Astmul bronsic

Astmul bronşic este o afecţiune ce constă în limitarea fluxului de aer din căile respiratorii, determinată de inflamaţia cronică a acestora. Acest lucru face respiraţia dificilă şi poate declanşa episoade de tuse, o respiraţie şuierătoare.

Astmul bronşic afectează toate categoriile de persoane, de la copii la adulţi, acesta putând fi o problemă minoră pentru anumite categorii de persoane, dar majore pentru alte categorii de persoane din cauza limitărilor la care sunt supuşi în desfăşurarea activităţilor zilnice.

Din nefericire astmul nu poate fi vindecat, dar simptomele pot fi ţinute sub control cu ajutorul unui tratament corespunzător furnizat de către medicul specialist.

Care sunt cauzele apariţiei astmului bronşic?

Astmul bronşic este cel mai des întâlnit în rândul copiilor, dar majoritatea persoanelor nu dezvoltă astm până la o vârstă adultă. Cauza declanşatoare a astmului nu a fost încă stabilită, dar conform studiilor de specialitate următorii factori de risc au contribuit la declanşarea acestei condiţii medicale:
• Factorii genetici;
• Un istoric medical format din infecţii virale;
• Igiena excesivă la bebeluşi – sistemul imunitar al bebeluşilor nu este suficient de puternic pentru a contracara apariţia astmului din cauza lipsei expunerii acestora la suficiente bacterii în primii ani de viaţă;
• Sănătatea şubredă;
• Activități fizice intense;
• Alergeni;
• Mediu format din iritanți;
• Mucegaiurile;
• Polenuri;
• Animalele de casă;
• Gândacii;
• Emoţii intense;
• Acarieni;
• Fluctuaţiile de temperatură sau vremea rece;
• Anumite medicamente – aspirină, ibuprofenul, medicamente pentru scăderea tensiunii, beta-blocantele.

Simptomele astmului bronşic

Simptomele astmului bronşic variază de la o persoană la alta, unde o persoană poate manifesta rar atacuri de astm, sau să prezinte simptome doar în anumite momente ori tot timpul.

Principalele semne ale astmului sunt:
• Dificultate în respiraţie;
• Respiraţie şuierătoare prezentă în momentul expiraţiei;
• Dificultăţi în timpul somnului provocate de tuse, probleme de respiraţie sau respiraţie şuierătoare;
• Atacuri de tuse;
• Dificultate în a vorbi;
• Panică sau anxietate;
• Dureri în piept;
• Oboseală;
• Respiraţie rapidă;
• Infecţii frecvente.

În cazul în care prezentaţi următoarele simptome sunaţi de urgenţă la 112, ele fiind urmatoarele:
• Învineţirea buzelor;
• Prezența confuziei sau a somnolenței în timpul unei crize de astm;
• Respiraţie extrem de dificilă;
• Puls accelerat;
• Transpiraţie;
• Anxietate severă asociata dificultăţilor de respiraţie.

Alte simptome ce pot fi asociate cu astmul bronşic:
• Oprirea temporară a respiraţiei;
• Respiraţie aritmică – unde expiraţia poate dura de două ori mai mult decât inspiraţia.

Tipuri de astm

În funcţie de manifestările fiecărui tip de astm, avem următoarele categorii:

1. Astm alergic – este de cele mai multe ori o afecţiune sezonieră, declanşată de alergeni. Aparent, astmul alergic poate fi declanşat de următoarele: contactul cu animalele de companie, mâncarea, mucegaiul, polenul, praful;

2. Astmul non-alergic – acest tip de astm este declanşat de iritanţii din aer care nu au legătură cu alergiile, putând fi declanşat de: lemnul ars, fumul de ţigară, aerul rece sau poluat, bolile virale, odorizantele, parfumuri;

3. Astmul copilăriei – acesta variază ca şi durată, forţa de manifestare sau ca frecvenţă de apariție la copii, manifestându-se prin tuse, în special pe parcursul nopții, respiraţie şuierătoare, dispnee şi senzaţie de apăsare sau durere în piept la respiraţie. De reţinut faptul că simptomele la copii pot varia de la un episod astmatic la altul, putând fi blânde în timpul unui episod şi severe în cadrul altui episod astmatic.

4. Astm ocupaţional – acest tip de astm este cauzat de anumiți factori declanșatori ocupaţionali din diferite industrii, factorii declanşatori fiind: pulberile de praf, coloranţii, gazele şi fumul, produsele chimice industriale, proteinele animale, latexul de cauciuc.

5. Bronhoconstricția indusă de efort – acest tip de astm afectează în majoritatea cazurilor persoanele la câteva minute distanţă de la începerea activităţii fizice şi până la 15 minute după efectuarea activităţii fizice, unde 90% dintre persoanele cu astm se confrunta cu bronhoconstricția indusă de efort;

6. Astm indus de aspirină – denumit şi boala respiratorie exacerbată de aspirină este o formă gravă a acestui tip de afecţiune, fiind declanşată odată cu administrarea de aspirină sau un alt antiinflamator nesteroidian, precum ibuprofenul sau naproxenul. Simptomele astmului indus de aspirină pot apărea la câteva ore sau minute de la administrare, iar acest tip de afecţiune se dezvolta brusc la adulţii cu vârste cuprinse între 20 şi 50 de ani.

7. Astm nocturn – acest tip de astm prezintă o agravare a simptomelor pe parcursul nopții şi poate fi indus de contactul cu părul animalelor de companie, acarieni său excrementele gândacilor. De asemenea ciclul natural de somn al organismului poate declanşa astmul nocturn.

8. Astm cu variante de tuse – acest tip de astm nu prezintă simptomele clasice de astm, fiind caracterizat printr-o tuse persistenta şi uscată. Astmul cu variante de tuse lăsat netratat poate produce crize de astm.

Crizele de astm: manifestări şi frecvenţa

Crizele de astm sunt episoadele acute ale bolii, unde simptomele capătă o formă agresivă, iar intensitatea crizei de astm diferă de la o persoană la alta.

Pe parcursul unei crize de astm simptomele se acutizează, din cauza inflamării căilor respiratorii, apare mucusul în exces şi bronhiile se îngustează din cauza unei contracturi. Tot în timpul unei crize de astm apare şi tusea, respiraţia şuierătoare precum şi problemele de respiraţie.

Frecvenţele crizelor de astm sunt diferite de la o persoană la alta, în funcţie de starea de sănătate a persoanei afectate, severitatea astmului şi factorii de risc la care acesta este expus. Crizele de astm sunt favorizate de factori alergeni, precum polenul, mucegaiul sau părul de animale, de prezenţa infecţiilor ale aparatului respirator superior, de fumul de ţigară, de inhalare a aerului rece şi uscat, de stres şi de boala de reflux gastro-esofagian.

Ce trebuie să faci în cazul unei crize de astm

În general, în cazul unei crize de astm se este folosit un dispozitiv inhalator pentru dilatarea căilor respiratorii şi pentru încetarea crizei de astm. În anumite situații este necesară o a doua doză, la 20 de minute distanţă de după administrarea primei doze. În situaţia în care simptomele nu se ameliorează cu tratamentul administrat, trebuie să apelaţi de urgenţă la ajutor de specialitate, viaţa dumneavoastră fiind în pericol în această situaţie.

Complicații şi riscuri ale astmului

Complicațiile şi riscurile astmului pot fi foarte grave, acestea fiind:
• Moartea;
• Reducerea abilităţii de a susține efortul fizic;
• Insomnii cauzate de crizele astmatice pe parcursul nopții;
• Modificări permanente asupra capacităţii de funcţionare a plămânilor;
• Tuse persistenta;
• Dificultăţi de respiraţie ce necesită ajutor extern.

Diagnostic

Medicul specialist va folosi o varietate de criterii pentru a determina dacă simptomele prezentate sunt rezultatul astmului, acestea fiind:
• Istoricul sănătății – dacă în cadrul familiei există membri cu tulburări de respiraţie, persoana în cauză are un risc crescut de astm bronşic;
• Examenul fizic – medicul specialist va asculta respiraţia dumneavoastră cu ajutorul unui stetoscop şi poate efectua de asemenea un test de piele pentru a depista eventualele reacţii alergice, deoarece alergiile pot creşte riscul de astm;
• Testele pentru măsurarea funcţiei pulmonare – cel mai comun test este cel de spirometrie ce are rolul de a estima îngustarea tuburilor bronşice prin verificarea a cât de mult aer puteţi expira după o inspiraţie adâncă şi cât de repede puteţi respira. De asemenea este folosit şi debitmetrul de varf ce măsoară cât de greu puteţi respira. Aceste teste sunt efectuate înainte şi după administrarea medicamentului de deschidere a cailor respiratorii, iar dacă funcţia pulmonară se îmbunătăţeşte cu ajutorul medicamentului administrat, atunci este foarte posibil să suferiţi de astm.

Tratamentul astmului bronşic

În concordanţă cu frecvenţa şi gravitatea manifestărilor, astmul poate fi clasificat în patru categorii:
1. Intermitent – acest tip de astm este predominant pe plan global şi nu interferează cu activităţile zilnice ale persoanei afectate, simptomele fiind uşoare cu o durată mai mică de 2 zile pe săptămână sau 2 nopţi pe lună.
2. Uşor persistent – simptomele acestui tip de astm apar mai mult de două ori pe săptămână, dar nu zilnic şi până la 4 nopţi pe lună.
3. Moderat persistent – simptomele apar zilnic şi cel puţin o noapte în fiecare săptămână. Aceste manifestări având capacitatea de a limita unele activități fizice ale persoanei afectate.
4. Sever persistent – simptomele apar de mai multe ori pe parcursul zilei şi în majoritatea nopţilor, iar activităţile zilnice sunt extrem de limitate.

Planurile de tratare ale astmului sunt încadrate în patru categorii:
• Medicamente cu acţiune rapidă – bronhodilatatoare ce se pot administra pe cale orală sau injectabilă, acestea fiind cel mai frecvent administrate cu un inhalator sau nebulizator;
• Medicamente de control pe termen lung – se pot folosi antiinflamatoare, anticolinergice (sunt administrate în combinație cu antiinflamatoarele);
• O combinaţie de medicamente de control pe termen lung şi medicamente cu acțiune rapidă – se pot folosi în tratament antiinflamatoare, anticolinergice şi bronhodilatatoare;
• Administrarea de injecţii sau perfuzii pentru formele severe de astm – cu rol de direcţionare a anticorpilor specifici în organism.

Medicul specialist recomanda un tratament sau o combinaţie de tratamente în funcţie de tipul de astm, vârstă şi manifestări ale acestei condiţii.

Întrebări frecvente despre astm

Astmul se transmite în familie?
Dacă în cadrul familiei dumneavoastră există membri ai familiei cu o tulburare de respiraţie, riscul de apariție al astmului este mai mare.

La ce vârstă se declanşează astmul?
Astmul poate debuta la orice vârstă, deși aproximativ 50% dintre persoanele cu astm au avut primele simptome în jurul vârstei de 10 ani. De asemenea, majoritatea copiilor au primul atac de astm înainte de vârstă de 6 ani.

Surse:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/asthma/symptoms-causes/syc-20369653
2. https://www.healthline.com/health/asthma
3. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/asthma/symptoms-causes/syc-20369653
4. https://www.webmd.com/asthma/what-is-asthma
5. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/asthma
6. https://msmps.gov.md/wp-content/uploads/2020/06/Protocol-clinic-na%C5%A3ional-%E2%80%9EAstmul-bron%C5%9Fic-la-adult%E2%80%9D-aprobat-de-Consiliul-de-Exper%C5%A3i-al-MSproces-verbal-nr.2-din-26.06.2013.pdf
7. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0140673697073029
8. https://ginasthma.org/wp-content/uploads/2022/07/GINA-2022-Pocket-Guide-WMS.pdf
9. https://www.nhlbi.nih.gov/health/asthma
10. https://www.aaaai.org/Conditions-Treatments/asthma