Apneea crește riscul apariției glaucomului

Apneea obstructivă în somn este o problemă serioasă de sănătate pe care mulți dintre noi o neglijăm, din păcate. Are o prevalență, conform studiilor, de 2-20%, în principal la bărbați, fiind cauzată sau favorizată de: obezitate, probleme ale tractului respirator superior, consumul de alcool, sforăitul și grosimea gâtului.

Această afecțiune se manifestă prin sforăit puternic, somnolență excesivă în timpul zilei și insomnie. Ne simțim obosiți, epuizați în ciuda faptului că, aparent, unii dintre noi dorm în fiecare noapte. Dar de fapt nu ne odihnim și nici nu ne oxigenăm cum trebuie. Din această cauză, organismul nostru începe să sufere, complicațiile fiind serioase precum hipertensiune arterială, rezistență la insulină, afectarea nivelului de toleranță la glucoză și dislipidemie, dar și infarct.

Conform statisticilor, apneea este principala cauză a accidentului vacular cerebral ischemic!

Studiile ne arată că apneea netratată favorizează declanșarea sau agravarea glaucomului care conduce la pierderea parțială sau totală a vederii. Prevalența glaucomului în rândul pacienților cu apnee este mai ridicată decât în rândul persoanelor care nu suferă de această tulburare de somn.

Dacă tot nu putem preveni glaucomul, măcar putem controla unii dintre factorii care pot determina declanșarea mai rapidă sau agravarea simptomelor, precum apneea.

Lipsa de oxigen cauzată de apnee este cauza suspicionată pentru glaucom

Inițial specialiștii au crezut că apneea determină creșterea tensiunii intraoculare la pacienții cu glaucom, unul dintre factorii de risc major pentru această afecțiune oftalmologică.

Un studiu publicat în 2016 în “Investigative Ophthalmology & Visual Science” (mai 2016, Vol.57, 2824-2830) arată că cercetătorii au studiat ochiul în perioadele de somn și modificările la nivelul acestuia la pacienții cu apnee, pacienții incluși în studiu trebuind să poarte pe timpul nopții lentile de contact cu senzor și efectuând polisomnografie.

Pacienții au fost împărțiți în două grupuri – cei cu tensiune intraoculară legată de apnee și cei cu tensiunea intraoculară nelegată de apnee, conform duratei episoadelor de apnee înregistrate pe polisomnografie, tensiunea intraoculară fiind măsurată timp de câte 30 de secunde la fiecare 5 minute.

Dar rezultatele acestui studiu au demonstrat contrariul. Tensiunea intraoculară a scăzut la pacienții cu apnee. Singura explicație plauzibilă comunicată de cercetători fiind că insuficiența oxigenului în sânge afectează funcționarea celulelor și implicit țesuturilor la nivelul ochiului.

Așadar, dacă observăm că avem probleme cu somnul sau că partenerul sau partenera are probleme cu somnul, trebuie să ne adresăm unui medic pentru a urma un tratament adecvat și a evita complicațiile.