Botulismul

Ce este botulismul

Botulismul este definit ca o toxiinfecție alimentară severă cauzată de o neurotoxină produsă de Clostridium botulinum și afecteazå omul și numeroase specii de animale. Se manifestă prin paralizia flască progresivă a mușchilor scheletici ce duce la exitus prin insuficiență respiratorie acută.

Clostridium botulinium este o bacterie gram-pozitivă, anaerobă, prezentă în mediul înconjurător (plante, sol, fructe, legume) sub formă sporulată. Bacteria are capacitatea de a produce o toxină numită neurotoxina botulinică, care determină afectarea gravă a sistemului nervos și muscular. Toxina botulinică este cea mai putemică toxină cunoscută. Toxina este termolabilă – se inactivează prin încălzire la 80°C în 10 min și prin fierbere în 3-4 min. Bacilii botulinici se găsesc în intestinul unor animale (rozătoare, porci, cai, pisici, câini) care elimină prin materiile fecale cantități mari de germeni pe sol. Botulismul nu se transmite interuman.

Profesia reprezintă un factor favorizant, întrucât bucătarii sunt mai expuși. Femeile sunt statistic mai frecvent afectate din cauza obiceiului de a gusta conservele ori alte alimente înainte de a fi prelucrate termic.

Cauzele botulismului

Cele mai multe dintre cazurile de botulism apar la copiii cu vârstă sub un an și sunt rezultatul expunerii acestora la sol contaminat sau prin consumul de alimente ce pot conține bacteria. Se știe că mierea de albine și siropul de porumb sunt cele două tipuri de alimente care pot fi contaminate cu spori de Clostridium (sporii sunt o formă prin care bacteriile rezistă, luni de zile sau chiar ani, atunci când ajung în medii neprielnice dezvoltării). Copiii mai mari și adulții au mecanisme naturale de apărare, care împiedică dezvoltarea bacteriilor în intestin, înainte ca acestea să elibereze neurotoxina într-o cantitate suficientă pentru declanșarea bolii.

Aproximativ 15% dintre cazurile de botulism sunt provocate de alimente care conțin toxina botulinică. Acestea pot fi conservate, preparate în casă sau industrial. Cel mai frecvent, toxina botulinică a fost găsită în conservele care au puțin acid, cum ar fi cele de: sfeclă, spanac, ciuperci și fasole verde, precum și în conservele de ton, dar și în peștele afumat și sărat, precum și în produsele din carne: semipreparate de tipul cârnaților și al șuncii. Metoda de conservarea a unor alimente, prin adăugarea de ulei la suprafața acestora, creează condiții de anaerobioză, propice pentru producerea toxinei botulinice. Toxina botulinică este distrusă prin fierbere timp de 10 minute. Alimentele contaminate pot apărea alterate că gust li miros, iar cutiile de conserve contaminate pot avea capacul bombat. Frecvent însă, alimentele pot să arate perfect normal.

Botulismul, ca urmare a contaminării unei plăgi, apare în circa 20% dintre toate cazurile de botulism și se datorează sporilor. Rata de apariție pentru acest tip de botulism a crescut în ultimii ani, datorită consumului de droguri, deoarece sporii bacteriei se găsesc în pudra de heroină și cocaină. Botulismul nu se transmite de la persoană la persoană, dar este recomandată evitarea contactului cu fluidele și secrețiile bolnavilor.

Tipuri de botulism

Bacteriile botulinice se găsesc în natură, în sol și sedimente fluviale sau marine. În sine, acestea nu sunt dăunătoare, dar, dacă au un mediu propice, lipsit de oxigen, proliferează și produc toxine foarte otrăvitoare. Sticlele închise, conservele, solul bătut, noroiul  sau, ocazional, corpul uman sunt medii propice pentru dezvoltarea acestor bacterii.

Calea de transmitere este diferită în funcție de tipul botulismului.

Există 3 tipuri principale de botulism:

– botulismul alimentar, apare atunci când sunt consumate alimente ce conțin toxine, deoarece nu au fost           conservate sau gătite corespunzător;

– botulismul prin plagă, se produce atunci când o rană este poartă de intrare pentru bacterii, inclusiv în             cazul injectării de droguri în mușchi;

– botulismul infantil, atunci când un copil mai mic de un an primește alimente contaminate cu o formă rezistentă (spori botulinici), cum ar fi mierea de albine.

Toate cele trei tipuri de botulism pot fi fatale și sunt considerate urgențe medicale.

Simptomele botulismului

Factorii care condiționează debutul clinic sunt numeroși și țin de caracteristicile fiziologice individuale, de cantitatea de toxină ingerată, de felul și asocierile alimentare. Este de reținut că toxina botulinică nu are gust sau miros și, în consecință, alimentul contaminat nu suferă modifiări organoleptice în absența altor asocieri microbiene. Prezența și intensitatea simptomatologiei este variabilă. Instalarea lentă are prognostic mai favorabil. Decesul survine prin paralizie respiratorie.

La adulţi, simptomele încep de obicei după 12-36 ore de la consumul de alimente contaminate. La sugari, acest interval este de 3 până la 30 de zile. În cazul botulismului contactat prin răni, simptomele se instalează după 4-14 zile.

Semnele timpurii ale botulismului infantil includ: constipație, dificultăți de hrănire, salivare abundentă, pleoape căzute, hipotonie musculară, dificultăți în susținerea capului, letargie, reflexe pupilare slabe, dificultăți respiratorii.

Simptomele care pot indica botulismul alimentar pot să apară în câteva ore sau una-două zile de la contaminare, iar în unele cazuri, chiar după mai multe zile. Acestea sunt: greață, vomă, scaune diareice sau constipație, dureri abdominale intense (doar în cazul botulismului alimentar), dificultăți motorii, atonie, paralizie a membrelor, vedere încețoșată, pleoape căzute, oboseală accentuată, incapacitatea controlului mușchilor faciali, probleme respiratorii.

În cazul în care poarta de intrare este o plagă, simptomele pot să apară la 8-10 zile de la infecție, iar manifestările sunt similare cu cele neurologice din cazul botulismului alimentar, caracteristice fiind căderea pleoapelor, dificultățile de respirație, incapacitatea de a controla musculatura feței, dificultățile locomotorii, prin paralizia nervilor motori, dar lipsește simptomatologia de tip digestiv.

Diagnostic

Diagnosticul botulismului infantil este confirmat după un test al materiilor fecale, iar dacă este pozitiv, tratamentul cu antitoxină trebuie instituit imediat, fară a mai aștepta confirmarea diagnosticului prin alte investigații.

Semnele clinice pot indica botulism, deși unele dintre ele pot fi asemănătoare cu manifestările altor afecțiuni din sfera cerebrală. Simptome similare cu cele ale botulismului alimentar și prin plagă pot avea accidentele vasculare cerebrale, miastenia gravis și sindromul Guillain-Barre. Acesta din urmă reprezintă o afecțiune a nervilor periferici, care apare în urma unei infecții virale sau după un episod infecțios gastro-intestinal și este, de cele mai multe ori, efectul secundar al răspunsului imunitar al organismului la o infecție virală de tipul celor cu HIV sau cu virusurile rujeolic, rubeolic, urlian etc.

Dată fiind gravitatea bolii, suspiciunea de infecție cu toxină botulinică impune terapia cu antitoxină, chiar dacă datele de laborator nu confirmă, în prima fază, botulismul.

Evidențierea neurotoxinei în sânge și aliment (dacă e posibil) reprezintă examenul de certitudine în stabilirea diagnosticului și constă în:

– detectarea neurotoxinei în sânge și dacă e posibil și în aliment;

– stabilirea tipului de neurotoxină circulantă în sângele pacientului.

Testele pentru confirmarea diagnosticului pot include:

– analize de sânge;

– examenul lichidului cefalorahidian și scanarea creierului, pentru identificarea unor leziuni cerebrale              specifice;

– identificarea toxinei în alimente, stomac, vărsături, fecale sau conținut intestinal.

Complicații ale botulismului

Botulismul infantil, tratat corect, nu are complicații pe termen lung. Cu toate acestea, principala complicație care poate să apară, la toate tipurile de botulism, este insuficiența respiratorie severă, prin afectarea inervației musculaturii respiratorii, ceea ce poate duce, în unele situații, la deces.

La pacienții cu simptome severe, recuperarea este de lungă durată, iar, uneori, oboseala și dificultățile de respirație pot persista mai mulți ani. Pacienții cu comorbiditati pot face forme grave ale bolii.

Paralizia facială sau a membrelor se recuperează treptat, dar o recuperare completă poate dura foarte mult timp și impune efort de reabilitate din partea pacientului și terapii adecvate.

Tratamentul infecției

Tratamentul se face doar în spital. Botulismul alimentar și al plăgilor se tratează cu antitoxină. La sugari, tratamentul se face cu imunoglobulină, ce blochează acțiunile neurotoxinelor care circulă în sânge. Cazurile severe necesită suport respirator, iar recuperarea poate dura săptămâni sau luni.

Botulismul alimentar se tratează cu antitoxine și anticorpi, susținând funcțiile vitale afectate. Tratamentul nu va vindeca paraliziile apărute, dar oprește agravarea acestora. Paraliziile se pot recupera în cea mai mare parte, la majoritatea pacienților.

Prevenție

Educaţia populaţiei este importantă pentru prevenţie. Riscul de botulism poate fi diminuat prin respectarea următoarelor reguli:

– măsuri stricte de reducere a contaminării produselor crude înainte de prelucrare și conservare, vegetale, carne (la abator, stocuri), pește, moluște;

– controlului bacteriologic al conservelor și semiconservelor industriale înainte de comercializare;

– măsuri de educație sanitară a lucrătorilor din industria alimentaă și a consumatorilor;

– conservele bombate sau cu termenul de expirare depășit se exclude din consum;

– evitarea alimentării cu miere a copiilor sub vârsta de 1 an, pentru a reduce riscul de botulism infantil;

– evitarea consumului conservelor de legume, carne şi peşte preparate în casă, care nu au fost sterilizate      prin fierbere minim 30 de minute;

– evitarea consumului de conserve al căror capac bombează;

– evitarea consumului de alimente cu aspect şi miros neplăcut;

– curăţarea atentă şi spălarea riguroasă a produselor vegetale;

– spălarea frecventă a mâinilor;

– conservarea la rece a mâncărurilor incomplet preparate sau a produselor alimentare perisabile;

– alimentele cu aspect şi miros neplăcut nu vor constitui hrană pentru animale;

– recipientele în care s-au aflat alimentele cu aspect şi miros neplăcut vor fi bine curăţate şi fierte;

– consumarea alimentelor pregătite pentru sugari imediat după prepararea lor, fără a fi reîncălzite sau      păstrate la frigider;

– în cazul alimentelor gătite, asigurarea unei temperaturi de preparare de peste 70 grade Celsius;

– evitarea contactului între alimentele nepreparate şi cele preparate;

– evitarea injectării sau inhalării drogurilor de stradă.

Fierberea la 100 de grade Celsius, timp de zece minute, distruge neurotoxina și bacteria, dar forma vegetativă a acesteia, care se află sub formă de spori, moare la peste 120 de grade Celsius și sub presiune. Sporii sunt extrem de rezistenți și pot rămâne viabili chiar și după câteva ore de fierbere la temperatura de 100 de grade și presiune normală.

Bacteria nu poate prolifera în alimentele cu un pH acid (sub 4,5).

Botulismul nu poate fi întotdeauna prevenit. Toxina poate fi prezentă în nisipul din parcul unde se joacă cel mic, în praful din casă, chiar și după curățenie. Identificarea rapidă a simptomelor este utilă tuturor părinților cu copiii mai mici de un an, iar în rest, masurile de siguranță alimentara te pot pune la adăpost de această boală severă.

Bibliografie:

https://cdc.gov/botulism/general.html