Bulimia, una dintre afecțiunile adolescenței

Goana după silueta perfectă sau ideea de frumusețe silfidă împinge adolescenții și tinerii să dezvolte probleme psihologice care se traduc în tulburări de comportament alimentar, precum bulimia. Prevalența este crescută în rândul femeilor (1-3%), comparativ cu numai 0,1% în rândul bărbaților.

Sub presiunea unor diverși factori de stres emoțional, adolescentele (în principal) au tendința să mănânce compulsiv, mai mult într-o perioadă scurtă de timp și apoi să apeleze la anumite metode de eliminare – să vomite ca să elimine mâncarea și/sau să ia diferite pastile precum laxative și/sau să exagereze cu exercițiile fizice pentru a arde mai repede caloriile.
Dacă aveți un copil adolescent, mai ales fată, este important să vă adresați unui psiholog și unui medic dacă remarcați sau bănuiți unul dintre următoarele semne/ comportamente:
– Tendința de a mânca mult, dintr-odată, fără control, mai ales după anumite evenimente (neplăcute) sau în perioade de stres
– După mese copioase, adolescenta își produce stări de vomă sau folosește laxative sau face efort fizic în exces
– Teama permanentă de a nu lua în greutate față de propria persoană și referitor la ceilalți(discuții, se cântărește frecvent, reacții emoționale dacă cineva face orice referire la greutate)
– Insatisfacție referitor la felul în care arată
– Schimbări ale stării emoțional

Dacă observați unul dintre comportamentele specifice, enumerate mai sus, atunci ideal ar fi să vă adresați mai întâi unui psiholog care să vă îndrume cum să discutați cu copilul dumneavoastră. Este o afecțiune psihologică, foarte complexă, care are cauze emoționale și este  asociată cu anxietate sau depresie. Mai mult, apare și într-o perioadă dificilă (adolescență) în care oricum copiii au tendința de a se izola de adulți sau de a-i respinge sau a le nega intervențiile. De aceea este nevoie să procedați cu multă atenție și delicatețe, pentru a nu complica situația. Psihologul este cel care va evalua situația și va stabili cea mai bună modalitate de intervenție. În anumite cazuri poate fi nevoie de psihiatru.

Am întrebat-o pe Lorena Luchian, psiholog și sofrolog, ce poate face familia în cazurile de bulimie și anorexie

Primul lucru pe care puteți să-l faceți atunci când realizați că un apropiat suferă de o tulburare de comportament alimentar este că nu trebuie să vă concentrați imediat pe mâncare. Toate aceste tulburări au cauze emoționale, iar comportamentele sunt doar simptome ale problemelor emoționale și stresante – ele reprezintă încercări de a controla, ascunde, reprima, evita și uita durerea emoțională, stresul sau ura de sine.

Nu puteți forța o persoană anorexică să mănânce sau una bulimică să renunțe la metodele compensatorii inadecvate pentru a preveni luatul în greutate (autoprovocarea de vărsături, abuz de laxative, diuretice sau clisme).

Riscurile pentru sănătate

Pe lângă partea psihologică, bulimia este o afecțiune care pune în pericol sănătatea persoanei. Printre posibilele complicații se regăsesc:
– Insuficiența anumitor nutrienți care determină o mulțime de probleme de sănătate și afecțiuni precum: oboseală și stări de slăbiciune, probleme de concentrare (memorie și de învățare), menstruație neregulată sau absentă, deshidratare (și constipație), uscăciunea pielii, fragilitatea unghiilor și a părului ;
– Probleme dentare și ale gâtului cauzate de acidul gastric în urma episoadelor frecvente de vomă
– Tot din cauza carenței anumitor nutrienți, vor fi afectați rinichii, inima, mușchii, intestinul, sistemul osos (cu risc ridicat de osteoporoză).
De aceea, pe lângă intervenția psihologică (terapie) este nevoie de intervenția medicului sau a unei echipe de medici de diferite specialități, în funcție de starea de sănătate a adolescentei.

Putem preveni tulburările de comportament alimentar?

Prin atitudinea noastră de zi cu zi, din primele zile de viață ale copilului, putem să reducem riscurile apariției acestui tip de tulburări. Trebuie să fim un exemplu pozitiv, să învățăm copilul despre importanța unui stil echilibrat de viață, inclusiv alimentar, în care cuvintele cheie sunt varietatea, moderația și echilibrul. Totodată, trebuie să fim atenți al felul în care facem referiri la corpul nostru și al copilului, fără să îl rușinăm, criticăm sau învinovățim, fără a promova modele nepotrivite (precum manechinele foarte slabe, de exemplu). Punerea accentului pe construirea unei stime de sine solide de la cea mai fragedă vârstă și susținerea acestei stime de sine și în adolescență din partea familiei sunt deosebit de importante.

Trebuie de mici să îi învățăm pe copii să aibă o relație corectă cu mâncarea, fără excese, fără a fi fortați, explicând susținut beneficiile unei alimentații echilibrate pentru orice facem zi de zi. Respectarea programului de masă cu 3 mese principale și 2-3 gustări zilnice, încă din copilăria mică, va fi un plus mai târziu. Atmosfera meselor plăcută va contribui la dezvoltarea în timp unei relații corecte cu mâncarea, evitând mâncatul compulsiv.