Blefarita

Ce este blefarita? Este o afecțiune care tinde să apară în momentele cele mai neașteptate. Dincolo de aspectul fizic neplăcut, provoacă și un discomfort major la nivelul pleopelor. În “criză” de genul acesta, căutam soluții rapide. Oare există și în cazul blefaritei? Ce factori de risc există? Putem preveni apariția blefaritei? Vom vedea împreună în continuare.

Ce este blefarita?

Blefarita, pe scurt, este inflamația pleoapelor. Pleoapele au rolul de a proteja glocul ocular de faptori externi. După cum știm, pleopele sunt dotate și cu fire de păr, astfel la acest nivel se găsesc și foliculi piloși. În acești foliculi se regăsesc și glande sebacee (“glande uleioase”, glandele meibomiene), înfundarea cărora poate provoca blefarită.
Putem afirma că blefarita apare la nivelul genelor și poate afecta un ochi sau ambii ochi deodată, în majoritatea cazurilor fiind bilaterală. Vom vedea exact într-un alt subcapitol cum se manifestă.
În majoritatea cazurilor se asociază cu dermatită seboreică sau conjunctivită, dar trebuie să subliniem faptul că blefarita nu este o boală contagioasă. Persoana afectată nu trebuie să se ascundă de lumea care o înconjoară. Este naplacut, dar există tratament. Poate să apară la orice vârstă.

De câte tipuri este blefarita?

Există mai multe tipuri de blefarită, în funcție de mai mulți factori. În principiu medicina cunoaște două tipuri de blefarită:
• Blefarită anterioară
• Blefarită posterioară.

În cazul blefaritei anterioare este afectată partea pleoapei unde sunt prezente genele, iar în cazul blefariter posterioare, este afectată partea internă a pleoapei, unde vine în contact cu globul ocular. De cele mai multe ori, aceste două tipuri sunt prezente în paralel, astfel simptomatologia va fi mai intensă și mai deranjantă, dar și tratamentul este unul mai anevoios.

După cum am menționat mai sus, blefarita poate fi uni- sau bilaterală, adică poate afecta un ochi sau ambii ochi, cu precădere spre blefarită bilaterală. Blefarita poate fi, de asemenea acută sau cronică.

Ce cauze duc la blefarită? Ce factori de risc cunoaștem?

Când vine vorba de factori favorizanți, știința nu ne oferă informații clare. Orice sursă se consultă, prima propoziție afirmă că blefarita are etiologie foarte complexă, dar incomplet elucidată.

Există afecțiuni medicale care predispun la blefarită cum ar fi:
• dermatită seboreică (descuamarea sprâncenelor)
• conjunctivită
• rozacee (afecțiune care se manifestă prin înroșirea feței)
• sindromul de ochi uscat
• glande sebacee înfundate
• glande sebacee cu malformații
• factori hormonali
• diabet zaharat
• avitominoze (lipsă de vitamine)
• un flux lacrimal insuficient.

Pe lângă afectiunile menționate mai sus, sunt și niste factori externi care pot favoriza apariția blefaritei:

• Purtarea de lentile de contact
• Praful
• Fumatul
• Alergie la diferite machiaje care se aplică la nivelul ochilor
• Alergie la diferite produse medicamentoase sau nemedicamentoase care se aplică la nivelul ochilor.

După ce am făcut cunoștința cu factorii care pot provoca apariția blefaritei, putem trage concluzia că de multe ori această afecțiune se poate preveni. Baza prevenției ar fi dacă evităm să ne atingem ochii cu mâinile murdare, neigienizate. Mulți factori favorizanți ajung în contact cu pleoapele cu ajutorul mâinilor noastre. Fiind o afecțiune neplăcută, inestetică și dureroasă, nu este un sacrificiu mare dacă luăm niște măsuri pentru a reduce riscul de inflamație.

Un alt aspect de care trebuie să se țină cont este îndepărtarea machiajului în mod corect. Demachierea zilnică corespunzătoare trebuie să facă parte din rutina zilnică. Pe lângă faptul că este baza îngrijirii pielii, scade și riscul de blefarită. Împreună cu machiaj se îndepărtează și impuritățile care s-au despus pe față de-a lungul zilei.

În cazul în care apare orice fel se discomfort, senzație de mâncărime, roșeață, se recomandă evitarea atingerii pleoapelor cu mâinile nespălate. Se pot folosi comprese sterile, șervetele umede recomandate pentru igiena ochilor (NU orice tip de șervetele umede). Pentru a scade discomfortul, compresele sterile se pot îmbiba în ser fiziologic STERIL (soluție de clorură de sodiu IZOTONICĂ- 0.9%). Ser fiziologic se găsește în farmacii sub mai multe forme. Există și sticluțe de 100-1000 ml, dar există și fiole monodoze de 2-5 ml. Prin prelevarea soluției din sticla mai mare, recipientul se poate contamina, astfel pentru a scade acest risc, cel mai recomandat ar fi să se utilizeze monodoze de ser fiziologic.

Cum s-a menționat mai sus, prezența dermatitei seboreice predispune la apariția blefaritei. Astfel, controlul acestei afecțiuni cu produse corespunzătoare, ajută și el în prevenție.

Pentru a preveni complicațiile, cereți sfatul specialiștilor cum apar primele simptoame de durere, roșeață sau inflamație.

Blefarita poate fi și de cauză infecțioasă, mai exact bacteriană. Dintre factorii infecțioși responsabili de apariția blefaritelor, Staphyloccocus aureus este cel mai des ȋntâlnit. În alte cazuri mai rare și alte bacterii precum Staphyloccocus epidermidis, Corynebacterium, Propionobacterium acnes sunt de asemenea susceptibili de producerea blefaritelor. Pacienții imunocompromiși se consideră un grup de pacienți și mai expuși la blefarite. În cazul lor, cel mai des s-a identificat ca factor infecțios Pseudomonas sau E. Coli.

Studiile arată că blefaritele pot apărea la orice vârstă, dar peste 40 de ani sunt mai des întâlnite. Dar infecția cu Demodex folliculorum și Demodex brevis este mai frecventă după vârsta de 60 de ani. Demodex folliculorum are o predispoziție către afectarea foliculilor piloși, iar Demodex brevis afectează glandele meibomiene.

Simptomele blefaritei

Blefarita are o evoluție îndelungată, dar există cazuri în care rămâne asimptomatică și trece fară să provoace orice discomfort. Alteori, prezența blefaritei se observă ușor deoarece provoacă un discomfort major la nivelul ochilor, pleoapelor sau poate deranja chiar și vederea. Prima dată apare doar o senzație de mâncărime, pe urmă roșeață și inflamația. Dar simptomele de mai jos indică de asemenea prezența blefaritei:
• senzație de arsură în ochi
• pleoape uleioase
• senzația de obiect străin în ochi sau pe pleoape
• ochi roșii
• lăcrimare excesivă
• creşterea frecvenţei clipitului
• crustă pe gene sau în colțurile ochilor
• sensibilitate crescută la lumină.

Persoana care suferă de blefarită, greu va suporta lentilele de contact (în cazul în care poartă așa ceva), dar și machiajul la nivelul ochilor poate provoca discomfort. În cazul în care se presupune că apariția blefaritei a fost provocată de alergie la machiaj, este chiar contraindicată utilizarea acestor produse.
Majoritatea simtomelor mai sus menționate pot indica și prezența unei infecții oculare, astfel nu trebuie să fie neglijate. Cu cât cereți mai repede sfatul unui specialist, cu atât scade riscul complicațiilor.

Ce complicații poate avea blefarita?

Oricât de banală pare a fi blefarita, există complicații care pot îngreuna existența pacientului pe termen lung sau pe termen scurt. Netratată poate duce la probleme de sanatete mai grave, dar sunt anumite complicații care deranjează doar aspectul fizic.

Căderea genelor este o complicație foarte deranjantă, mai ales pentru doamne. În urma stresului mecanic, foliculii de păr se irită. Această iritație duce la răni și cicatrice care pe termen lung duc la creșterea genelor în mod inestetic sau chiar împiedică creșterea lor. În momentul în care ochiul se igienizează cu comprese sterile în caz de blefarită (sau la demachiere cu dischete demachiante zi de zi), trebuie evitate mișcările bruște și intense. În zona ochilor pielea este extrem de sensibilă. În mod sigur este greu să se abțină pacientul să nu se frece la ochi, mai ales când simtomele sunt intense. Problema este că pacientul aplică forță mecanică prea mare, ceea ce poate duce chiar și la afectarea corneei. Cum am menționat mai sus, se recomandă utilizarea șervețelelor special create pentru zona ochilor.

Alte complicații care pot apărea pe termen scurt, ar fi senzația de ochi uscați și ochi iritați, roșii. Pacienții des descriu acest simptom, ca senzație de nisip în ochi.

Pe termen lung poate provoca următoarele afecțiuni:

• căderea genelor (cum s-a menționat mai sus)
• apariția cicatricilor la nivelul pleoapelor
• apariția de hordeolum (orz la ochi) la nivelul pleoapelor
• ochi iritați și roșii
• infecția și blocarea gandelor uleioase.

Din punct de vedere estetic, cicatricile și căderea genelor deranjează cel mai mult, dar din punct de vedere medical, infecția glandelor înseamnă problema mai serioasă. O infecție oculară netratată poate provoca leziuni permanente ale ochilor și pierderea vederii. Cicatricele de sub pleoape pot zgâria suprafața delicată a ochiului. De asemenea, poate provoca ulcere la nivelul corneei, care este stratul exterior transparent, protector al ochiului.

Diagnosticul de blefarită

Diagnosticul blefaritei se bazează pe anamneză și pe examen fizic. În unele cazuri, o examinare fizică a ochiului este suficientă pentru a diagnostica afecțiunea. Pentru a vedea mai clar, medicul spcialist, oftalmolog, sau medicul de familie, poate utiliza și alte instrumente, se exemplu o lupă. Cu ajutor lupei poate observa mai ușor leziunile mai mici, dar și inflamația. De asemenea poate observa dacă există și secreții, care ar indica prezența unei infecții.

Dacă există și secreții oculare, medicul poate preleva și probă prin tamponare. Această probă se trimite la laborator pentru a vedea exact cu ce microorganism se luptă pacientul. Această procedură ajută și succesul tratamentului. Dacă se știe exact ce provoacă infecția, tratamentul se alege în mod țintit.

Diagnosticul în faza incipientă nu este foarte complicat, astfel pacienții rar ajung în această fază la medic. Cel mai des solicită ajutorul farmaciștilor. Ei pot oferi un tratament pentru adulți cu blefarită în fază incipientă, dar și recomandarea lor este să se consulte un medic atunci când este vorba de un copil sau dacă au apărut deja complicații.

Ce tratament medical există pentru blefarită?

Tratamentul blefaritei depinde foarte mult de etiologia bolii. Inflamația apare și dacă blefarita nu este infecțioasă. Tratamentul medicamentos se bazează pe două clase terapeutice mari: antiinflamatoare și antibiotice, ca tratament curativ. Aceste produse tratează cauza care provoacă simtomatologia. Pe lângă produsele pe bază de antiinflamator și antibiotic, se indică și lacrimi artificiali ca tratament simtomatic, care hidratează ochii, scade senzația de ochi uscați și iritați.

Produsele mai sus menționate se aplică la nivelul zonei afectate și/sau în ochi sub formă de picături oftalmice și/sau sub formă de unguent oftalmic. Acestea se aplică cu frecvența indicată de medicul oftalmolog sau medicul de familie. Este important și numărul de aplicări pe zi și perioada pentru care s-a recomndat tratamentul, dar un alt aspect foarte important și care afectează în mod direct succesul tratamentului, ar fi ordinea în care se aplică produsele. Nu este o regulă general valabilă că un pacient are de aplicat mai mult de un produs, dar atunci când are, trebuie să fie atent. Există situații care justifică recomandarea mai multor produse.

Există și situații care justifică recomandarea unguentelor oftalmice care au remanență mai mare la nivelul zonei afectate. În cazul în care un pacient are de aplicat în același moment și picături și unguent, trebuie să țină cont de următoarele aspecte:
• unguentul se aplică ultima și ultima dată; prima dată se aplică picăturile (sub formă de soluție oftalmică), se așteaptă 5-10 minute, pe urmă se poate aplica și unguentul; dacă se aplică în ordine inversă, scade biodisponibilitatea soluției oftalmice;
• datorită faptului că unguentul oftalmic are consistență mai mare, câteva minute, aprox. 10-15 minute, poate deranja vederea (în cazul în care pacientul are de aplicat unguent și în ochi, nu doar pe pleoape);
• la aplicarea produselor oftalmice, trebuie să se evite contactul flaconașului, dopului picurător, cu ochii sau pielea; produsul astfel se poate contamina și efectele lui astfel scade;
• produsele oftalmice înainte de deschidere sunt sterile; după deschidere, valabilitatea produselor oftalmice nu va fi cea înscrisă pe ambalaj; pentru fiecare produs în parte există altă valabilitate; trebuie să vi se comunice în momentul eliberării din farmacie, cât timp este valabil produsul după deschidere, dar și condițiile de păstrare; în cazul în care farmacistul omite tramiterea acestei informații, o puteți găsi și în propectul produsul utilizat; recomandat ar fi să scrieți exact data la care s-a deschis flaconașul, astfel evitați încurcăturile ulterioare;
• produsele oftalmice pot conține conservați care nu sunt compatibile cu lentilele de contact; recomandarea ar fi să nu le utilizați, atâta timp cât este prezentă blefarită.

În ceea ce privește tratamentul non-farmacologic, igiena ochilor cu apă călduță și compresele calde ajută în scăderea inflamației.

În afară de tratamentului non-farmacologic, există și produse, șervetele, pe piața farmaceutică care pe lângă faptul că sunt realizate din materiale blânde, sunt îmbibate și în soluții cu efect calmant. Din acest tip de șervetele se pot utiliza câte dorește pacientul de-a lungul unei zile. Există și șervetele care se consideră medicamente, deoarece sunt îmbibate în soluții cu substanțe medicamentoase antiinfecțioase. Acestea se folosesc doar la recomandare medicală.

Blefarita, câteodată pare a fi o afecțiune banală, dar nu trebuie să fie tratată ca atare. Pentru a preveni complicațiile, solicitați ajutorul specialiștilor în timp util. Puteți solicita inclusiv ajutorul farmaciștilor Dona. În mod sigur vor trata situația cu maximă seriozitate.

Bibliografie:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/blepharitis/symptoms-causes/syc-20370141
2. Pharmacotherapy: A Pathophysiologib Approach
3. https://www.healthline.com/health/blepharitis#treatment
4. https://www.nhs.uk/conditions/blepharitis/