Avortul Spontan

Dona02/10/2023

CE ESTE AVORTUL SPONTAN

Avortul spontan este o situație extrem de neplăcută în viața oricărei femei care iși dorește să devină mamă. Între 20 și 30 la suta dintre femeile care au sarcini confirmate se confruntă cu sângerări în primele 20 de săptămâni de sarcină, iar jumatate dintre acestea vor suferi un avort spontan.

Riscurile de avort spontan scad dupa 12 săptămâni de gestatie, iar 80% dintre pierderile timpurii ale unei sarcini au loc în primul trimestru. Termenul de „avort spontan” este unul colocvial, pentru a se putea astfel evita asocierea cu „avortul provocat”. Avortul spontan nu este unul dorit, programat, ci intempestiv.

Apariția unui avort spontan este deosebit de sensibilă pentru cuplurile care iși doresc copii. Mai mult decât pierderea sarcinii, poate fi vorba și despre problemele ulterioare de cuplu, cu creșterea riscului de a dezvolta tulburari psihice, depresie, anxietate si neîntelegeri între parteneri. Însă, dincolo de factorii de risc care nu pot fi evitați sau gestionați, există și moduri viabile prin care se poate reduce riscul de avort spontan. Este știut și faptul că un procent foarte mic din cupluri (1%) se pot confrunta cu avorturi spontane recurente (pierderea consecutivă a sarcinilor), și ar fi vorba despre o incompatibilitate genetică între părinți, pentru a rezulta un embrion viabil.

Între 10% și 20% dintre sarcinile cunoscute se încheie printr-un avort spontan. Procentul real este însă mult mai mare, pentru că multe alte avorturi se produc foarte devreme în sarcină, chiar înainte ca femeia să afle că este însărcinată.

Majoritatea avorturilor spontane se produc atunci când fătul nu se dezvoltă așa cum ar trebui. În aproximativ 50% din cazuri, există defecte cromozomiale în materialul genetic al embrionului care îi împiedică dezvoltarea corectă. Dacă există prea mulți sau prea puțini cromozomi, sarcina nu poate evolua până la termen. Anomaliile cromozomiale pot apărea în mod natural în momentul concepției sau pot avea cauze genetice ereditare.

CAUZELE AVORTULUI SPONTAN

În aproximativ 50% dintre cazurile de avort spontan se consideră că pierderea unei sarcini s-ar datora anomaliilor cromozomiale ale fătului. Este cea mai frecventă cauză a unui avort spontan ce are loc în primul trimestru de sarcină. În cele mai multe dintre cauze, este mult prea devreme pentru a putea determina cauza exactă a anomaliei, dar se consideră că este de natură numerică.

Pentru cel de prim trimestru 80% din embrioni au anomalii genetice. Cele mai frecvente anomalii genetice sunt trisomia 16, monosomia x, trisomia 21,13 și 18. Însă pot fi și alte anomalii prezente în primul trimestru, precum mutațiile la nivel de ADN. În afară de anomaliile acestea care se pot depista prin anumite teste, sunt multe mutații genetice pe care nu le putem vedea, din păcate, și poate că ar necesita o investigare mai atentă. Practic, pentru fiecare avort spontan exista o cauză, de multe ori o identificam, de multe ori rămâne pe lista cu cauze necunoscute. Există o cifră de 10-15% la care facem toate investigațiile posibile și nu găsim cauza pentru ca lumea medicală nu dispune de testele sau de tehnologia necesară la momentul acesta.

Alte cauze care pot duce la avort spontan sunt:
– vârsta înaintată a mamei, incidența unui avort spontan în rândul femeilor cu vârsta de 20-30 de ani este de 8,9%, crescând la 74,7% pentru femeile de peste 40 de ani;
– istoricul obstetrical, riscul de avort spontan într-o sarcină viitoare este de 20% dupa 1 avort spontan, de 28% dupa 2 avorturi spontane consecutive și 43% după 3 sau mai multe;
– expunerea la factorii de risc;
– sarcină molaraă;
– moartea fătului;
– afectarea ovulului fecundat.

În alte cazuri, avortul spontan poate fi consecința unor probleme de sănătate ale mamei:
– anomalii ale uterului sau ale colului uterin care fac dificilă implantarea și/sau menținerea sarcinii;
– dezechilibre hormonale, cum ar fi nivelul scăzut de progesteron, care afectează dezvoltarea normală a sarcinii;
-infecții;
– diabet zaharat care nu este ținut sub control;
– boli tiroidiene.

TIPURI DE AVORT SPONTAN

Diagnosticul de avort spontan se poate pune în 5 categorii distincte, în funcție de cum se prezintă acesta:
– amenințare de avort, prezintă sângerări vaginale, dar, la examenul pelvian, se observă că osul cervical este închis, iar ecografia transvaginală certifică prezenta fătului viabil;
– avortul inevitabil, prezintă sângerări vaginale, osul cervical este deschis, lucru care indică faptul că fătul sau produsele de concepție vor trece prin colul uterin în viitorul apropiat, iar la ecografie poate fi certificată prezența sau absența fătului viabil;
– avort complet, prezența sângerării vaginale și trecerea produselor de concepție prin col, iar acest lucru înseamnă ca în uter nu mai există produse de concepție rămase;
– avort pierdut, există sângerare vaginală și o oarecare trecere de țesut sau produse rezultate în urma concepției. La examinare, osul cervical pare inchis, însă ecografia transvaginală ar indica prezența produselor de concepție reținute la nivelul colului, fără un făt viabil;
– avort incomplet, există o trecere incompletă a produselor de concepție, fiind eliminată doar o parte din acestea (țesut embrionar și placenta).

Avorturile spontane sunt deosebit de frecvente, de fapt, dar ridică repercursiuni dintre cele mai greu de gestionat: sentimente de vinovăție, furie, teama pentru viitoarele sarcini. Este o situație traumatizantă pentru ambii parteneri, deseori fiind necesar ajutor de specialitate. De reținut este și faptul că apariția unui avort spontan nu înseamnă, în mod cert, ca și urmatoarea sarcină va fi la fel, întrucât cauzele apariției avortului pot fi deosebit de variate.

FACTORII DE RISC PENTRU AVORTUL SPONTAN

Expunerea la factorii de risc poate crește semnificativ riscul unui avort spontan:
– vârsta tânără (sub 20 de ani) sau înaintată (mai mare de 35 de ani) a femeilor;
– vârsta înaintată a bărbaților (peste 40 de ani);
– greutatea corporala foarte mică sau foarte mare;
– istoricul de avort spontan anterior;
– consumul de alcool, fumatul, consumul excesiv de cofeină;
– traumatismele localizate, abuzul, violența fizică;
– malnutriția;
– comorbidități materne: tromfofilia, sindromul antifosfolipidic, hipertensiunea arterială;
– boli cronice: diabetul, boala celiacă, afecțiunile autoimune;
– concepția rapidă, imediat după o naștere anterioară;
– infecțiile: cervicita, vaginita, infecția cu HIV, sifilisul, malaria;
– expunerea la contaminanți din mediu: arsenic, plumb, solvenți organici;
– prezența anomaliilor structurale ale colului uterin: leiomiomul, aderențele intrauterine;
– testele prenatale: unele teste genetice prenatale au potențial invaziv și un risc relativ scăzut de a provoca avort spontan;
– stresul excesiv;
– anumite tratamente medicamentoase;
– dezechilibre hormonale;
– statutul socio-economic scăzut;
– consumul de substanțe ilicite;
– incompatibilitatea factorului Rh între mamă-făt (dar nu la prima sarcină).

Contrar unor speculații, activitățile de rutină, cum ar fi alergatul, practicarea exercițiilor fizice, întreținerea de raporturi sexuale și munca zilnică, însă cu condiția de a nu fi expusă la substanțe chimice sau radiații dăunătoare, nu cresc riscul de avort spontan. Cu toate acestea, înainte de a face anumite alegeri ar trebui să discutați cu medicul dumneavoastră, în special cînd vine vorba de locul de munca și intensitatea activităților prestate.

SIMPTOMELE AVORTULUI SPONTAN

Semnele unui avort spontan variază și pot fi confundate cu complicații sau simptome obișnuite ale unei sarcini normale. Simptomele, pe de alta parte, depind de tipul de avort spontan:
– avort pierdut, fie asimptomatic, fie însotit de o regresie a semnelor care indică o sarcină cu evoluție normală, uneori și cu sângerare și o oarecare trecere de țesut;
– amenințarea de avort, avortul inevitabil, incomplet și complet, crampe abdomino-pelviene, sângerări vaginale, cu sau fără scurgere de țesut prin vagin;
– scurgerea unui mucus de culoare alb-roz.

Ecografia reprezintă „standardul de aur” în ceea ce privește diagnosticarea unui avort spontan. Cea mai importantă determinare atunci când se evaluează o pacientă care prezintă simptome și manifestări este dacă, într-adevar, se poate vorbi despre o pierdere reală, o sarcină ectopică sau de o sarcină viabilă, însă cu complicații. Ecografia, asociată cu determinarea nivelului cantitativ al hormonului HCG (gonadotropina corionică umană) poate ajuta la determinarea viabilității și evoluției normale a sarcinii: în mod normal, nivelurile HCG ar trebui sa se dubleze de-a lungul a 48 de ore, la examinarile în serie.

Sângerarea vaginală apare frecvent în primul trimestru de sarcină și nu este întotdeauna un motiv de îngrijorare. O cauză inofensivă este sângerarea de implantare, care se produce atunci când ovulul fertilizat se atașează de peretele uterin. Ea are loc la 10-14 zile de la fecundare. Majoritatea femeilor care au avut o sângerare vaginală în primul trimestru duc sarcina la termen și aduc pe lume copii sănătoși.

Dispariția simptomelor de sarcină, dacă acestea au existat, poate semnala de asemenea un avort spontan. Sensibilitatea crescută a sânilor, sânii dureroși, somnolența și alte semne de sarcină dispar odată cu oprirea ei în evoluție.

COMPLICAȚIILE PROVOCATE DE AVORTUL SPONTAN

Avortul spontan poate crea uneori complicații care pun viața femeii în pericol. Una dintre ele este hemoragia, care necesită intervenție medcală de urgență. Sângerarea vaginală abundentă poate cauza:
– amețeli;
– palpitații;
– stări de leșin.

O altă posibilă complicație a avorturilor spontane este infecția. Consultă de urgență un medic dacă ai unul sau mai multe dintre următoarele simptome:
– febră;
– frisoane;
– ssecreții vaginale urât mirositoare;
– durere în abdomenul inferior.

În cele mai multe cazuri, avortul spontan nu poate fi prevenit. Majoritatea pierderilor spontane de sarcină sunt accidentale și urmate de o sarcină sănătoasă, cu o evoluție normală.

CUM SE TRATEAZĂ AVORTUL SPONTAN

Dacă avortul spontan este confirmat, medicul îți va prezenta opțiunile de tratament pentru finalizarea acestuia. Ele depind de stadiul și de situația specifică a sarcinii. Pot fi luate în considerare următoarele opțiuni:
– tratamentul conservator, în multe cazuri, țesutul fetal se elimină natural în una-două săptămâni de la declanșarea avortului. Dacă sarcina este în stadiu incipient, medicul poate recomanda doar monitorizarea atentă a simptomelor și a progresului avortului spontan, fără intervenție medicală. La o programare ulterioară, se va asigura că avortul s-a finalizat complet;
– administrarea de medicamente, în anumite cazuri, medicul poate prescrie un tratament care stimulează contracțiile uterine și ajută astfel la evacuarea sarcinii sau a fragmentelor rămase din aceasta. Medicamentele pot fi administrate atât în regim ambulatoriu, cât și în regim de spitalizare;
– tratamentul chirurgical, dacă avortul spontan este incomplet sau dacă există complicații, se recurge la chiuretaj, care poate fi realizat prin aspirație sau cu instrumentar (chiuretă). Prin această intervenție se evacuează conținutul uterin, sub anestezie locală sau generală.

Indiferent de tipul de tratament recomandat de medic, este important să primești sprijin emoțional și îngrijire adecvată pe durata lui.

PREVENŢIE

In ceea ce priveste sfaturile de prevenție, cel mai important este evitarea factorilor de risc. Dat fiind faptul că multe cazuri se datorează anomaliilor cromozomiale ale fătului, nu poate fi vorba de niciun fel de modalitate de prevenție. Atunci când avortul s-ar datora expunerii la un factor de risc, situația putând fi evitată, poate fi vorba despre adoptarea unor practici sănătoase, după cum urmează:
– monitorizarea periodică a sarcinii dumneavoastră;
– evitarea consumului de cafea, a fumatului, a consumului de alcool sau substanțe ilicite;
– asigurarea unui regim alimentar sănătos, bogat în vitamine, fibre și substanțe minerale;
– dacă suferiți de o afecțiune cronică, discutați cu medicul dumneavoastră și solicitați-i cele mai potrivite și eficiente sfaturi pentru a o ține sub control;
– mențineți-vă greutatea în limite normale, prin abordarea unui regim alimentar sănătos, dar și prin practicarea zilnică de exerciții fizice cu intensitate moderată;
– evitați situațiile care ar putea duce la traumatisme la nivel abdominal și în zona pelvină;
– evitați situațiile stresante și căutați modalități eficiente pentru a vă relaxa și scăpa de stres.

CARE ESTE IMPACTUL EMOȚIONAL AL AVORTULUI SPONTAN

Pentru multe cupluri, pierderea sarcinii este asociată cu șocul și este normal să aveți nevoie de timp, pentru a înțelege ce s-a întâmplat. Unele femei nu au simptome și află abia în timpul unei consultații de rutină că au avut avort spontan.

De asemenea, multe persoane se simt vinovate că ființa care creștea în interiorul lor nu se va mai dezvolta și nu va mai crește. Unele femei consideră că au făcut ceva greșit pentru împiedicarea nașterii copilului. Multe femei încep să retrăiască evenimentele din ultimele săptămâni, din dorința de a-și da seama unde au greșit.

Este important de știut că avortul spontan rareori are loc pentru că ai făcut sau nu ai făcut tu ceva. Deseori, cauza poate fi incertă, până la realizarea unor investigații.

Senzația de goliciune este o altă emoție care poate apărea. Erai însărcinată și pregătită să devii mamă, iar acum acest sentiment ți-a fost luat. De fapt, ambii parteneri vor simți această senzație de goliciune.

Teama este și ea foarte întâlnită. Te poți gândi că, dacă încerci să ai un alt copil, vei avea probleme sau complicații. Această reacție este normală pe moment, mai ales dacă ești la prima sarcină sau ai mai avut avort spontan.

Ce poți face? Lasă-ți suficient timp să fii tristă și să înțelegi ce s-a întâmplat. Nu te forța să fii fericită, chiar dacă au trecut câteva săptămâni de la pierderea sarcinii. Sentimentul de tristețe este normal și te va ajuta să depășești această perioadă dificilă.

Cum unele persoane dezvoltă depresie, anxietate sau PTSD (sindromul de stres post-traumatic), este recomandat să vorbești cu un terapeut.

Pentru majoritatea femeilor, avortul spontan înseamnă stres, griji, dezamăgiri. Nu ezita să soliciți ajutor psihologic, pentru a înțelege prin ce treci. Multă femei care au suferit un avort spontan ajung să aibă sarcini la termen și copii sănătoși.

Bibliografie: