Atenție la factorii de risc pentru endocardita infecțioasă

Știai că anumite infecții care par banale, nediagnosticate sau netratate corespunzător pot să îți îmbolnăvească inima?

Una dintre aceste tipuri de afecțiuni este endocardita infecțioasă, adică infecția endocardului cauzată de obicei de bacterii (preponderent stafilococi) sau fungi. Această afecțiune poate să apară la orice vârstă, dar practica ne arată că prevalența este dublă la bărbați decât la femei.

În grupele de risc sunt persoanele care:

1. au o valvă artificială
2. au o afecțiune cardiacă congenitală
3. au cardiomiopatie hipertrofică
4. valvele inimii afectate de o infecție sau o afecțiune
5. persoanele care folosesc droguri administrate intravenos

80-90% dintre cazurile de endocardită infecțioasă sunt produse de Staphylococus aureus. În rest, cauzele sunt enterococi, bacili gram-negativi, bacili sau cocobacili din grupul HACEK (precum Haemophilus, E corrodens sau Cardiobacterium hominis). Corpii străini implantați în organismul nostru prezintă risc de colonizare cu bacterii și, deci, risc de endocardită. Dar o altă sursă, considerată secundară, sunt procedurile stomatologice invazive sau o predispoziție pentru bacteriemie a anumitor pacienți cu afecțiuni stomatologice (de exemplu, gingivită).

Care sunt simptomele și tratamentul endocarditei infecțioase

Principalele simptome ale acestei afecțiuni sunt: febra, apariția de sufluri cardiace, durer de cap, dureri la nivelul mușchilor și articulațiilor, peteși, anemie, fenomene embolice și apariția de vegetații endocardiace, transpirații nocturne, stare acută de oboseală, stare generală proastă și scăderea în greutate.

Endocardul este “învelișul” interior al inimii care controlează funcția miocardului. În mod normal,  acest înveliș este rezistent la astfel de infecții prezente în sângele nostru și, de aceea, nu ne îmbolnăvim cu una, cu două. Specialiștii ne spun că sunt două condiții principale care favorizează apariția endocarditei infecțioase și anume: o anomalie a endocardului și prezența de microorganisme în sânge (bacteriemie).

De obicei, endocardita afectează valvele inimii, în proporție de 80-90% partea stângă a cordului (valva mitrală sau aortică). Frecvența afectării părții drepte crește între 30-70% la pacienții care se infectează în urma administrării intravenoase de droguri.

Incidența afecțiunii crește semnificativ la persoanele cu malformații congenitale ale cordului, boala valvulară reumatică, calcifieri ale valvei aortice, prolapsul valvei mitrale, cardiomiopatie hipertrofică sau bicuspidie aortică. Pacienții cu o valvă protetică au risc ridicat pentru această afecțiune.

Pentru stabilirea diagnosticului corect medicul cardiolog va recomanda analize de sânge și investigații de specialitate. Identificarea tipului de microorganism este vitală, deoarece pacientului îi trebuie administrate substanțe antimicrobiene, iar uneori, poate fi nevoie chiar de intervenție chirurgicală.

Riscurile endocarditei infecțioase

La nivel local, această afecțiuni includ abcesele miocardice, distrugerea țesutului. În timp apar embolii, disfuncții cardiace, insuficiență sau stenoză valvulară și chiar deces. Infecțiile protezelor valvulare cresc riscul apariției infecțiilor la nivelul inelului valvular, vegetații obstruante, abces miocardic sau anevrism micotic.

La nivelul sistemic, complicațiile acestei afecțiuni sunt: embolism pulmonar septic care poate evolua spre infarct pulmonar, pneumonie. Leziunile cordului drept afectează și alte organe ale corpului (rinichii, splina și sistemul nervos central).

De aceea, netratată, această afecțiune este fatală. Chiar și cu tratament, riscul de deces este ridicat la anumite grupuri de risc (vârstnici, pacienți cu infecții rezistente, boli asociate sau care au fost diagnosticați într-o fază avansată a bolii).

Cum putem preveni endocardita infecțioasă

După cum am văzut, una dintre potențialele surse de bacterii este cavitatea bucală. De aceea, o igienă orală corectă și consultul periodic de specialitate vor menține sub control nivelul bacteriilor. Abcesele dentare, infecțiile gingivale, iritațiile locale trebuie diagnosticate și tratate corespunzător. Metodele de prevenție (detartrajul, periajul corect, apa de gură, folosirea aței dentare) ne vor ajuta nu numai menținerea sănătății danturii și gingiilor, ci a sănătății inimii.

Pielea este o altă poartă de acces a diferitelor microorganisme. De aceea, leziunile care apar trebuie dezinfectate și tratate, iar dacă ne-am îngrijit singuri acasă și observăm că în 2-3 zile leziunea nu începe să se vindece, atunci mergem la medic. În cazul persoanelor cu probleme de imunitate sau predispoziții la infecții cutanate sau la vindecarea lentă a leziunilor (de exemplu, diabetici sau persoane cu dermatite), atunci aceștia trebuie să ia măsuri suplimentare. Persoanele sănătoase trebuie să țină cont de acest risc când doresc să se tatueze sau să își găurească pielea și să verifice respectarea condițiilor de igienă și de sterilizare.

O altă măsură de prevenție este să nu ne autoadministrăm antibiotice. Antibioticele sunt recomandate doar de medic, în situații și doze specifice, după consult și analize de specialitate. Administrarea repetată crește rezistența anumitor microorganisme la antibiotic și riscul complicațiilor în cazul unei îmbolnăviri.