Calciul și rolul său în organism

Calciul este printre principalii electroliți ai organismului nostru și totodată, cel cu proporția cea mai mare din organism (reprezentând cca 2% din greutatea corpului). De mici am tot auzit în jurul nostru – bea lapte și mănâncă brânză căci ai nevoie de calciu ca să crești mare, asociind astfel calciul cu oasele și dezvoltarea noastră. Însă rolul său este mult mai complex, nu doar la nivelul sistemului osos.

Funcțiile și beneficiile calciului pentru organismul nostru

99% din calciul din organismul nostru este în schelet, restul în celule și sânge. Dacă în prima parte a vieții, încă din perioada intrauterină, apoi în copilărie, în adolescență și în tinerețe acumulăm calciu în oase, după vârsta de 30-40 de ani, dacă nu avem un aport alimentar corespunzător, începem să ne consumăm din depozite și ne crește riscul de osteoporoză.

Acel singur procent de calciu din fluxul sangvin și celule este foarte prețios deoarece ne asigură contracția mușchiului inimii, ne reglează ritmul cardiac și contracțiile și relaxarea mușchilor la nivelul corpului. Deficitul este asociat cu hipertensiune arterială, de aceea rolul său pentru funcționarea inimii este esențial. Calciul  controlează și eliberează substanțele chimice (neurotransmițători) responsabile de transmiterea impulsurilor neuronilor. Ne ajută în procesul de coagulare și activează anumite enzime responsabile de susținerea unor reacții biochimice. Unele studii indică beneficii în prevenția cancerului de colon ale aportului crescut de calciu și reducerea riscului de recurență al adenoamelor colo-rectale (1200mg/ zi față de 1000mg). După un studiu clinic care a fost derulat timp de 4 ani, rezultatele au arătat o scădere a riscului de recurență a acestor leziuni cu 19% la pacienții cu această afecțiune care au avut un aport mai ridicat de calciu pe întreaga perioadă.

Deficitul și excesul de calciu

Organismul nostru își reglează singur echilibrul putând să suplinească deficitul din sânge împrumutând din depozitele din oase (cu ajutorul glandelor paratiroide) sau să depozitele în oase excesul de calciu din sânge (prin intervenția tiroidei). De obicei, acestea sunt  procese normale, care nu ne afectează negativ.

Dar pot să apară dezechilibre cauzate fie de exces, fie de deficitul acestui mineral electrolit.

Deficitele apar în următoarele situații:

• Aport alimentar insuficient pe perioade mai lungi de timp care ne forțează organismul să își retragă calciu din depozite (oase) pentru menținerea celorlalte funcții. Astfel, apar demineralizarea osoasă, rahitismul adultului (cu deformări ale membrelor și coloanei, dureri osteoarticulare similare celor reumatice) și, treptat, osteoporoza.
• Aport insuficient de calciu în alimentație în cazul copiilor care le afectează dezvoltarea și astfel apare rahitismul, cu modificările scheletului osos (mărirea în volum a încheieturilor mâinii și gleznelor, anomalii ale coloanei vertebrale, frunte bombată, piept îngustat.
• Scăderea sub parametri a calciului în sânge se manifestă prin tetanie (spasme musculare și creșterea moderată a tensiunii arteriale).

Există însă și reversul – aportul excesiv de calciu care nu are efecte adverse severe, însă pot fi neplăcute. De exemplu, la vârstnicii deja confruntați cu simptomele altor boli, excesul cauzează constipație sau agravează constipația existentă. Dar în caz de exces apar stările de amețeală, slăbiciune, greață și vărsături, tulburări la nivelul sistemului nervos central, inclusiv depresie. Pot să apară depuneri nedorite de calciu în anumite țesutul ale organismului, inclusiv în rinichi. Calculii renali pot să apară în urma excesului de calciu din suplimente, nu din alimentația zilnică.

De unde ne luăm calciul zilnic și cât trebuie să consumăm

Doza zilnică de calciu este de 1000mg, crescând la 1200mg-1500mg în perioada sarcinii și alăptării, dar și a premenopauzei și menopauzei la femei. La copii și adolescenți diferă în funcție de vârstă, aceștia însă având nevoie de un aport ridicat deoarece sistemul lor osos este în formare.

Sursele principale sunt laptele și lactatele, laptele având o proporție ideală și de alte minerale și vitamine care contribuie la absorbția calciului în oase (de exemplu, fosfor și vitamina D).

Pentru vegetarieni, există și surse vegetale, însă comparativ cu laptele și lactatele, nivelul de calciu și absorbția acestuia sunt mult mai mici. Din fericire, există produse îmbunătățite, precum sucurile care au un adaos de calciu.

Tu ți-ai luat doza de calciu astăzi?