vârsta, deși, în teorie, cancerul de colon poate apărea la orice vârstă, majoritatea persoanelor diagnosticate au aproximativ 50 de ani. Este important de știut că, în ultimii ani, procentul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 40 și 45 de ani, diagnosticate cu această boală, a crescut;

– istoricul medical, persoanele care au mai avut alte forme de cancer sau chiar și cancer de colon au un risc mai mare de reîmbolnăvire. Se crede că acest tip de cancer are cea mai mare probabilitate de recidivă;

– boala inflamatorie intestinal, cei care au boala Crohn, boala colonului iritabil sau colită ulceroasă au o probabilitate mai mare de apariție a cancerului de colon;

– ereditatea, persoanele care au primit de la părinți anumite mutații genetice au un risc mai mare de cancer de colon. Cele mai frecvente sunt sindromul Lynch și polipoza adenomatoasă familială. Sindromul Lynch, numit și cancer colorectal non-polipozic ereditar, crește riscul de apariție a cancerului de colon mai ales la persoanele tinere. Polipoza este o afecțiune ereditară rară, care duce la apariția a mii de polipi de-a lungul colonului. În ciuda importanței factorului ereditar, se estimează că cel mult 10% dintre cazurile de cancer de colon apar pe fondul unei moșteniri genetice;

– rude apropiate care au avut cancer de colon, prezența cancerului de colon la unul dintre părinți sau frați crește probabilitatea de apariție a bolii. Atunci când există mai mult de o rudă care are sau a avut cancer de colon, probabilitatea crește și mai mult;

– dieta, un regim alimentar cu un conținut redus de fibre și bogat în grăsimi pare a crește riscul de cancer de colon. În special consumul de carne grasă sau procesată reprezintă un factor de risc în apariția bolii;

– sedentarismul, persoanele care petrec multe ore pe scaun sau pe canapea au un risc mai mare de a dezvolta cancer de colon;

– diabetul și rezistența la insulină cresc probabilitatea de apariție a cancerului de colon;

– obezitatea, excesul ponderal poate crește riscul de apariție a unor forme grave a cancerului de colon, prin comparație cu persoanele normoponderale.

– fumatul;

– consumul excesiv de alcool;

– radioterapia pentru cancer, în special radioterapia abdominală pentru a trata alte forme de cancer poate crește riscul de apariție a cancerului de colon.

Stadiile cancerului de colon

Stadiile cancerului de colon au fost stabilite în funcție de trei tipuri de informații: mărimea tumorii și cât de profund a pătruns în membrana colonului, dacă și cât de mult a ajuns la ganglionii limfatici vecini și dacă și în ce măsură tumora a ajuns la ganglioni limfatici îndepărtați sau la organe precum ficatul sau plămânii. Astfel, există mai multe stadii ale cancerului de colon:

– stadiul 0, cancerul este în faza incipientă. Acest stadiu poartă numele și de carcinom in situ sau carcinom intramucos. Celulele nu au avansat mai mult de stratul superficial (mucoasa) al colonului;

– stadiul I, cancerul s-a răspândit prin stratul superficial al pereților colonului până la submucoasă și poate ajunge și în stratul următor, în muscularis propria. Nu a ajuns încă la ganglionii limfatici din apropiere sau la alte organe;

– stadiul IIA, cancerul a ajuns la straturile exterioare ale colonului, însă nu a trecut prin ele. Nu a ajuns la organele din apropiere sau la ganglionii limfatici;

– stadiul IIB, cancerul a trecut prin pereții colonului, însă nu a ajuns la țesuturile sau organele din apropiere. Nu a ajuns la ganglionii limfatici sau la organe/țesuturi îndepărtate;

– stadiul IIC, cancerul a trecut prin pereții colonului și a ajuns la țesuturile sau organele din apropiere. Încă nu a ajuns la ganglionii limfatici din zonă;

– stadiul IIIA, cancerul a trecut prin pereții colonului și afectează și 1-3 ganglioni limfatici sau zonele cu grăsime din jurul ganglionilor limfatici fără să îi afecteze pe aceștia. O alternativă este că s-a răspândit prin pereții colonului și afectează 4-6 ganglioni limfatici apropiați;

– stadiul IIIB, cancerul a penetrat în profunzime pereții colonului, dar nu a ajuns la organele apropiate. Poate afecta 1-3 ganglioni limfatici apropiați sau zonele cu grăsime din apropierea ganglionilor fără a-i afecta pe aceștia. Alternativ, cancerul a ajuns la muscularis propria (zona musculară din apropierea unor organe) sau în straturile profunde ale colonului. Afectează 4-6 ganglioni limfatici;

– stadiul IIIC,  cancerul s-a răspândit prin pereții colonului, afectând inclusiv peritoneul visceral (membrana care acoperă organele din zona abdominală), dar nu a ajuns la organe. Afectează 4-6 ganglioni limfatici. Alternativ, cancerul a trecut de straturile pereților colonului și/sau a ajuns până la peritoneul visceral; afectează șapte sau mai mulți ganglioni limfatici apropiați;

– stadiul IVA, cancerul a trecut de pereții colonului și afectează sau nu ganglionii limfatici din apropiere. S-a răspândit până la cel puțin un organ îndepărtat (de exemplu, ficatul sau plămânii) sau până la ganglionii limfatici mai îndepărtați, dar nu afectează peritoneul, membrana care căptușește abdomenul;

– stadiul IVB, cancerul a trecut de colon și afectează sau nu ganglionii limfatici apropiați. S-a răspândit la mai mult de un organ îndepărtat sau afectează ganglionii limfatici îndepărtați, însă nu și zonele îndepărtate ale peritoneului;

– stadiul IVC,  cancerul a trecut de pereții intestinali și afectează sau nu ganglionii limfatici apropiați. S-a răspândit până la peritoneu și poate afecta sau nu organe ori ganglioni limfatici îndepărtați de colon.

Diagnosticul de cancer colorectal

Diagnosticarea timpurie și corectă este esențială pentru începerea tratamentului și reducerea riscului ca boala să se răspândească și la alte țesuturi sau organe. Diagnosticarea constă într-un consult referitor la simptome și la istoricul medical, după care urmează realizarea unor investigații. Stabilirea cu precizie a naturii celulelor se realizează prin biopsie. Acest test presupune prelevarea unor probe din țesutul potențial bolnav și analizarea sa în laborator. Alte proceduri și teste utile în stabilirea localizării și a stadiului bolii includ:

– colonoscopia, oferă o imagine a interiorului colonului și reprezintă cea mai simplă măsură de prevenire, deoarece în timpul acestei proceduri, se pot îndepărta polipii intestinali cu potențial canceros și se poate monitoriza evoluția lor prin investigații regulate;

– testarea moleculară a tumorii, ajută la identificarea genelor specifice, a proteinelor și a altor factori tumorali. Un astfel de test permite stabilirea unui plan terapeutic personalizat;

– testele de sange, un număr crescut al globulelor roșii din sânge poate indica existența unei sângerări la nivelul intestinului, pe fondul cancerului de colon;

– scanarea prin computer tomograf (CT), oferă o imagine tridimensională a interiorului intestinului și poate fi folosită pentru a estima dimensiunea tumorii;

– scanarea prin RMN, este utilă pentru a măsura tumora. Înainte de test, se administrează o substanță de contrast, pentru a obține o imagine mai clară;

– ecografia (ultrasonografie de colon),ajută la depistarea cancerului de colon aflat în zone profunde ale pereților intestinali.

Testarea este esențială pentru persoanele care au factori de risc și reprezintă cea mai simplă și sigură modalitate de a preveni dezvoltarea bolii sau de a o detecta din stadii incipiente. Detectat din timp, cancerul de colon este vindecabil în aproape 99% dintre cazuri. După vârsta de 50 de ani, colonoscopia ar trebui să fie obligatorie.

Pentru pacienții cu un risc crescut de cancer de colon, sunt indicate:

– colonoscopia, la fiecare 10 ani;

– sigmoidoscopia (examinare minim invazivă a intestinului gros), la fiecare 5 ani;

– irigografia (vizualizarea radiologică a colonului), la fiecare 5 ani;

– test ADN din materii fecale, la fiecare 3 ani;

– determinarea sângerărilor oculte din materii fecale (FOBT), în fiecare an;

– determinarea sângerărilor oculte din materii fecale prin metoda imunologică (FIT), în fiecare an.

Tratamentul pentru cancerul colorectal

Cancerul de colon este vindecabil dacă este identificat timpuriu și tratat corect. Detectat în stadii incipiente, șansele de vindecare depășesc 90%, iar pentru stadiile avansate, scade sub 50%. Cea mai frecventă opțiune de tratament este intervenția chirurgicală. Dacă este detectat timpuriu, doctorul poate recomanda o intervenție minim invazivă.

Cea mai frecventă opțiune de tratament este intervenția chirurgicală. Dacă este detectat timpuriu, doctorul poate recomanda o intervenție minim invazivă, precum:

– îndepărtarea polipilor în timpul unei colonoscopii (polipectomie), în cazul în care cancerul este de mici dimensiuni și bine localizat în zona unui polip, doctorul îl poate îndepărta destul de ușor în timpul colonoscopiei;

– îndepărtarea polipilor de mari dimensiuni prin folosirea unor instrumente speciale, se realizează tot în timpul colonoscopiei, însă poate implica îndepărtarea unei mici porțiuni a peretelui colonului;

– intervenția laparoscopică (operație minim invazivă), dacă polipii nu pot fi îndepărtați în timpul unei colonoscopii, se pot înlătura laparoscopic. În timpul procedurii, chirurgul realizează câteva incizii în abdomen și introduce un mic dispozitiv prevăzut cu o cameră video, pentru a vedea colonul pe monitor. De asemenea, se pot lua probe din ganglionii limfatici, pentru a vedea dacă boala a ajuns până la ei.

În cazul în care cancerul este într-un stadiu avansat, este posibil să fie nevoie de:

– colectomie parțială, constă în îndepărtarea porțiunii din colon care conține celulele canceroase. Într-o astfel de intervenție se îndepărtează, inevitabil, și o mică porțiune sănătoasă din colon. Procedura este una de tip minim invaziv;

– intervenție pentru a crea o portiță pentru eliminarea resturilor, atunci când nu este posibilă legarea porțiunilor sănătoase din colon de rect, este nevoie ca doctorul să realizeze o mică incizie în peretele abdominal. Resturile vor fi eliminate prin colon, iar de acolo, într-o pungă colectoare, numită stomă. Procedura poate fi una temporară sau permanentă, în funcție de cât de avansat este cancerul;

– îndepărtarea ganglionilor limfatici, se realizează printr-o intervenție abdominală.

Atunci când cancerul de colon este într-un stadiu foarte avansat, iar starea generală de sănătate este una proastă, intervenția chirurgicală poate reduce din simptome precum sângerări, durere și blocaj intestinal.

Alte forme de tratament includ radioterapia, chimioterapia, terapia biologică țintită și imunoterapia.

Radioterapia, unele intervenții pot beneficia de radioterapia preoperatorie. Acest lucru permite desfășurarea operației fără complicații și reduce riscul de reapariție a cancerului de colon. Radioterapia este folosită ocazional și mai ales pentru a reduce din durerea asociată cancerului de colon recurent sau metastatic.

Chimioterapia, poate fi recomandată înainte de intervenția chirurgicală, pentru a crește șansele de vindecare sau după refacerea postoperatorie, pe baza evaluării anatomopatologice a leziunii excizate. Folosirea chimioterapiei este decisă în funcție de stadiul cancerului și de starea generală de sănătate. Dacă intervenția chirurgicală este de preferat în stadiile timpurii, chimioterapia poate fi folosită în stadiul III, atunci când doctorii cred că tumora poate reveni, iar tratamentul are rol preventiv.

Această formă de tratament este folosită inclusiv în ultimul stadiu al cancerului de colon, atunci când boala a ajuns până la ganglioni limfatici sau la organe îndepărtate. Chimioterapia poate ajuta, în aceste cazuri, pentru a îmbunătăți calitatea și pentru a crește durata vieții. Acest tratament în sine nu poate vindeca formele metastatice de cancer de colon, însă pot dubla speranța de viață.

Efectele secundare ale chimioterapiei variază de la o persoană la alta și depind mult de medicamentele folosite. În general, medicamentele moderne sunt bine tolerate, iar efectele secundare sunt suportabile. Chimioterapia distruge acele celule care au o creștere rapidă, motiv pentru care este afectat nivelul globulelor roșii, al celor albe și al trombocitelor din sânge. Ca urmare, pot apărea efecte secundare precum anemia, oboseala fizică și o rezistență mai scăzută la infecții. De asemenea, într-o mai mică măsură, pot apărea efecte secundare precum căderea părului, afecțiuni bucale, greață, vărsături și diaree.

Terapia biologică țintită, se concentrează asupra blocării anumitor anomalii prezente în celulele canceroase. Prin această blocare, medicamentele pot cauza moartea celulelor bolnave. Acestea sunt combinate frecvent cu chimioterapia și sunt recomandate mai ales persoanelor care au cancer în stadii avansate.

Imunoterapia, este o formă de tratament care se folosește de sistemul imunitar pentru a îndepărta celulele canceroase. În lipsa acestui tratament, sistemul imunitar nu atacă celulele canceroase (așa cum face, de exemplu, în cazul unei infecții bacteriene), deoarece acestea produc o proteină care împiedică sistemul imunitar să recunoască acumularea de celule bolnave. Prin folosirea imunoterapiei, sistemul imunitar „vede” că aceste celule sunt dăunătoare organismului și le îndepărtează.

Foarte importantă în toate cazurile de cancer de colon este urmărirea pe termen lung. Cum această formă de cancer are o recidivă crescută, se recomandă nu doar tratarea și vindecarea cancerului, ci și păstrarea în continuare a legăturii cu doctorul pentru a preveni reapariția bolii.

Prevenție

Cea mai eficientă modalitate de prevenire a cancerului de colon este screeningul periodic în cazul pacienților care au factori de risc. Detectarea din timp a bolii nu garantează vindecarea, însă crește considerabil șansele de supraviețuire, precum și menținerea calității vieții la cote ridicate.

Totodată, activitatea fizică regulată este asociată unui risc mai mic de cancer de colon. Se crede că folosirea aspirinei ar putea scădea riscul de cancer intestinal, însă nu este recomandată luarea sa cu regularitate fără a consulta medicul. De asemenea, s-ar putea ca și combinațiile de estrogen și progesteron să scadă riscul de cancer de colon, în special în cazul femeilor la postmenopauză, însă la fel, este nevoie de un consult de specialitate. În plus, terapia de înlocuire hormonală este asociată și cu alte riscuri, astfel că decizia de a urma un astfel de tratament trebuie luată doar după o discuție cu doctorul.

Modificarea dietei poate ajuta și ea la reducerea riscului de apariție a cancerului de colon. În acest sens, sunt recomandate consumul de alimente bogate în fibre (zmeură, mere, broccoli, linte, fasole, năut, cereale integrale) și reducerea consumul de grăsimi saturate și trans (carne grasă, carne procesată, brânză integrală, unt, margarină, alimente prăjite în ulei).

În plus, menținerea unei greutăți normale contribuie la reducerea probabilității de apariție a cancerului de colon. Se recomandă cel puțin 30 de minute de activitate fizică moderată în fiecare zi. Dacă ai un stil de viață sedentar, poți începe cu 5-10 minute odată și apoi, să crești treptat durata.

Cancerul de colon este una dintre cele mai frecvente afecțiuni maligne. Pe de altă parte, reprezintă și una dintre puținele forme de cancer care pot fi prevenite. Detectarea timpurie a primelor semne ale bolii reprezintă șansa pentru vindecare într-o proporție mai mare de 90% și menținerea calității vieții. La aceasta se adaugă menținerea unui stil de viață sănătos, prin introducerea fibrelor în dieta zilnică, realizarea de activități fizice și pierderea excesului ponderal.

Bibliografie:

www.cancer.org
www.cancer.gov
www.mayoclinichealthsystem.org
www.health.harvard.edu