Apendicita

Dona10/01/2024

Ce este apendicita

Apendicita acută reprezintă cea mai frecventă afecțiune inflamatorie acută abdominală, reprezentând o urgență chirurgicală. Așa cum se poate înțelege din denumirea diagnosticului, „apendicita acută” este o afecțiune ce debutează brusc, uneori brutal, reprezentând o inflamație acută a apendicelui cecal.

Apendicele cecal este o prelungire a primei porțiuni a intestinal gros – cecul, și este supranumit în medicina clasică și „amigdala abdominală”.

Rolul apendicelui nu este complet elucidat, dar, fiind înconjurat de vase și ganglioni limfatici, se presupune că are un rol important ca barieră imunologică inclusiv în anumite afecțiuni maligne (cum ar fi cancerul de ovar).

Apendicita este una dintre cele mai frecvente cauze de durere abdominală acută, care se poate produce atât la copii, cât și la adulți. În țările dezvoltate, intre 5,7 și 50 de pacienți la 100.000 de locuitori sunt diagnosticați în fiecare an cu apendicita acută, frecvența mai mare fiind înregistrată la persoanele cu vârstă cuprinsă intre 10 și 30 ani.

De asemenea, apendicita acută se poate produce și la femeile gravide, fiind cea mai frecventă urgență chirurgicală non-obstetricală (care nu are legătură cu sarcina), la aceasta categorie de persoane.

cauzele apariției apendicitei

Apendicita acută apare ca urmare a unei obstrucții a lumenului apendicelui, datorată unor cauze multiple, ceea ce determină creșterea secreției de mucus și multiplicarea bacteriilor de la acest nivel, având ca rezultat creșterea tensiunii în pereții apendicelui și, în absența unei intervenții terapeutice prompte, se poate produce necroza și chiar perforația apendicelui, cu consecințe negative semnificative asupra sănătății pacientului.

Obstrucția apendicelui poate fi produsă cel mai frecvent de materii fecale, paraziți intestinali sau resturi alimentare nedigerate. Alte cauze incriminate în producerea apendicitei acute sunt traumatismele abdominale, bolile inflamatorii intestinale, infecții cu localizare la nivelul tractului gastrointestinal sau în alte părți ale corpului, tumori abdominale, substanță de contrast ( bariu), creșterea excesivă a țesutului limfatic de la nivelul apendicelui.

Fiind o prelungire închisă a cecului, apendicele se inflamează cel mai frecvent atunci când comunicarea acestuia cu intestinul gros este obliterată, adică astupată.

Cauzele care pot duce la blocarea cecului pot fi:

– obiceiurile alimentare nesănătoase (precum ingerarea de sâmburi, semințe sau alt tip de reziduu alimentar solid, etc);

– infecții;

– infectarea cu paraziți intestinali.

Odată această prelungire blocată, bacteriile se pot înmulți și astfel apendicele să devină umflat, inflamat și, în final, să fie plin de puroi. Dacă nu este tratat rapid, apendicele se poate rupe și poate duce la o serie de complicații, printre care peritonita.

Factori de risc

În ceea ce privește factorii de risc care pot duce la apariția apendicitei acute, aceștia sunt:

– vârsta (apendicita acută este o afecțiune care apare cu precădere la adolescenți și tineri, dar poate apărea la orice vârstă);

– sexul (apendicita acută este o afecțiune mai comună la bărbați decât la femei);

– genetica (persoanele care au în familie istoric de apendicită acută au risc ridicat de a dezvolta această afecțiune).

Simptomele apendicitei

De obicei simptomele apar rapid. Durerea abdominală crește în intensitate în decurs de 6-12 ore. Simptomele pot varia de la pacient la pacient și pot include câteva sau toate manifestările de mai jos:

– durerea abdominală,începe ca un disconfort în jurul buricului, în câteva ore durerea va cuprinde zona abdominală dreaptă, dar poate cuprinde și alte zone abdominale în funcție de localizarea apendicelui. Durerea se accentuează la mișcare, inspir profund, tuse sau strănut. Lipsa poftei de mâncare (anorexie) este prezentă aproape întotdeauna;

– greața;

– vărsături (mai rar);

– constipație;

– diaree ușoară (mai rar);

– febră moderată (intre 37,5 °C și 38,5 °C); uneori, febra poate lipsi.

În cazul în care s-a produs perforarea apendicelui, simptomele includ:

– durere severă care cuprinde tot abdomenul;

– creșterea febrei;

În cazul apariției complicațiilor, durerea se agravează și se generalizează la nivelul întregului abdomen și crește febra.

Simptomele pot fi diferite la sugari, copii mici, femei însărcinate și vârstnici, caz în care diagnosticul poate fi îngreunat.

Diagnostic

Diagnosticarea se face, în primul rând, pe baza simptomelor indicate de pacient. În plus, un consult clinic medical prin palparea blândă a abdomenului va constata o hipersensibilitate la atingerea pielii în zona de maximă intensitate a durerii (hiperestezie cutanată).Totodată, pacientul are tendința de a se apară la durerea provocata sau accentuată la palpare, prin contractarea abdomenului. Așadar, o examinare atentă clinică poate pune diagnosticul de apendicită acută, identificând cunoscută “triada a lui Dieulafoy” :

– durere;

– hiperestezia cutanată;

– apărare musculară.

Trebuie spus că uneori diagnosticul nu este simplu din cauza anatomiei variabile a apendicelui cecal. Singurul reper anatomic constant este baza de implantare a apendicelui în cec. Apendicele poate fi situat în orice poziție în cavitatea abdominală, doar în 30% din cazuri având o localizare “clasică” în partea dreaptă, cu un traiect descendent intern. Prin urmare, medicul examinator va trebui să recurgă la diverse manevre de examinare care să aducă un plus de informații cu privire la originea durerii.

În acest punct intră în discuție o necesitate de “diagnostic diferențial” pentru că, uneori, durerea localizată în cadranul inferior drept al abdomenului poate fi generată de o colică renală (migrarea unui calcul, a unei pietre, pe ureter spre vezica urinară). La femei, ovulația poate fi însotiță de durere. De aceea este important ca, înaintea examinării abdomenului, medicul să întrebe pacienta în ce perioadă a ciclului menstrual se află. De asemenea, inflamația trompei uterine (salpingita) sau a trompei uterine și ovarului (anexită) pot avea un tablou clinic asemănător. Tot în capitolul “diagnostic diferențial” la femei intră și chistul ovarian.

Pentru stabilirea definitivă a diagnosticului de apendicită acută, după diagnosticul clinic și excluderea altor afecțiuni inflamatorii abdominale, sunt necesare investigații paraclinice.

De asemenea, se pot face şi analize de sânge și urină. Hemoleucograma va arăta creșterea numărului de leucocite (leucocitoza), iar sumarul de urină, dacă este în limite normale, va exclude o inflamație urinară.

Dacă după o examinare clinică atentă urmată de analizele de sânge și urină, diagnosticul de apendicită acută rămâne incert, atunci se poate face o ecografie abdominală care poate fi de folos, uneori identificând apendicele inflamat și excluzând afecțiuni ale organelor vecine care pot determina confuzii de diagnostic (litiază renală, chist ovarian, anexită acută). În anumite situații, în special la pacienții obezi, diagnosticul poate fi tranșat doar printr-o tomografie computerizată a abdomenului.

În absența tratamentului, apendicele inflamat va trece prin următoarele faze evolutive:

– apendicita catarală (inflamația ușoară, de debut, a apendicelui cecal);

– apendicita flegmonoasă (acumularea de puroi în interiorul apendicelui -abcesul apendicular);

– apendicita gangrenoasă (infecția apendiculară duce la tromboza vaselor de sânge, producând necroza/gangrena apendicelui; această etapă evoluată este însoțită de fenomene septice, apar febra și starea generală alterată);

– apendicita perforată (fiind o cavitate închisă plină cu puroi, apendicele va perfora determinând abcesul peri-apendicular-peritonita localizată – sau peritonită generalizată – afecțiune cu gravitate înaltă, reprezentând o urgență chirurgicală majoră).

Cum se tratează apendicita

Apendicita acută este o urgență chirurgicală, procedura se numește apendicectomie, iar planul de îngrijire pentru apendicita acută înseamnă înlăturarea apendicelui inflamat și se poate realiza prin operație clasică (deschisă) sau laparoscopică. De regulă, operația pentru apendicită acută se realizează sub anestezie generală.

Operația laparoscopică necesită 3 mini-incizii (două de câte 5 mm și una de 10 mm) prin care vor fi introduse în cavitatea abdominală instrumentele laparoscopice de lucru. Abordul laparoscopic reprezintă “gold-standard” în special la pacienţii de sex feminin (prin posibilitatea explorării și tratării concomitente a unor leziuni inflamatorii genitale, precum anexita acută și la pacienții obezi), reducând riscul contaminarii peretelui abdominal și astfel reducând riscul complicațiilor supurative ale peretelui abdominal.

Abordul „clasic” constă într-o incizie de câțiva centimetri în fosa iliacă dreaptă, reprezentând calea de acces direct spre apendicele inflamat ce urmează a fi extirpat. Recuperarea postoperatorie este rapidă, în special după operația laparoscopică. Spitalizarea necesară și suficientă este de 24 de ore.

După intervenția chirurgicală, reluarea alimentației este recomandată odată cu revenirea apetitului alimentar, iar reluarea activităților fizice obișnuite este recomandată încă din prima zi postoperator, având ca limită nivelul de confort/disconfort.

Regimul la apendicită acută flegmonoasă, după intervenția chirurgicală, presupune un regim alimentar atent indicat de medic și presupune piureuri de legume și cereale în formă lichidă. Treptat se adaugă chefir cu un conținut scăzut de grăsimi, pâine neagră și unt, în cantități mici. Cantitatea de mâncare trebuie să fie mică și administrată în porții de câte 5-6 ori pe zi.

Nediagnosticată la timp, apendicita poate duce la complicații grave prin ruperea apendicelui și scurgerea materiilor fecale și a bacteriilor în cavitatea abdominală. Acest lucru poate provoca infecții dureroase și chiar pot pune viața în pericol.

Complicațiile apendicetei

Principalele complicații dată de apendicita acută sunt:

– peritonita, (apare atunci când apendicele se rupe iar bacteriile se revarsă în cavitatea abdominală unde poate apărea infecția sau inflamația. Netratată peritonita poate fi fatală);

– abcesul (este un buzunar dureros de puroi care se formează în jurul unui apendice izbucnit. Infecția se tratează cu antibiotic, iar abcesul trebuie drenat);

– septicemia (în cazuri foarte rare, bacteriile din abces pot ajunge în fluxul sanguin și în alte părți ale corpului. Sepsisul este o infecție foarte gravă și 1 din 3 persoane prezintă risc de deces).

Prevenţie

Apendicita acută nu este o afecțiune care poate fi prevenită cu o certitudine de 100% dar se pot face niște pași care să reducă riscul apariției ei. Unele studii au arătat că, în țările în care populația consumă alimente bogate în fibre, există o rată de a suferi de apendicită acută mai mică. Mai este însă nevoie de studii suplimentare pentru clarificarea acestui aspect.

Alimente bogate în fibre sunt:

– legumele;

– lintea;

– mazărea și fasolea;

– fructele;

– fulgi de ovăz;

– orez brun;

– grâu integral;

– cereale integrale.

În plus, o bună prevenție o reprezintă și prezentarea precoce la medicul de familie sau la camera de gardă, încă de la începutul simptomelor, pentru a evita potențialul de complicații al apendicitei acute.

În același timp, având în vedere rolul apendicelui ca barieră imunologică („amigdala abdominală”), nu se recomandă apendicectomia ca intervenție profilactică a apendicitei acute.

Apendicita acuta la copii

Apendicita se poate manifesta diferit de la copil la copil dar, simptomul cel mai frecvent întâlnit este durerea abdominală, cu caracteristicile prezentate mai sus ( începe că un disconfort în jurul buricului, în câteva ore durerea va cuprinde zona abdominală dreaptă; copilul se poate plânge de durere în țoață zona abdominală, durerea crește în intensitate și se accentuează la mișcare, atingere, inspir profund, tuse sau strănut). Alte simptome includ: greața, vărsăturile, pierderea poftei de mâncare, modificări de comportament, diaree, umflarea abdomenului la copiii mici.

Tratamentul apedicitei acute la copii constă în apendicectomie (îndepărtarea chirurgicala a apendicelui), efectuată fie prin metoda clasică, deschisă, fie pe cale laparoscopica. Metoda prin care va fi realizată apendicectomia va fi decisă de medicul chirurg în funcție de mai mulți factori, printre care vârstă copilului, existenta sau nu a complicațiilor apendicitei, alte afecțiuni asociate, dotarea unității sanitare în care se practică apendicectomia.

Este posibil ca după intervenția chirurgicală medicul să recomande copilului repaus alimentar o perioadă de timp (să nu mănânce sau să bea nimic), pentru a permite intestinului să se vindece. În acest timp copilului i se vor administra lichide, antibiotice și alte medicamente prin perfuzie intravenoasă. Ulterior, se vor introduce treptat în dietă alimente ușoare, lichide, apoi semi-solide și la final alimente solide, astfel încât recuperarea să fie completă, fară probleme.

După intervenția chirurgicală, medicul va recomanda limitarea activității fizice pentru o perioada de timp și va prescrie medicamente pentru durere, care vor fi administrate copilului la nevoie și după recomandarea medicului. Majoritatea copiilor se recuperează complet după intervenția chirurgicală, fară niciun fel de probleme pe termen lung.

Apendicita acută la femeile Însărcinate

Deși rară la femeile însărcinate (apendicita acută se întâlnește la aproximativ 1 dintre 1500 femei gravide), apendicita este una dintre cel mai frecvente cauze de durere abdominală acută, fiind mai frecvent întâlnită în trimestrul II de sarcină.

Simptomatologia apendicitei acute la femeia însărcinată este nespecifică, ceea ce se poate asocia cu întârzierea prezentării la medic, întârzierea diagnosticului și tratamentului, respectiv risc de complicații de tipul perforațiilor apendicelui, infecții, avort sau naștere prematură și chiar deces al fătului sau a mamei.

În cazul femeilor însărcinate, cele mai frecvente simptome ale apendicitei acute includ: pierderea apetitului, greață, vărsături și durere în partea dreapă, inferioara a abdomenului. Alte simptome care pot apărea sunt: durerea în partea dreaptă, superioară a abdomenului, contracțiile uterine, dificultate/durere la urinare (disurie) și diareea. Febra și tahicardia (creșterea frecventei cardiace) pot să lipsească.

Apendicectomia realizată rapid, în mai puțin de 24 ore de la debutul simptomelor, este intervenția care evită orice complicație ulterioară pentru mamă și făt. Întârzierea efectuării intervenției chirurgicale cu mai mult de 24 ore se poate asocia cu perforația apendicelui și potențiale complicații care pot costa chiar viață fătului sau a mamei.

Apendicita acută la vârstnici

Apendicita acută la vârstnici reprezintă o problemă serioasă de sănătate, care necesită un diagnostic și tratament rapid. În cazul vârstnicilor perforația apendicelui este mai frecventă și se asociază cu complicații severe, putând produce chiar și decesul pacientului.

Persoanele vârstnice care prezintă dureri abdominale a căror intensitate crește rapid, trebuie să se prezinte de urgență la medic. Pe baza simptomatologiei și a investigațiilor imagistice realizate timpuriu, se poate scurta timpul către instituirea tratamentului adecvat, reprezentat de intervenția chirurgicală de îndepărtare a apendicelui, evitând în acest fel complicațiile bolii.

Bibliografie: